Șase motive pentru eliminarea Timișoarei

Timișoara a părăsit Champions League cu fruntea sus, e concluzia generală. Dar dincolo de felicitările pentru asta și pentru calificarea în grupele Europa League, nu strică o analiză serioasă, la rece, fără patimă sau subiectivitate. Asta încerc și eu acum, la miezul nopții.

1. Adversarul. A fost prea puternic. Stuttgart e câteva clase peste Timișoara. Iar dacă n-ai nici noroc, cum a fost cu Șahtior, e aproape imposibil să-i „păcălești” pe adversari. Mai ales dacă e „neamț”, la figurat.

2. Valoarea. Nu doar Stuttgart e peste Timișoara, ci și Timișoara sub nivelul Champions League. Puțini jucători au arătat ceva în dubla cu nemții. Unii parcă nici voință, majoritatea putință. Puțini au sclipit, și aceia au făcut-o doar sporadic.

3. Problemele de lot. Ținând cont de punctele 1 și 2, dacă adaugi numeroșii absenți e evident că echipa a slăbit și mai mult. Probabil e o premieră ca o echipă să aibă doar cinci jucători pe banca de rezerve în cea mai importantă competiție europeană.

4. Experiența. Mai exact, lipsa ei. E greu cu jucători care acum câteva luni erau la Mediaș, Buzău sau prin ligile inferioare să câștigi la Stuttgart.

5. Arbitrajul. Pare aiurea să te iei de arbitraj după dubla asta, dar a contat și el. Cred în continuare că n-a fost penalty în tur la Marica. Sau n-a fost mai clar decât cel la Bucur din retur.

6. Neatenția. Ca să nu-i spun prostia. Al doilea gol luat la Timișoara cred că a fost mai întâi prostia fundașilor timișoreni și abia apoi valoarea lui Hleb.