Meciul unei generații. Sau poate nu

N-a fost oare destinul cel care i-a dărâmat pe vlăjganii maghiari din calea lui Maxim? Dacă sună pretențios, să numim șansă mingea sărită perfect pentru latul lui Chipciu, în minutul 93 de la Budapesta, o situație pe care fotbaliștii ar considera-o bulan.

România a avut noroc vineri și așteaptă o potrivire de evenimente favorabile și diseară, la Amsterdam, lucru recunoscut deschis și de selecționer. „Să vedem cum ne duce jocul, poate o să fim mai mult pe la noi în careu, poate o să ieșim mai mult…”. Sunt exact cuvintele lui Pițurcă din conferința de presă de ieri și nu sună liniștitor. În anul 2013, un antrenor care vrea să califice o echipă la Campionatul Mondial își pune toate speranțele în ceea ce i-a fost ursit, în cuvântul magic „poate”. Sună a resemnare tipică slavilor, însă, viclean, Pițurcă știe că soarta are o slăbiciune pentru el.

Paradoxal, ce îl încurcă pe selecționer e forma excelentă a jucătorilor de la liderul Ligii 1, echipa care le-a bătut pe Ajax și Chelsea, Steaua București. Cât timp sunt antrenați de Reghecampf și pregătiți fizic de germanul Thomas Neubert, steliștii se comportă ca niște roboței, iar românii așteaptă să vadă niște mașinuțe perfecte de fotbal și atunci când sunt îmbrăcați în tricoul naționalei. În ultimele săptămâni, Bourceanu, Pintilii și Chiricheș au fost asociați cu verbul „a putea”, în forma perfectului compus, „au putut”,  Pițurcă îi alătură unui adverb, „poate”, și așteaptă de la ei și de la soartă un rezultat bun. Dacă nu-i va ieși, totul se va întoarce împotriva lui. Concluzia sumară de miercuri va suna cam așa: a avut cei mai în formă jucători văzuți în ultimii ani în Liga 1 și n-a fost în stare să facă nimic.

La Budapesta, Bourceanu și Pintilii au fost niște forme fără fond, doi jucători care păreau veniți de pe planete diferite, nicidecum doi parteneri sincronizați din planul lui Reghecampf. Doar Chiricheș de la națională a arătat precum Chiricheș de la Steaua, iar Chipciu, în ciuda golului, a jucat prea puțin. Diseară, Pițurcă vrea să supraliciteze cu Tănase și Gardoș pentru o națională cu 7 steliști titulari, dar nu are planurile secrete pe care le folosește Reghecampf cu succes. De la Mircea Rădulescu aflăm că, orgolios, selecționerul nu i-a dat nici măcar un telefon antrenorului de la Steaua.

De numele lui Pițurcă se leagă două meciuri memorabile cu Olanda. Primul, un 1-0 la Constanța, pe cod portocaliu și cu un gol din ofsaid al lui Goian, ne-a calificat la Euro 2008. Al doilea, 0-2 la respectivul turneu final, atunci când olandezii aproape că ne invitau să-i batem. Ambele partide s-au jucat cu România așezată pe teren în sistemul „poate mai mult la noi în careu, poate mai puțin sau deloc la ei”.

Azi, în România se anunță din nou cod portocaliu, la fel ca în 2007, la Constanța. La Amsterdam vor fi  4 grade, dar poate vor fi mai puține. Și poate va fi furtună. Ce să mai, poate ne calificăm!