ProSport încheie astăzi serialul dedicat celor mai tari povești din Cupa României la fotbal. Ultimul episod este unul spectaculos, avându-l drept erou principal pe Marius Lăcătuș chiar în ziua în care acesta va încerca să-și adjudece trofeul cu echipa pe care o antrenează acum, FC Vaslui.
Azi, la Iași, de la ora 21:00, „Fiara” visează să ia Cupa și să pună capăt supremației de trei ani și jumătate a CFR-ului, echipă neînvinsă în această competiție. În contextul dat, cotidianul nostru face un salt peste timp și vă introduce în atmosfera unor momente legendare ale fotbalului nostru, pe vremea când antrenorul moldovenilor își croia cu tenacitate și talent statutul de simbol al echipei Steaua. Veți putea citi alăturat cum a câștigat Lăcătuș primul event din carieră în 1985, la 21 de ani, și cum în 1999, la 35 de ani, în amurgul carierei, a ridicat deasupra capului ultima Cupă din cariera de jucător.
Unde dai și unde crapă
Stilul rebel și imprevizibil, atât de apreciat pe vremuri pe teren, i-a influențat decisiv lui Lăcătuș și destinul în viață. Azi veți citi cum tânărul Lăcătuș realiza primul său event cu Steaua în 1985, la 21 de ani, după ce, cu doar doi ani mai devreme, evenimente absolut neașteptate l-au deviat din drumul care-l ducea în curtea marilor rivali din „Ștefan cel Mare”.
„Stai dracu’, speriatule!” Înainte să ajungă la Steaua, Lăcătuș trebuia să semneze cu Dinamo! În 1983, Marius juca la FCM Brașov. Mitică Dragomir, actualul șef al LPF, care pe atunci era președintele „stegarilor”, voia să-l transfere în „Ștefan cel Mare”, dar, la un meci amical al echipei sale cu roș-albii, s-a întâmplat ceva neprevăzut. „În iarna lui 1982 am jucat pe Municipal un meci de pregătire cu Dinamo. Pe bancă, lângă antrenorul Nicolae Nicușor, s-a așezat și generalul Diaconescu. Era spaima României. Lăcătuș avea pe atunci 17 ani, s-a dus într-o alunecare extraordinară la Cheran. Fotbaliștii de la Dinamo i-au zis: «Stai dracu’, speriatule!». Lăcătuș a fost apostrofat de pe bancă și de generalul Diaconescu, dar și de Nicușor. I-au zis că e un derbedeu. Culmea, Lăcătuș i-a luat la înjurături pe toți, inclusiv pe general! A vrut să-l ia și la bătaie, dar a fost oprit de ceilalți jucători. A fost mare scandal atunci! După acel episod, Diaconescu n-a mai vrut să-l ia la Dinamo. Mi-a spus: «Puștiul ăsta e prea rău, e tare obraznic, nu avem nevoie de el». De acolo i se trage și porecla «Fiara». Vedeți ce înseamnă destinul? Dacă se transfera la Dinamo, n-ajungea să mai bată 11 metri în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986!”, este dezvăluirea-șoc a lui Mitică Dragomir.
„L-am băgat la cantină, să mănânce pe gratis” Șeful Ligii povestește cum l-a dat pe Lăcătuș la Steaua: „L-am văzut o dată la juniori și l-am luat imediat la echipa mare a Brașovului. L-am băgat la cantină, să mănânce gratis… Mi-am dat seama că e supertalent. Inițial, cei de la Steaua l-au luat în Ghencea după ce le-am dat o dezlegare falsă! Au venit la mine Ion Alecsandrescu și cu Victor Athanasie Stănculescu. N-am fost de acord să-l cedez, de aia i-am păcălit. Marin Enache, primul secretar de partid (n.r. – PCR) al județului Brașov, mi-a dat însă ordin să-l dau la Steaua: «Băi, Mitică! Nu-ți dai seama cu cine te lupți?! Cu familia Ceaușescu!». I-am zis: «Da, domnule, dar eu vin de acolo!». Fusesem președinte la Scornicești… Când m-am întâlnit a doua oară cu Stănculescu și cu Alecsandrescu, le-am spus: «Vi-l dau pe Lăcătuș, dar mi-i dați pe Iordache, Mărgărit și încă un jucător». Așa s-a realizat transferul!”.
„Am dat un gol norocos” Peste doi ani, Lăcătuș realiza primul său event cu Steaua. Finala Cupei României din 1985 a fost una de cotitură. S-au confruntat două mari echipe: Steaua și Universitatea Craiova. Prima își începea urcușul spre Cupa Campionilor. Cea de-a doua își începea destrămarea după faimosul episod al calificării în semifinalele Cupei UEFA.
La asemenea dispute, stadioanele erau pline ochi. Pe „23 August” s-au înghesuit, la data de 23 iunie 1985, 60.000 de spectatori. Steaua s-a impus în final cu 2-1, după ce a condus la pauză cu 1-0. Lăcătuș a deschis scorul în minutul 10, profitând de o greșeală a oltenilor. „Am dat un gol destul de norocos, mingea mi-a venit cumva pe tibie și am băgat-o în poartă. Asta după ce Silvică (n.r. – Silviu Lung) a respins-o. Mingea s-a dus în bară și de-acolo a venit la mine…”, ne-a povestit „Fiara”, care i-a lăudat și pe olteni: „Craiova avea atunci o echipă foarte bună, iar meciurile erau echilibrate. În acel an am luat pentru prima oară în carieră Cupa și campionatul. A fost primul meu event ca jucător”.
Craiova, fără patru „monștri sacri” Silviu Lung, portarul Craiovei Maxima, spune că altfel ar fi stat lucrurile în acel meci dacă echipa sa n-ar fi pierdut jucători importanți: „Steaua a dominat ușor în acea finală. În afara reușitei lui Sorin Cîrțu n-am mai avut alte ocazii… Echipa a început să se destrame din acea perioadă. Am jucat fără Cămătaru, Ungureanu, Donose, Beldeanu… Cu ei pe teren, probabil că n-am fi pierdut”.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER