Cosmin Pașcovici, 40 de ani, fost fotbalist la Dinamo, Farul, UTA sau Petrolul, a trecut prin cea mai mare suferință pe care o poate simți un părinte. Și-a pierdut eroul, pe Denis, băiețelul lui care în octombrie anul trecut a decedat. Avea doar 14 ani, dar în ultimii 12 a luptat cu o boală crâncenă. A trecut prin numeroase operații, intervenții pe creier pentru îndepărtarea unei tumori și tratamente de chimioterapie. El, Cosmin, a rămas și fără tată, în septembrie. Totuși, am descoperit un tip extrem de puternic emoțional, unul care plănuiește să revină în fotbal. Are și licența A, e și profesor de sport, a absolvit și cursurile de master, și spune că e gata să se întoarcă în sportul-rege. „Am avut o discuție în familie și am decis să ne dăm un restart”.
Știu că ai și licența A, adică poți să fii și antrenor secund în Liga 1. Ceva propuneri? E greu. Eu am fost și antrenor la Liga a 3-a, la o echipă la Tulcea, după aceea am fost la Liga a 4-a, chiar înainte să se întâmple în septembrie un mare necaz.
Alt necaz? Păi, pe 1 septembrie a murit tata și, când a fost cu băiatul, eu eram la Gura Humorului unde îi făceam tatălui parastas de 40 de zile. După, am venit de urgență acasă, Denis era la spital, în comă. Și… (n.red. – face o scurtă pauză, își găsește cu greu cuvintele)
Te ascult! Spune, te rog! Tata a murit în septembrie și era născut în octombrie, iar Denis era născut în septembrie și a murit în octombrie. Am avut așa, una după alta. Așa a vrut Dumnezeu! E foarte greu, dar trebuie să mergem înainte.
Sincer, mi se pare că ești un tip foarte tare din punct de vedere psihic. Trebuie, îți dai seama!? Am trecut prin atâtea în 12 ani de zile. Dacă nu ești tare, ce faci? Faci vreo prostie, te arunci de pe bloc? Asta nu ajută la nimic. Ne-am încurajat unul pe altul.
„Ema zice că Denis e în spațiu! La praznic întreba unde e frățiorul ei”
Cea mică, Ema, cum a reacționat? Ea nu prea înțelege acum. Are patru anișori. Nu știe verbul ăsta, „a muri”. Am mers cu toții la cimitir, la Denis. În fiecare zi mergem la mormânt. Ea știe că e plecat la Doamne – Doamne. Zice că e în spațiu (n.red. – face o pauză). Ieri i-a zis mamei sale că: „Gata, nu mai rezist, vreau să vină Denis înapoi, a ajuns cât a fost plecat!”. Crede că pleci la Doamne – Doamne și că te întorci, nu înțelege că nu mai e cale de întoarcere.
Când va crește… Da, atunci o să înțeleagă. Nu am dus-o la capelă, la înmormântarea lui Denis, abia după aceea, la praznic. Și ea se uita, era așa bucuroasă că vede pe toată lumea pe care o cunoștea și a întrebat: „Unde e Denis? „. Noi ne-am făcut că nu auzim. Ne-a întrebat săptămâni în șir despre el.
Acum îmi vine în minte filmulețul tău, postat înaintea meciului naționalei cu Lituania, din Liga Națiunilor. „Tricolorii” au câștigat pentru Denis. El pe 5 a intrat în comă și pe 11 octombrie a murit (n.red. – România – Lituania s-a jucat pe 11 octombrie, scor 2-1). Știi cum a fost atunci? (n.red. – oftează)
Te ascult! Am avut o presimțire în ziua aia. Am fost și am luat un loc de veci atunci. Parcă simțeam. Băiatul intrase în moarte vegetativă, nu mai reacționa. Când era în comă, simțea la picior dacă îl gâdilam, dar după aceea nu a mai simțit nimic, săracuțul…și ochișorii prindeau așa un galben, nu se mai umezeau.
Ne oprim din dialog secunde bune. Încercam să pun o altă întrebare, dar Cosmin găsește puterea și reia dialogul
… Nu am cuvinte să spun ce simt, nu am cuvinte să explic durerea.
„Sunt șomer acum”. Ultimul dialog cu tatăl său îl are veșnic în minte
Să revenim un pic la fotbal. Da! Am fost la o echipă din Liga a 4-a acum patru ani, la Avântul Comana. Dar, au apărut problemele cu tata. M-am învoit și de la muncă, lucram la Catena, de fapt la compania care se ocupă cu aprovizionarea pentru farmacii, e aceeași patroană. A trebuit să plec. I s-a descoperit tatălui un cancer, acum vreo trei ani, iar acum câteva luni a făcut o răceală puternică. L-am internat la Iași, însă după o lună nu au avut ce să-i mai facă. Era în septembrie. Mama a simțit atunci, a chemat preotul, l-a împărtășit. Eu eram cu Ema la ei și am zis că plec să o duc pe cea mică la Constanța și că mă întorc. Tata s-a uitat la mine și mi-a zis: „Nu o să ne mai vedem! „…Am plecat totuși și după ce am făcut vreo 70 de kilometri m-a sunat mama și mi-a zis să mă întorc că tata nu mai e. Am revenit…Ce să mai zic? A fost un an 2018 îngrozitor.
De acum ce veți face? Mergem înainte. Suntem încrezători. Am șters cu buretele, dar cu unul care nu șterge amintirile, asta nu se poate niciodată. Denis a fost lumina casei noastre. Am zis să ne dăm un restart. Soția a fost însoțitorul personal al lui Denis. Acum învață fiindcă e asistentă medicală, dă examene, trebuie să facă practica. Am zis tu te duci pe partea asta, că-ți place, și eu cu fotbalul, chiar dacă acum sunt șomer. Trebuie să ne reluăm viața… Vreau să le mulțumesc din nou celor care ne-au ajutat cu Denis.
Denis suferea de meduloblastom dismoplazic cu hidrocefalie secundară. Adică, pe înțelesul tuturor, cancer la creier. În septembrie 2006 a suportat prima operație. După 17 intervenții chirurgicale ajunsese să mai aibă doar 20 la sută din creier.
Știu că și Amalia, fosta soție a lui Ilie Năstase, a fost un sprijin pentru Denis. Amalia a fost și la înmormântare, plus foști colegi, a fost și Cătălin Munteanu. Ne-a ajutat și un domn din București, nu pot să-i dau numele, însă e un om extraordinar. Au fost și oameni din fotbal, și jucători de la echipa națională. De Amalia… puteam să o sunăm și la ora 2:00 și la 5:00. Ea a vorbit și cu doctori, și când am fost prima dată la clinica din Franța. S-au strâns atunci pentru Denis în două zile banii pentru a putea ajunge acolo.
Cat costa tratamentul lunar? Domnul din București despre care-ți spuneam ne-a ajutat din 2016 enorm. Îți spun sincer că nu aveam de unde, iar costurile pentru recuperarea lui Denis erau de 2.000 de euro pe lună. De unde să fac rost de asemenea bani, decât să mai fi fost fotbalist pe la vreo echipă mare sau antrenor pe la Liga a 2-a. Pentru Denis aveam trei terapeuți, făcea reflexoterapie, kineto și psihoterapie, plus medicamentele. Avea acasă o cameră gen ca la spital, să-l putem recupera cât mai bine. Domnul din București a fost impresionat de caz și ne-a contactat. Toți oameni cu inimă mare.
„Am cunoscut situația lui Denis la TV. Se spunea că medicii de aici nu îi dau șanse. Am sunat-o pe Ioana (n.r. mama lui Denis) și i-am zis să mergem la Paris. În 3 zile am făcut rost de 100.000 de euro, am luat personal bani de la oameni. Asta se întâmpla acum 11 ani. Acolo au întâlnit doctori extraordinari care l-au făcut bine pe Denis. După 2 ani s-a întors vindecat, dar tot ce s-a întâmplat acolo l-a marcat, a rămas cu sechele, făcea convulsii”
Amalia NĂ‚STASE, la ProSport LIVE
„Nu am cuvinte, părinții lui sunt eroi. Au fost lângă el tot timpul. Definiția mamei în dicționar trebuie să aibă poza Ionelei. A făcut totul pentru Denis. A învățat și franceză, să poată comunica mai bine cu doctorii din Franța”
„Soția mea și Denis au fost ca siamezii”
Dar starea soției tale, Ionela, care e? Ea a fost cea mai afectată. Și acum îi e greu. 12 ani de zile ei au fost nedespărțiți, încerc eu cu fetița să-i mai ridicăm moralul. Ea în fiecare zi e la cimitir, vorbește cu el, au fost ca doi frați, ca doi siamezi, și-n spital, și acasă erau mereu împreună. Ți-am zis, am făcut o ședință de familie. Am zis hai să tragem o linie, hai să facem ceva cu viețile noastre, avem și fata…Oricum, am hotărât ca atunci când facem pomenile pentru Denis să ducem câte ceva la casele de copii (n.red. – e întrerupt de către Ema)…Ea ne dă energia, e „spirt”. Știe ce vrea să devină atunci când crește.
Ce anume? Fotbalistă (n.red. – se amuză). Am luat-o peste tot cu mine, la stadion, la meciuri de old-boys. Cine știe, poate am un „Cristiano Ronaldo” acasă. E deocamdată mică, dar dacă o întrebi despre toate sporturile, fotbalul e cel mai tare.
Cea mică, Ema, se aude pe fundal, vrea să stea cu tatăl ei.Întrerupem convorbirea, nu înainte de a ne saluta și de a auzi din nou râsete de copil lângă Cosmin…
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER