Cât e neștiință și cât e prostie?

Sunt convins că Pițurcă nu are o explicație logică pentru faptul că nu l-a titularizat pe Maxim cu Ungaria și Olanda. La o întrebare concretă privind acest subiect, va bălmăji un răspuns de genul „eu conduc naționala, e decizia mea, am considerat că Maxim nu e pregătit pentru un meci întreg și că e mai bine să apară din postura de rezervă, în partea a doua”. Bine-bine, dar Maxim n-a intrat deloc cu Olanda, nici în „partea a doua”, când se putea încerca măcar o schimbare de ritm. Și, în plus, bine că au fost pregătiți pentru un asemenea joc Grozav, Tănase și Bogdan Stancu, și nu a fost bun cel mai în formă român al momentului. Credeți că Pițurcă a catadicsit, înainte de Ungaria și Olanda, să îl sune pe Labbadia, antrenorul lui Maxim de la Stuttgart, să îl întrebe cum s-a adaptat românul, cum se antrenează, ce capacitate de efort are la ora actuală? Hai să fim serioși, el nu a fost în stare să discute cu Reghecampf, antrenorul echipei care dă cei mai mulți componenți la lotul național…

Doi jucători pe care Pițurcă i-a lăsat pe bancă în meciul cu Olanda – Mutu și Maxim – au înscris în acest weekend, iar evoluțiile lor au fost constant bune și înainte de „dubla” din preliminarii din care am scos doar un punct. Aici nu mai e vorba de pricepere, de știință, de decizii tactice. Trebuie să îi bagi în teren, dacă tot i-ai convocat, pe cei mai în formă. Dacă nu ai capacitatea asta, înseamnă ori că ești foarte slab ca antrenor, ori că ești sclavul unor superstiții. Numai că, domnule Pițurcă, orice națională din lume nu se conduce din superstiții. Poate că acum 20 de ani se mai pupau niște icoane pe bancă, poate că acum 15 ani mai puteai să mergi pe mâna norocului, pentru că existau și mulți jucători valoroși. Acum, ai trei fotbaliști care evoluează constant și cu brio în campionatele din străinătate, și nu îi bagi. Vă rog să mă scuzați, dar asta înseamnă prostie.