Jackie Ionescu, despre zilele de glorie ale Timișoarei în fotbal și decăderea bruscă: ”Este un declin apărut din cauze subiective, din pierderea simpatiei și a interesului, a dispariției unor oameni.” Care e motivul pentru care nu mai există implicare și de ce nu a ridicat ștacheta la UTA

Răzvan STÎNGĂ 03 May. 2020, 14:26 Special
Jackie Ionescu, despre zilele de glorie ale Timișoarei în fotbal și decăderea bruscă: ”Este un declin apărut din cauze subiective, din pierderea simpatiei și a interesului, a dispariției unor oameni.” Care e motivul pentru care nu mai există implicare și de ce nu a ridicat ștacheta la UTA

Fotbalul din Timișoara a scăzut vizibil în ultimii ani. Nu mai are reprezentante în Liga 1, iar ultimele performanțe notabile au fost înregistrate cu mai bine de un deceniu în urmă. Atunci când Poli Timișoara a lui Marian Iancu se bătea la titlu și disputa pe ”Dan Păltinișanu” partide din cupele europene. Acum ani de zile, Poli juca în preliminariile Ligii Campionilor și Cupei UEFA, împotriva unor echipe precum Șahtior, Stuttgart, respectiv Ajax, Anderlecht sau Manchester City. În prezent, cea mai importantă formație a orașului din vestul țării e doar pe locul 11 în Liga 2, iar la promovare nici nu se poate visa.

Jackie Ionescu: ”Fotbalul e inițiat de conducători, de oameni cu fotbalul în sânge. Timișoara și-a pierdut acest profil de simpatizanți”

Ion V. Ionescu (84 de ani) sau Jackie Ionescu, așa cum e cunoscut în fotbal, unul dintre cei mai importanți antrenori pe care i-a avut Timișoara începând cu anii 70, a subliniat problemele cu care se confruntă orașul de pe Bega, din cauza cărora nu mai are rezultate. E de părere că decăderea a început odată cu neimplicarea oamenilor în fotbal. Dacă în urmă cu câțiva ani era un subiect important în Timișoara, acum lumea evită să se mai implice. ASU Poli Timișoara, cea mai valoroasă echipă a orașului la ora actuală, e susținută, în mare măsură, doar de fani.

”Un declin, o buclă de cădere a fotbalului timișorean care, totuși, din 1899, de când s-a jucat primul meci, Timișoara – Lugoj, a marcat o continuă creștere, devenind un pol al fotbalului românesc, un pol de dezvoltare al jocului. Este un declin apărut din cauze subiective, din pierderea simpatiei, a interesului, a dispariției unor oameni de fotbal. Pentru că fotbalul e inițiat de conducători, de oameni cu fotbalul în sânge. Timișoara și-a pierdut acest profil de conducători, de simpatizanți”, a declarat Jackie Ionescu la Radio Timișoara.

Jackie Ionescu: ”Aradul nu m-a asimilat. Nu știu, poate pentru apropierea prea tare de Timișoara, n-aș putea spune de ce. Eu însă, pentru fotbalul făcut acolo, m-am simțit bine și realizat”

Fostul mare antrenor, un simbol al Timișoarei, i-a pregătit în două rânduri și pe rivalii de la UTA Arad, în 1977-1979 și 1996-1997, unde nu a făcut foarte multe performanțe, după cum chiar el a declarat. Are totuși meritul că a promovat câțiva fotbaliști care au avut o traiectorie interesantă ulterior. Printre ei se numără Marcel Coraș și Helmuth Duckadam.

”Perioada mea la UTA a fost una în care clubul se înscrisese pe o pantă negativă. Era un moment al refacerii echipei. După ascensiunea anilor 70 s-a schimbat garnitura, s-au schimbat jucătorii, eu am preluat în 77 o echipă în formare. Am promovat o mulțime de jucători, am făcut o echipă nouă și nu puteam să-mi propun mai mult decât menținerea în Divizia A. Dar am realizat promovări de jucători și nu doar cu Coraș și Duckadam. Îmi confirm intuiția în descoperiea de jucători noi, talentați. Am intuiție pentru acest lucru.

Am avut multe promovări acolo, reușite. Dar rămân cu nostalgia că la Arad, chiar dacă am fost antrenor, nu am putut să realizez performanțe, pentru că am fost incompatibil cu orașul, iar el cu mine. Nu ne-am simțit comod. Mi-a plăcut mai mult la Hunedoara, la Petroșani, la București… pe unde am mai umblat. Chiar și la Brad. Dar Aradul nu m-a asimilat. Nu știu, poate pentru apropierea prea tare de Timișoara, n-aș putea spune de ce. Eu însă, pentru fotbalul făcut acolo, m-am simțit bine și realizat”, a adăugat Jackie Ionescu.

Fostul mare antrenor, care pe 2 mai a împlinit 84 de ani, și-a pus amprenta pe fotbalul românesc și din postura de jucător. Cea mai mare perioadă a carierei a fost petrecută la Politehnica Timișoara (1945-1954), dar a mai jucat pentru Progresul Sibiu, Sportul Studențesc și Victoria București.

Referitor la cariera de principal, Jackie Ionescu a început aventura tot la Timișoara, pe care a pregătit-o în patru perioade, începând cu anii 70 și terminând cu începutul anilor 2000. De altfel, Poli AEK a fost ultima echipă pregătită în carieră (1997-2000).

În afară de echipa din Timișoara și UTA Arad, Jackie Ionescu a mai condus de pe bancă, printre altele, formațiile Sportul Studențesc, CSM Reșița, FC Național și Corvinul Hunedoara.

Răzvan STÎNGĂ 03 May. 2020, 14:26 Special
Pe aceeași temă