Nu v-ați săturat de fake-ul din Liga 1? Fotbal de doi bani, ambalat prost și vândut ignoranților

Câte meciuri din Liga 1 vedeți într-un sezon? 20-30? Hai 40, că mai și pariați! Practic, aveți câteva sute de meciuri din România în carieră, nu vă comparați cu MM Stoica și ale sale sute de meciuri în Europa, dar tot e ceva. Eu am văzut câteva mii în ultimii ani, meseria, deh! Am văzut cum am ajuns de la un sfert românesc în Cupa UEFA la bucuria eliminării celebrei Plzen, echipă despre care nici cehii nu scriu prea multe. Am văzut cum am trecut de la Real Madrid pe „Ghencea” la Aalborg pe Național Arena. Și, mai important, am văzut cum am ajuns de la un Steaua – Dinamo sau un Rapid – Steaua cu stadionul închis cu forța, ca să nu mai intre oameni peste capacitatea permisă, la derby-uri triste în care Peluza Roș-Albastră umple două sectoare și are în față un PCH plictisit. Am trecut de la a nu mai auzi ce-mi spune fotoreporterul la telefon din cauza vacarmului până la a auzi râgâielile cu damf de fetească ale lui Golofca într-un meci cu Iașul, cu trei mii de spectatori în tribunele unei arene cu o capacitate de aproape 50.000.

Și m-am plictisit de produsul ăsta. M-am plictisit de încercările penibile de revitalizare, de lipsa de imaginație a unor „trecuți” care se cară unul pe celălalt în spate la „noul FRF” sau la „noul LPF”. Mi-e jenă de jena jurnaliștilor care spun „Steaua” în loc de „FCSB” pentru că „FCSB” nu înseamnă nimic. Nu îi condamn pe toți, îi înțeleg, dar mi-e jenă. Nu mai suport emisiunile de „analiză fotbalistică” în care un fost mare fotbalist se străduiește să ne explice cum luftul fecesebistului e scuzabil și cum hăul de formă al dinamovistului are justificare. E un produs fake, unul care nu mai atrage bani, audiențe nici atât, spectatori mai puțin de atât. Un FCSB – Dinamo, pretențios denumit Marele Derby, în care există momente de liniște pe stadion e un derby fake. Fotbalul e de doi bani, e ambalat prost și e vândut ignoranților care îl consumă la pachet cu pariurile. Culmea, sportul a ajuns să depindă de pariuri, alfel moare din lipsă de interes. 

În tot acest peisaj sumbru apare Academia Rapid – CSA Steaua. În liga a patra, adică acolo unde fotbalul e prea slab pentru a fi urmărit la TV. Doar că meciul ăsta aduce după el ceea ce în Liga 1 nu am mai văzut de multă vreme. Aduce un „Giulești” plin și, mai important, aduce o atmosferă pe care încep să o regret încă din perioada de așteptare. Două galerii puternice, „ca pe vremuri”, ne anunță că o să fie bine. Zece mii de rapidiști și o mie de steliști ne vor arăta, sâmbătă seară, că fotbalul românesc nu a murit. Doar ne uităm noi unde nu trebuie!