Ca de la „mamă” la „fiică”!** Cum e ‘simțit’ fotbalul, de 8 martie, de către două jucătoare:

Într-o lume a bărbaților, în general, fetele de la FC Brazi fac „notă discordantă”, în sensul că, iată, fotbalul poate fi și un sport practicat, înțeles și care să ofere motivație, pasiune și bucurie și pentru reprezentantele sexului frumos.

Am ales, de la FC Brazi, echipă calificată în play-off-ul primului eșalon, două jucătoare: Burtică și Tatu! Să vedem cum „simte” fotbalul ceea mai vârstnică jucătoare (pentru că nu este bătrână deloc, iar acest lucru se vede în teren) – Mihaela Adriana Burtică – fotbalistă ajunsă la aproape 37 de ani și Corina Tatu „mezina” echipei, care ar putea fi chiar fiica primeia, la cei 15 ani ai săi!

Iată cele două „combatante” și răspunsurile lor, de „8 Martie”, la întrebările unor bărbați, zi de zi aproape de fenomenul fotbalistic, pentru femei care practică acest sport:

– De ce fotbal si nu un alt sport?
Corina (15 ani): Fotbalul mă reprezintă cel mai bine, îmi place cu adevărat și de aceea îl și practic fără nicio prejudecată.
Mihaela (37 ani): De mică l-am avut în sânge, eu fiind și mai băiețoasă din fire. Plus că locuiam nu departe de ”Ilie Oană”, iar freamătul arenei mă atrăgea ca un magnet, chiar dacă acolo jucau doar ”masculi”. Apropierea de fotbal pot spune că a fost una firească.

– Cine te-a îndreptat spre fotbal, altfel un sport „de băieți”?
Corina: Profesorul meu de sport de la Boldești. Eram în clasa a VII-a. Singura echipă unde puteam să joc organizat era cea din Brazi , unde am intrat pe mâna unui antrenor de nota 10, Mircea Hagianu.
Mihaela: Primii pași, ca să spun așa, i-am făcut alături de fratele meu, un pasionat al acestui sport… Cum pleca el cu mingea pe maidanele de la marginea Ploieștiului…hop și eu. Mai târziu a venit întâlnirea cu regretatul antrenor Gheorghe Mihai, la Conpet.

– Care a fost cea mai mare satisfacție, de până acum, a ta, pe gazon?
Corina: Cele două goluri pe care le-am marcat în jocul cu Alexandria, din campionat și, bineînțeles, calificarea cu FC Brazi, în play-off.
Mihaela: O, au fost multe. Atât cu echipe de club, cât și în tricoul Naționalei. Am fost campioană, alături de Conpet și la Chișinău, plus că am ajuns să joc în competiții interțări, pe stadioane importante europene. Iar când îți cântă imnul….Da, fotbalul mi-a adus satisfacții deosebite, sufletești în primul rând, dar mai puțin de ordin material.

– Fotbalistul român preferat este…
Corina: Gabi Torje.
Mihaela: Gabriel Torje

– Dar cel strain?
Corina: David Sillva
Mihaela: Roberto Carlos

– Crezi că se poate trăi decent doar practicând fotbal feminin?
Corina: Deocamdată eu fac acest sport din reală plăcere, n-am ajuns să mă gândesc la bani, dar din ce știu eu, chiar și la echipele mari feminine, căștigurile financiare sunt foarte departe de cele ale băieților.
Mihaela: Categoric nu, la noi în țară. Altădată, da, pe la începutul anilor 2000. Sunt însă câteva cluburi unde se poate vorbi de ceva câștiguri financiare, dar destul de mici, încât și acolo, jucătoarele trebuie să aibe și alte surse pentru traiul de zi cu zi. În străinătate, e cu totul altceva, nu există termen de comparație, la acest capitol, din păcate. Încă avem statut de ”cenușărese”, deși pe gazon facem cam același lucru ca și băieții, sigur, respectând proporțiile în cea ce privește interesele puse în joc

– Ai recomanda și altor fete să vină spre fotbal?
Corina: Bineînțeles. E un sport pe cât de greu, în special pentru fete, pe atât de frumos și interesant.
Mihaela: De ce nu! Decât să se blocheze ore în șir în fața calculatorului… E mult până prind gustul acestui sport. Le așteptăm la Brazi pe cele interesate. N-au nimic de pierdut, dimpotrivă. Personal, dacă nu jucam fotbal, cred că nu depășeam de prea multe ori nici măcar ”granița” Ploieștiului. Așa, am bătut România în lung și în lat, plus mare parte din Europa și chiar Asia!

– Ce-ți dorești pentru viitor, ca fotbalistă?
Corina: Să ajung cât mai repede la Națională, iar cu echipa de club să urc, dacă se poate, chiar anul acesta, pe podiumul campionatului
Mihaela: Având, totuși, o vârstă, mă gândesc mai degrabă la viitorul foarte apropiat, iar asta înseamnă un loc cât mai sus, cu FC Brazi, la apropiatul turneu de play-off, pentru desemnarea noii campioane a României. Iar după aceea, să mai amân o vreme punerea ghetelor în cui. Este prea frumos fotbalul ca să renunț!

Explicații pe foto

CORINA ELENA TATU – FC Brazi
– data nașterii 3.10.1997
– din Boldești Scăieni
– cea mai tânăra sportivă din judeș, componentă a unei echipe de senioare, care activează într-o primă ligă națională (legitimată la varsta de 14 ani – CS Brazi)

MIHAELA ADRIANA BURTICA – FC Brazi
– data nașterii 29.07.1976
– din Ploiești
– în două decenii de carieră a evoluat la echipe de prim eșalon din România, Italia, Germania, Republica Moldova
– a îmbrăcat de 109 ori tricoul echipei naționale de senioare a României (a treia jucătoare ca număr de selecții tricolore din întreaga istorie a fotbalului feminin autohton)
– legitimată la Brazi din august 2010 (cu o întrerupere de un tur de campionat – 2012 – când a jucat pentru Blue Angel Brașov)

Aurel DRĂ‚GHICI, Marian DIMA