„Când eram mică, m-au dus la handbal, dar fugeam mereu de la antrenamente și jucam fotbal de stradă cu băieții. Dacă nu am reușit să îi conving pe părinții mei să mă lase să joc fotbal, pentru că, după părerea lor, era un sport mai mult pentru băieți. M-am decis să devin jurnalist și tot în lumea fotbalului am ajuns. Viața mea… cum să o descriu? Niciodată perfectă, am avut și experiențe rele care m-au ajutat să devin femeia de astăzi, am avut și experiențe bune care le-au șters pe cele rele”, spune, într-o română impecabilă, franțuzoaica Laurette Loredana Nogo, soția jucătorului Salif Nogo și agentul care a parafat transferul lui Patrick Ekeng la Dinamo, dar și venirea lui Jordan Mustoe, în această vară.
Laurette Nogo (30 de ani) este stabilită de peste șase ani, de când avea 24 de ani, în România, dar a început să aibă drumuri prin „spațiul carpato-danubiano-pontic” încă din urmă cu 11 ani. Cu o bunică de origine română, mai precis, cu străbunici din zona Drobetei Turnu-Severin, Loredana are și o nașă româncă și, astfel, deși a crescut în Franța, se descurcă inclusiv ca jurnalist în țara noastră. În Hexagon, a lucrat de la 18 ani la o agenție de turism, iar, ulterior, a ajuns să lucreze în presa din Belgia. Și aici și-a întâlnit actualul soț.
Pe Salif l-a cunoscut în avion, iar acum se „bat” pentru jucători
Un zbor spre Belgia a făcut ca Loredana să îl întâlnească pe Salif Nogo. „Ne-am cunoscut cu mult înainte să vin în România, în avion. El mergea în Belgia să își vadă familia, eu pentru job. Ne-am schimbat numerele de telefon și după câteva zile m-a invitat la cină, era chiar înainte de zborul meu înapoi. Am continuat să ne vedem și totul a devenit mai mult decât doar o simpla relație”, spune impresara pentru ProSport.
Salif Nogo a jucat în România la cluburi precum Oțelul Galați, Jiul Petroșani, Poli Iași, Astra Ploiești, Metalul Reșița, CSM Sighetu Marmației, Luceafărul Oradea sau Cetate Deva, iar acum evoluează în ligi inferioare în județul Bihor.
La început, Laurette Loredana nu știa că bărbatul pe care îl cunoscuse în avion și care îi atrăsese atenția e fotbalist. „Nu am știut că joacă fotbal până în momentul în care am decis să mă mut cu el, și cred că atunci a fost și prima noastră ceartă serioasă. I-a fost frică să îmi spună, știa că nu aș fi fost de acord să fiu cu el, dar am trecut peste datorită sentimentelor”, spune Loredana.
Iar dacă atunci a fost prima ceartă, ea și Salif sunt, acum, concurenți direcți în impresariat jucători. „Ne concurăm unul pe celălat, în sensul bun, mă refer. Câteodată e chiar amuzant, mai ales când contactam aceiași jucători. Sunt mulți jucători în lume, nu putem tot timpul să ne spunem unul celuilat cu cine luăm legătura. Chiar e amuzant să îmi fie și soț, și adversar de multe ori la transferuri”, continuă doamna Nogo.
Salif Nogo și Lorette Loredana Nogo
Licența cu Petrolul, primul job în presă și începutul impresariatului
Cu Salif Nogo, Laurette a ajuns să locuiască în România, la Ploiești. De altfel, tânăra venită din Franța și-a și făcut lucrarea de licență cu studiu de caz despre echipa Petrolul Ploiești, de dinainte de „reînființare”. Însă a fost un studiu de caz de la distanță, deoarece cum se muta soțul fotbalist, așa se muta și consoarta. Și din jurul Bucureștiului a ajuns la Reșița. În Banatul montan, Laurette a început să lucreze ca reporter TV pe domeniul sport la Banat TV, una dintre televiziunile locale din Caraș-Severin. În acea perioadă, pentru că Metalul Reșița juca în Liga a 2-a, venea des și la Timișoara, unde ACS Poli juca în Liga 1.
Tot pe atunci, a cunoscut și un impresar care i-a propus să se ocupe și ea de reprezentarea jucătorilor. „În 2013 am fost la un interviu pentru televiziunea RTC Télé Liege, din Belgia, iar în aceeași perioadă au fost două meciuri amicale pe care le-a avut fostul jucător al Petrolului, Jeremy Bokila, la echipa națională. Fiind în stagiu de formare ca jurnalist cu Banat TV, mi-au zis ca aș putea merge la meciuri dacă tot sunt în zona pentru interviuri. Acolo am cunoscut un fost fotbalist care se ocupa cu transferurile jucătorilor.
Mi-a vorbit despre faptul că sigur am contacte bune în Romania la cluburi și am putea colabora în privința jucătorilor. Mi s-a părut o idee bună, o nouă încercare pe plan profesional, care părea una plăcută și interesantă, mai ales că îmi plăcea tot ce avea legătură cu fotbalul. Am păstrat legătura și mi-a dat o listă cu jucători pe care să îi propun la cluburi. Pe plan profesional nu a contat foarte mult faptul că Salif e jucător de fotbal, pentru că m-am implicat singură în această lume, să zic așa. E adevărat că el este mult mai cunoscut, dar nu consider că datorită lui și a faptului că a jucat fotbal sunt astăzi agent. Contactele în fotbal le-am obținut ca reporter”, povestește Laurette Loredana Nogo începutul ei în impresariat jucători.
Rana care refuză să se închidă: transferul și decesul lui Patrick Ekeng
Agentul care a dus-o în lumea impresariatului i-a dat ca primă „sarcină” mutarea lui Patrick Ekeng la Dinamo. De altfel, Loredana Nogo consideră acel transfer cel mai special de când intermediază mutările de jucători.
„Cariera mea de agent a început în momentul transferului lui Patrick la Dinamo. Toate transferurile sunt reușite în felul lor. Toți jucătorii pe care îi reprezint sunt importanți. Prefer să nu fac diferența dintre un transfer reușit și unul nereușit, pentru că jucătorii nu au aceleași calități, nu joacă aceleași posturi, sunt toți talentați, dar într-un mod diferit. Dar aș putea spune că transferul lui Patrick e cel mai reușit, pentru că a fost primul din cariera mea. După transferul lui am decis să continui și așa am ajuns să fiu reprezentata agenției de impresariat unde unchiul meu este președinte, în USA”, mărturisește Loredana.
Din păcate, mândria primului transfer și a pozelor de la semnare, când a surprins toate cunoștințele, s-a transformat, ulterior, într-o tragedie. După ce Ekeng a venit la Dinamo în ianuarie 2016, în 6 mai 2016 fotbalistul a decedat pe teren, la meciul cu Viitorul.
Laurette se mutase, între timp, la Oradea. În momentul tragicului eveniment era la un meci de baschet. „Un subiect care încă mă afectează… Pentru că relația mea cu jucătorii mei nu este doar una profesională, îmi sunt ca prietenii, frații… într-un cuvânt, familie. De la început am fost apropiată de Patrick și de soția lui… Că veni vorba de început, am trecut prin multe să îl semnez pe Patrick la Dinamo. Fel și fel de agenți care erau la mijloc, dar am insistat până în ultimul moment, pentru că am avut încredere în el ca jucător, am știut ce poate. Vorbeam mereu după fiecare antrenament, fiecare meci… În seara meciului, eram la conferința de presă după meciul de baschet al echipei CSM Oradea.
Un prieten apropiat m-a sunat și m-a luat foarte tare „Ce faci? Ce se întâmplă cu Patrick?”, eu i-am zis că sunt la conferință și nu pot vorbi, după care el îmi zice >… mereu îmi voi aminti acea noapte, a fost un șoc. Am început să sun pe toată lumea, am mers acasă, iar Salif era în fața televizorului, privind ce se întâmpla. Nu a vrut să îmi spună nimic, pentru că știe cum sunt și nu pot face față la așa momente. Am vorbit și eu și Salif cu el înainte de meci”, rememorează, afectată, Laurette Loredana Nogo.
„Patrick ar fi trăit astăzi, dacă nu era văzut doar ca un negru”
Un timp, nici nu a mai vrut să audă de transferuri și de clubul Dinamo. Până iarna aceasta, când l-a adus în „Ștefan cel Mare” pe Jordan Mustoe. „Nici azi nu înțeleg cum s-a ajuns la așa ceva. Nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trecut eu în acea noapte și timp de un an după moartea lui. M-a afectat foarte mult, personal, dar și profesional. Și astăzi, când privesc un meci încă mă urmăresc acele imagini, dacă un jucător cade și cinci secunde, deja simt că totul revine.
Soția și copiii lui mi-au dat putere să nu mă învinovățesc pentru cele întâmplate, deși eu ar fi trebuit să o întăresc pe ea. După moartea lui, am încercat să mai fac transferuri, dar în ultimul moment mă retrageam. În România, cu greu m-am convins să mai semnez jucători. Cât despre ceea ce s-a întâmplat, mereu o să am foarte multe de zis, dar câteodată e mai bine să păstrez pentru mine. Patrick ar fi trăit azi, dacă nu era văzut doar ca un negru și dacă doctorii și-ar fi luat diplomele pe cunoștințele meseriei și nu prin relații sau bani. Nu mi-a plăcut cum a fost tratată soția lui, nu mi-a plăcut cum s-a procedat după moartea lui… Dar Dumnezeu e mereu sus, toți vor plăti mai devreme sau mai tarziu, iar eu, sincer, pot să aștept acea zi… „, spune Loredana.
Jordan Mustoe e ultimul transfer din Liga 1 intermediat de Laurette Loredana Nogo
Partea complicată a meseriei de impresar și misoginismul românilor
De multe ori, Laurette Loredana Nogo își exprimă dezamăgirea referitoare la modul de lucru al cluburilor din România pe Facebook. „Îmi exprim mereu nemulțumirile, pentru ca da, sunt nemulțumită de ceea ce se întâmplă în fotbal și doar în cel românesc. Dacă nu ești fiica, soția unui om important din fotbal sau un fost jucător, nu fac referire la nimeni, e doar un exemplu, care mereu sunt o prioritate, nimeni nu te bagă în seama, iar atunci când o fac sunt mai mult interesați personal decât profesional. Al doilea aspect și cel mai important ar fi faptul că cluburile îmi contactează mereu jucătorii și de multe ori îmi semnează jucătorii pe la spate. Norocul meu că îmi controlez majoritatea jucătorilor.
E normal să mă deranjeze acest aspect atât de tare încât să nu mă controlez și să las statusuri răutăcioase sau să am mereu ceva urât de zis la adresa cluburilor. Nu e ușor să îți petreci zi și noapte, practic nu poți avea o viață, pentru că ești blocat în fața miilor de meciuri la care trebuie să te uiți, căutând jucători care să corespundă, prin atâția jucători din toată lumea, și să te trezești că după ce muncești luni întregi, semnează datorită ție, fiind propus de tine, dar fără tine”, recunoaște, sincer, soția lui Salif Nogo.
Tânăra care va împlini în curând 30 de ani recunoaște că este mai greu pentru o femeie să fie impresar decât pentru un bărbat. De multe ori, lumea preferă să lucreze chiar cu soțul, Salif. „Din punctul meu de vedere, nu ești respectat atât de mult pe cât ar trebui. De multe ori propun jucători, nimeni nu se obosește să zică dacă profilul corespunde sau nu, sau dacă au nevoie de timp să analizeze mai bine.
Majoritatea cluburilor preferă să îl contacteze pe Salif, care și el se ocupă cu transferurile jucătorilor. El e mai cunoscut, pentru că a jucat fotbal aici și are și o relație apropiată cu cei din conducerea cluburilor”, recunoaște doamna Nogo.
După ce a trăit în țări precum Franța sau Belgia, Loredana spune că femeia în România nu e tratată în mod egal cu bărbatul, indiferent de domeniul de activitate. „Cred ca da, mai ales când e vorba de fotbal. Dar ei uită ceva, și femeile joacă fotbal și o fac foarte bine. Am remarcat totuși ceva. În România, femeia face cam totul, în general, și tot ea este cea discriminată. Nu poate fi niciodată o înțelegere, mereu va fi acea concurență între femeie și bărbat, chiar dacă ei ar trebui să se completeze și sa fie egali. Cred că este o problemă fără rezolvare, dar am fi mai fericiți dacă am accepta să colaborăm”, consideră impresara, întrebată dacă românii sunt un popor misogin.
„Când pleci dintr-un loc, lași o parte din tine acolo”
În România, alături de traseul fotbalistic al lui Salif, și Loredana a locuit în orașe din regiuni foarte diferite: Ploiești, Reșița și Oradea, în principal.
Despre toate are cuvinte frumoase. „Fiecare oraș va fi mereu în inima mea. Ploiești, pentru că am cunosc oameni deosebiți care m-au făcut să mă simt ca acasă. Oradea, pentru ca m-a ajutat să mă maturizez din toate punctele de vedere, mai ales personal, iar Reșița, acolo mi s-a oferit șansa de a-mi începe cariera de jurnalistă. Mutarea în general este cea mai grea parte din viața mea, datorită puținilor prieteni pe care îi las în urmă. Puțini, pentru că puțini sunt adevărați. Și în plus, când pleci dintr-un loc, lași o parte din tine acolo”, povestește agenta de jucători stabilită acum la Oradea.
Laurette apreciază foarte mult mâncarea românească, dar o deranjează clima tot mai extremă și insistența bărbaților. „Îmi place tot ce nu are legătură cu oamenii. Hai că am fost puțin rea! Totul e frumos la început, dar cu timpul vezi lucruri pe care, dacă nu îți place, le accepți, pentru ca niciodată nu poți schimba mentalitatea unui om. E o țară superbă, îmi place foarte mult regiunea Maramureșului, Sighet de exemplu, un am stat șase luni. O perioadă frumoasă, deși nu erau foarte multe de făcut.
Mâncarea tradițională este foarte bună, dar trebuie să petreci mult timp în sala de fitness după. România face parte din viața mea, fie cu experiențe bune, fie cu experiențe rele. Urăsc vremea, aici nu ai parte de patru anotimpuri, doar de vară și iarnă. Mă enervează bărbații români, se bagă în seamă mai mult decât trebuie, le închizi ușa în nas, dar insistă foarte mult”, consideră Nogo.
Fotbalul, prima iubire. Baschetul, o nouă pasiune de când e jurnalist
În România, Laurette Loredana Nogo a lucrat ca jurnalist și la Reșița, iar, de când a ajuns în Oradea, a devenit corespodentul sportiv al Libertatea, pentru județele Bihor, Cluj și Timiș.
„Ador sa fiu jurnalistă. Îmi place să știu totul, investighez la maximum, sunt peste tot. Și chiar dacă de cele mai multe ori sunt înțeleasă greșit și cu greu reușesc să am prieteni, asta e ceea ce îmi doresc să fac și nu aș schimba. După ce am terminat facultatea de jurnalism, la Banat TV am făcut primii pași. Le mulțumesc celor de acolo pentru că m-au învățat tot ce a fost mai bun și dacă într-o zi numele meu ca jurnalist va fi cunoscut e datorită lor, într-un fel. Când m-am mutat în Oradea, ziarul Libertatea mi-a oferit o șansă pe care nu am putut să o refuz. Deși nu știam foarte multe despre baschet, am mers”, povestește Loredana despre cariera în media.
Fără să știe mai nimic la primele jocuri, acum Nogo iubește baschetul. „Ca și fotbalul, mi-a intrat în sânge. De trei ani merg la meciurile echipei din Oradea, de multe ori și în deplasări. Când nu este perioada mercatoului, fac mereu interviuri și scriu despre baschet”, punctează cea care este și agentă de jucători.
În curând, va dori să impresarieze și baschetbaliști, unde soțul Salif nu va mai fi „concurență”. „Deși mai am foarte mult de învățat în privința jocului, mă tentează, chiar anul acesta o să îmi iau licența, mulțumesc lui Dumnezeu. O să fie plăcut, pentru că nu o să am concurență familială și nu se va mai crede că am reușit să fiu cine sunt datorită cuiva”, consideră Laurette Loredana.
Până atunci însă, în perioada de transferuri, în casa familiei Nogo e un adevărat război rece. „Sunt puțin afectată de meseria de jurnalistă atunci când e perioada transferurilor, pentru că cei din cluburi nu știu cum să mă privească, ca agent sau ca jurnalist. Până și Salif, de cele mai multe ori, îmi ascunde unele lucruri. Știu să fac diferența, chiar dacă e greu de crezut și încerc cât de mult pot să nu amestec cele două. Sincer, îmi place să fiu jurnalist-agent și nu ar trebui să fie o problema atâta timp cât toți suntem serioși și ne respectăm cuvântul”, punctează Loredana.
Cum se vor împăca în continuare statutul de soție de fotbalist, impresar și jurnalist? Răspunsul pare-se că nu va veni de pe plaiurile mioritice. Loredana vrea să se mute la Istanbul, însă îl mai așteaptă pe Salif, care mai joacă fotbal în ligile inferioare din județul Bihor. „90%, totul este pregătit. Trebuia să fiu deja acolo, dar sunt puțin blocată datorită transferurilor și a campionatului, însă cel târziu la sfârșitul lunii aprilie o să fiu deja în Istanbul. Sincer, abia aștept, o nouă provocare, dar pe plan profesional mă văd deja cu un pas în fața”, conchide agentul de jucători.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER