Pierderi colaterale

„În perioada mea ajungeai la arest pentru escapadele nocturne”. E o declarație tipică pentru Cornel Dinu. Lăsând la o parte faptul că nu o cred nici cei care nu au apucat să deschidă cartea autobiografică a directorului tehnic dinamovist, trebuie remarcat că o face cu o detașare la fel de caracteristică, ca și cum nu ar fi parte din Dinamo, acum, ca și atunci. Chiar dacă a tot evitat asumarea răspunderii și a responsabilităților, haosul și boemia de la echipă i se datorează și lui, la fel cum vinovați pentru asta sunt și ceilalți conducători și antrenori care au trecut prin „Ștefan cel Mare”.
Tot ce se întâmplă la acest club e de un tragicomic continuu. De la aventurile bahice până la scandaluri cu manele. Ultimele știri citite ieri în presa sportivă de la noi vorbesc de la sine despre ce se întâmplă. Gazeta a scris că Zicu a spus că nu mai poate juca în fața propriilor suporteri, în timp ce ProSport a vorbit despre cererea lui Adrian Cristea de a primi un concediu. Acum, în mijlocul sezonului. Sunt stresați și obosiți. Dincolo de trăsneala solicitărilor făcute, rămâne faptul că Dinamo nu poate beneficia de cei mai tehnicieni fotbaliști din lot și, odată cu Dinamo, întreg fotbalul românesc. La cât de mare este criza de efectiv și cât de limitată e aria de selecție, să fim serioși că atât unul, cât și celălalt ar reprezenta soluții pentru naționala lui Lucescu junior. Cocoloșiți când nu trebuie și înjurați fără discernământ, două talente incontestabile plutesc în derivă și riscă să eșueze. Că sunt ei dificili e o discuție, dar principala cauză rămâne faptul că la Dinamo e o perpetuă criză de autoritate.