Lupta pentru al doilea cel mai important trofeu intern începe curios, cu două echipe de start altfel decât le-ar fi imaginat suporterii. După 0-0 în tur, Laurențiu Reghecampf vrea să surprindă cu Kharja lângă Bourceanu și cu Marica în atac, motiv pentru care Adi Popa sare din schemă. Dincolo, Ekeng apare în fața apărării alături de Mevlja. Pe Național Arena sunt cel mult 20.000 de spectatori, iar Dinamo are singura galerie. Nimic nou pe acest front.
Startul aparține campioanei. Steaua se instalează ca la handbal și pune presiune în zona careului, însă Marica nu reușește să intre în combinații periculoase. Nu e cine știe ce fotbal timp de 15 minute, însă după primul sfert de oră apare Nicușor Stanciu. Decarul găsește o traiectorie pe care doar el și cu Ronnie O’Sullivan ar fi văzut-o, doi dinamoviști se uită pierduți la mingea care ajunge în piciorul lui Enache. Fundașul nu face altceva decât să îl execute pe Cerniauskas, iar Steaua se vede în finală. Ai lui Rednic rămân uluiți și riscă să primească al doilea gol, însă în minutul 27 Chipciu nu poate finaliza după ce e lăsat singur de o pasă excelentă a lui Bourceanu.
Mijlocul reprizei este momnentul în care campioana dispare din joc. Ekeng iese la interval cu un șut de la 30 de metri care trece puțin peste, apoi meciul se schimbă complet. Bourceanu are o intrare foarte dură, cu cotul în gâtul lui Gnohere, procedeu care i-ar aduce descalificarea chiar și în cele mai dure sporturi de contact. La fotbal îi aduce un cartonaș roșu și lui, dar și lui Reghecampf. Antrenorul Stelei e trimis în tribună pentru că, după fluierul de final de repriză, alege să își verse nervii intrând în teren și certându-l pe Balaj.
Lipsa exercițiului defensiv o costă pe Steaua
Marica își trece în CV o nouă prestație lamentabilă și îl lasă pe Filip să joace după pauză. Adică în momentul în care Dinamo se aruncă spre poarta lui Cojocaru știind că are nevoie doar de un gol pentru calificare. Și golul vine rapid. Steliștii nu învață nimic din experiența cu șutul lui Ekeng din prima repriză, îl lasă să mai încerce încă o dată de la 30 de metri, iar acum mingea se oprește în plasă. Gol superb, bucurie greu de ținut în frâu pentru Dinamo. Atât de greu încât elevii lui Rednic plătesc nota umflată.
Adi Popa, intrat după golul egalizator al lui Ekeng, recuperează mingea la centrul terenului în urma unui fault ignorat de Balaj. Inițiază o cursă pe dreapta, depășește doi dinamoviști și trage în Cerniauskas. Mingea e respinsă la Chipciu, iar șeptarul nu iartă: 1-1 și 2-1 în doar câteva secunde! Deși marchează rapid, Steaua nu joacă nimic. Frica dată de omul în minus e evidentă, iar campioana se apără fără să aibă acest exercițiu, motiv pentru care dă rateu după rateu. Tamaș și Varela se chinuie să organizeze defensiva, Filip trăiește doar din amintirea meciului cu Ajax din 2013, iar Kharja a lăsat fotbalul în Italia.
Rednic urlă de pe margine! 8.000 de dinamoviști urlă din peluză! Iar asta se simte. Valuri peste valuri, jucătorii în alb se aruncă spre careul lui Cojocaru, tânărul portar are doar noroc pentru că nu poate respinge nimic, iar inevitabilul se produce în minutul 75. După o fază prelungită de atac în care Cojocaru se uită cum mingea sare în careul de șase metri ca la pinball, Puljic înscrie pentru 2-2. Cel care altădată își înscripționa „RegheMeister” pe tricou, a devenit acum doar un maestru al ratărilor. La cinci zile după jocul cu Astra din Liga 1 în urma căruia a pierdut șansele la titlu, antrenorul Stelei nu a putut împiedica eliminarea din Cupa României. Criză reală la Steaua, pentru prima dată din 2012!
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER