INTERVIU CUTREMURĂTOR | Drama lui Cosmin Paşcovici: “În septembrie a murit tata, în octombrie l-am pierdut pe Denis. Era lumina casei. Ema, fetiţa noastră, spune că frăţiorul ei e în spaţiu şi întreabă când se va întoarce“

7 feb 2019 12563 afişări Comentează şi tu Fotbal Intern
INTERVIU CUTREMURĂTOR | Drama lui Cosmin Paşcovici: “În septembrie a murit tata, în octombrie l-am pierdut pe Denis. Era lumina casei. Ema, fetiţa noastră, spune că frăţiorul ei e în spaţiu şi întreabă când se va întoarce“ 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7906/17865669/2/denisa.jpg

Cosmin Paşcovici, 40 de ani, fost fotbalist la Dinamo, Farul, UTA sau Petrolul, a trecut prin cea mai mare suferinţă pe care o poate simţi un părinte. Şi-a pierdut eroul, pe Denis, băieţelul lui care în octombrie anul trecut a decedat. Avea doar 14 ani, dar în ultimii 12 a luptat cu o boală crâncenă. A trecut prin numeroase operaţii, intervenţii pe creier pentru îndepărtarea unei tumori şi tratamente de chimioterapie. El, Cosmin, a rămas şi fără tată, în septembrie. Totuşi, am descoperit un tip extrem de puternic emoţional, unul care plănuieşte să revină în fotbal. Are şi licenţa A, e şi profesor de sport, a absolvit şi cursurile de master, şi spune că e gata să se întoarcă în sportul-rege. “Am avut o discuţie în familie şi am decis să ne dăm un restart“.

Ştiu că ai şi licenţa A, adică poţi să fii şi antrenor secund în Liga 1. Ceva propuneri?
E greu. Eu am fost şi antrenor la Liga a 3-a, la o echipă la Tulcea, după aceea am fost la Liga a 4-a, chiar înainte să se întâmple în septembrie un mare necaz.

Alt necaz?
Păi, pe 1 septembrie a murit tata şi, când a fost cu băiatul, eu eram la Gura Humorului unde îi făceam tatălui parastas de 40 de zile. După, am venit de urgenţă acasă, Denis era la spital, în comă. Şi... (n.red. – face o scurtă pauză, îşi găseşte cu greu cuvintele)

Te ascult! Spune, te rog!
Tata a murit în septembrie şi era născut în octombrie, iar Denis era născut în septembrie şi a murit în octombrie. Am avut aşa, una după alta. Aşa a vrut Dumnezeu! E foarte greu, dar trebuie să mergem înainte.

Sincer, mi se pare că eşti un tip foarte tare din punct de vedere psihic.
Trebuie, îţi dai seama!? Am trecut prin atâtea în 12 ani de zile. Dacă nu eşti tare, ce faci? Faci vreo prostie, te arunci de pe bloc? Asta nu ajută la nimic. Ne-am încurajat unul pe altul.

“Ema zice că Denis e în spaţiu! La praznic întreba unde e frăţiorul ei“

Cea mică, Ema, cum a reacţionat?
Ea nu prea înţelege acum. Are patru anişori. Nu ştie verbul ăsta, ”a muri”. Am mers cu toţii la cimitir, la Denis. În fiecare zi mergem la mormânt. Ea ştie că e plecat la Doamne – Doamne. Zice că e în spaţiu (n.red. – face o pauză). Ieri i-a zis mamei sale că: “Gata, nu mai rezist, vreau să vină Denis înapoi, a ajuns cât a fost plecat!“. Crede că pleci la Doamne – Doamne şi că te întorci, nu înţelege că nu mai e cale de întoarcere.

Când va creşte...
Da, atunci o să înţeleagă. Nu am dus-o la capelă, la înmormântarea lui Denis, abia după aceea, la praznic. Şi ea se uita, era aşa bucuroasă că vede pe toată lumea pe care o cunoştea şi a întrebat: “Unde e Denis? “. Noi ne-am făcut că nu auzim. Ne-a întrebat săptămâni în şir despre el.

Acum îmi vine în minte filmuleţul tău, postat înaintea meciului naţionalei cu Lituania, din Liga Naţiunilor. “Tricolorii“ au câştigat pentru Denis.
El pe 5 a intrat în comă şi pe 11 octombrie a murit (n.red. – România – Lituania s-a jucat pe 11 octombrie, scor 2-1). Ştii cum a fost atunci? (n.red. - oftează)

Te ascult!
Am avut o presimţire în ziua aia. Am fost şi am luat un loc de veci atunci. Parcă simţeam. Băiatul intrase în moarte vegetativă, nu mai reacţiona. Când era în comă, simţea la picior dacă îl gâdilam, dar după aceea nu a mai simţit nimic, săracuţul...şi ochişorii prindeau aşa un galben, nu se mai umezeau.

Ne oprim din dialog secunde bune. Încercam să pun o altă întrebare, dar Cosmin găseşte puterea şi reia dialogul

...
Nu am cuvinte să spun ce simt, nu am cuvinte să explic durerea.

"Sunt şomer acum". Ultimul dialog cu tatăl său îl are veşnic în minte

Să revenim un pic la fotbal.
Da! Am fost la o echipă din Liga a 4-a acum patru ani, la Avântul Comana. Dar, au apărut problemele cu tata. M-am învoit şi de la muncă, lucram la Catena, de fapt la compania care se ocupă cu aprovizionarea pentru farmacii, e aceeaşi patroană. A trebuit să plec. I s-a descoperit tatălui un cancer, acum vreo trei ani, iar acum câteva luni a făcut o răceală puternică. L-am internat la Iaşi, însă după o lună nu au avut ce să-i mai facă. Era în septembrie. Mama a simţit atunci, a chemat preotul, l-a împărtăşit. Eu eram cu Ema la ei şi am zis că plec să o duc pe cea mică la Constanţa şi că mă întorc. Tata s-a uitat la mine şi mi-a zis: “Nu o să ne mai vedem! “...Am plecat totuşi şi după ce am făcut vreo 70 de kilometri m-a sunat mama şi mi-a zis să mă întorc că tata nu mai e. Am revenit...Ce să mai zic? A fost un an 2018 îngrozitor.

De acum ce veţi face?
Mergem înainte. Suntem încrezători. Am şters cu buretele, dar cu unul care nu şterge amintirile, asta nu se poate niciodată. Denis a fost lumina casei noastre. Am zis să ne dăm un restart. Soţia a fost însoţitorul personal al lui Denis. Acum învaţă fiindcă e asistentă medicală, dă examene, trebuie să facă practica. Am zis tu te duci pe partea asta, că-ţi place, şi eu cu fotbalul, chiar dacă acum sunt şomer. Trebuie să ne reluăm viaţa... Vreau să le mulţumesc din nou celor care ne-au ajutat cu Denis.

Denis suferea de meduloblastom dismoplazic cu hidrocefalie secundară. Adică, pe înţelesul tuturor, cancer la creier. În septembrie 2006 a suportat prima operaţie. După 17 intervenţii chirurgicale ajunsese să mai aibă doar 20 la sută din creier.

Ştiu că şi Amalia, fosta soţie a lui Ilie Năstase, a fost un sprijin pentru Denis.
Amalia a fost şi la înmormântare, plus foşti colegi, a fost şi Cătălin Munteanu. Ne-a ajutat şi un domn din Bucureşti, nu pot să-i dau numele, însă e un om extraordinar. Au fost şi oameni din fotbal, şi jucători de la echipa naţională. De Amalia... puteam să o sunăm şi la ora 2:00 şi la 5:00. Ea a vorbit şi cu doctori, şi când am fost prima dată la clinica din Franţa. S-au strâns atunci pentru Denis în două zile banii pentru a putea ajunge acolo.

Cat costa tratamentul lunar?
Domnul din Bucureşti despre care-ţi spuneam ne-a ajutat din 2016 enorm. Îţi spun sincer că nu aveam de unde, iar costurile pentru recuperarea lui Denis erau de 2.000 de euro pe lună. De unde să fac rost de asemenea bani, decât să mai fi fost fotbalist pe la vreo echipă mare sau antrenor pe la Liga a 2-a. Pentru Denis aveam trei terapeuţi, făcea reflexoterapie, kineto şi psihoterapie, plus medicamentele. Avea acasă o cameră gen ca la spital, să-l putem recupera cât mai bine. Domnul din Bucureşti a fost impresionat de caz şi ne-a contactat. Toţi oameni cu inimă mare.

”Am cunoscut situaţia lui Denis la TV. Se spunea că medicii de aici nu îi dau şanse. Am sunat-o pe Ioana (n.r. mama lui Denis) şi i-am zis să mergem la Paris. În 3 zile am făcut rost de 100.000 de euro, am luat personal bani de la oameni. Asta se întâmpla acum 11 ani. Acolo au întâlnit doctori extraordinari care l-au făcut bine pe Denis. După 2 ani s-a întors vindecat, dar tot ce s-a întâmplat acolo l-a marcat, a rămas cu sechele, făcea convulsii”

Amalia NĂSTASE, la ProSport LIVE

”Nu am cuvinte, părinţii lui sunt eroi. Au fost lângă el tot timpul. Definiţia mamei în dicţionar trebuie să aibă poza Ionelei. A făcut totul pentru Denis. A învăţat şi franceză, să poată comunica mai bine cu doctorii din Franţa”

Amalia NĂSTASE, la ProSport LIVE

“Soţia mea şi Denis au fost ca siamezii“

Dar starea soţiei tale, Ionela, care e?
Ea a fost cea mai afectată. Şi acum îi e greu. 12 ani de zile ei au fost nedespărţiţi, încerc eu cu fetiţa să-i mai ridicăm moralul. Ea în fiecare zi e la cimitir, vorbeşte cu el, au fost ca doi fraţi, ca doi siamezi, şi-n spital, şi acasă erau mereu împreună. Ţi-am zis, am făcut o şedinţă de familie. Am zis hai să tragem o linie, hai să facem ceva cu vieţile noastre, avem şi fata...Oricum, am hotărât ca atunci când facem pomenile pentru Denis să ducem câte ceva la casele de copii (n.red. – e întrerupt de către Ema)...Ea ne dă energia, e “spirt“. Ştie ce vrea să devină atunci când creşte.

Ce anume?
Fotbalistă (n.red. – se amuză). Am luat-o peste tot cu mine, la stadion, la meciuri de old-boys. Cine ştie, poate am un “Cristiano Ronaldo“ acasă. E deocamdată mică, dar dacă o întrebi despre toate sporturile, fotbalul e cel mai tare.

Cea mică, Ema, se aude pe fundal, vrea să stea cu tatăl ei.Întrerupem convorbirea, nu înainte de a ne saluta şi de a auzi din nou râsete de copil lângă Cosmin...

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.