Ghinionul lui Steve Mandanda, portarul lui Olympique Marseille, care s-a ales cu o fractură cervicală după meciul din ultima etapă, cu Guingamp (1-0), i-a determinat pe jurnaliștii de la Eurosport să alcătuiască un top al celor mai importante absențe de la turneele finale de Campionat Mondial, cauzate de accidentări de ultim moment.
Astfel, a reieșit un Top 10 spectaculos, plin de nume importante.
Djibril Cisse (Franța, 2006)
Cu numai câteva zile înainte de plecarea spre Germania, acolo unde avea loc turneul final al Campionatului Mondial din 2006, Franța a disputat un amical contra selecționatei Chinei. La o fază banală, într-un duel cu Zheng Zhi, Djibril Cisse și-a văzut piciorul drept dat peste cap și s-a prăbușit pe gazon, urlând de durere. Verdictul medicilor: dublă fractură de tibie și peroneu.
David Beckham (Anglia, 2010)
După ce a renunțat să mai joace în Europa pentru a merge în liga nord-americană, Beckham a revenit pe Bătrânul Continent, în speranța că va reuși să bifeze ultimul turneu final din carieră, la 34 de ani. Fostul mijlocaș al lui Manchester United și al lui Real Madrid a semnat cu AC Milan, dar ghinionul a făcut ca, înainte cu câteva săptămâni de finalul sezonului, să sufere o accidentare stupidă la tendonul lui Ahile.
Santiago Canizares (Spania, 2002)
Portarul Valenciei a avut parte de, poate, cea mai ridicolă accidentare. Acesta a scăpat o sticlă de parfum pe gresia din baie și un ciob i-a secționat un tendon de la picior. Canizares a devenit indisponibil pentru Mondialul din Japonia și Coreea de Sud, iar Casillas a preluat tricoul de titular de la celebrul portar cu părul oxigenat.
Michael Ballack (Germania, 2010)
Germanul nu a participat la Mondialul din Africa de Sud, după ce în timpul unui meci susținut de Chelsea contra lui Portsmouth a fost accidentat dur de ghanezul Kevin Prince Boateng. Cum selecționatele celor doi se aflau în aceeași urnă la turneul final, la vremea respectivă au existat mai multe discuții cum că intervenția africanului ar fi fost una intenționată.
Emerson (Brazilia, 2002)
Fostul mijlocaș al Romei și al lui Milan a ratat șansa de a deveni campion mondial în Japonia și Coreea de Sud din cauza unei accidentări la umăr suferită la un antrenament.
Angelo Peruzzi (Italia, 1998)
În ultima duminică a lunii mai a anului 1998, chiar înainte de deplasarea la turneul final din Franța, Angelo Peruzzi a fost anunțat de medicul naționalei Italiei că nu va putea face parte din lot din cauza unei accidentări musculare. A fost începutul declinului pentru fostul goalkeeper de la Juventus, titular până atunci în „squadra azzura”. Peruzzi a figurat în lotul Italiei la Mondialul din 2006, dar, la 36 de ani, a luat loc doar pe banca de rezerve.
Alfredo Di Stefano (Argentina, 1950, 1954, 1962)
Apărător al culorilor a două mari națiuni fotbalistice, Argentina și Spania, ipostază imposibilă în ziua de astăzi, Di Stefano nu a reușit să joace la nici măcar un turneu final de Campionat Mondial. Întâi, în Brazilia 1950 a lipsit din motive politice, în 1954 din cauza unei suspendări, iar în 1962 din cauza unei probleme musculare. Cu adevărat ghinionist.
Romario (Brazilia, 1998)
Pe 2 iunie 1998 o lume întreagă asista cu sufletul la gură la conferința de presă susținută de selecționerul brazilian Mario Zagallo. Acesta anunța la acea vreme forfait-ul lui Romario, golgheterul ediției din 1994 a Campionatului Mondial. Acesta suferise o accidentare la gamba dreaptă chiar înainte de turneul francez și a primit vestea cu lacrimi în ochi, conștient că la 32 de ani a fost ultima lui șansă de a mai îmbrăca tricoul „auriverde” într-o competiție de asemenea importanță.
Robert Pires (Franța, 2002)
Omul care a avut o contribuție decisivă la titlul european cucerit de „cocoși” în 2000 a lipsit doi ani mai târziu, la Mondialul din Japonia și Coreea de Sud. Robert Pires s-a accidentat la genunchi (ruptură de ligamente încrucișate) într-un meci jucat de Arsenal și astfel nu a mai putut bifa încă un turneu final. Sylvain Wiltord a fost chemat în locul lui, iar Franța a părăsit competiția încă din faza grupelor.
Daniel Passarella (Argentina, 1986)
În 1978, Passarella a fost căpitanul de fier al selecționatei Argentinei care reușea să cucerească titlul mondial pe propriul teren. Opt ani mai târziu, acesta rata șansa de a-și ajuta conaționalii în drumul spre un nou trofeu suprem, sarcină care îi revenise lui Diego Armando Maradona.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER