Metoda Munteanu

Dorinel chiar că e Munteanu. A preferat să își ducă echipa să alerge în Poiană. „Diferența tot din punct de vedere fizic se va face și în retur”, îi mărturisea el lui Doru Gheorghiu la un ceai înainte de primul antrenament al zilei de ieri. „Simt că putem lua titlul”, a mai spus el complice. Antrenează după ultimele metode ale fotbalului din Bundesliga, documentându-se direct în germană, dar își bagă românește două degete în gură pentru a-i chema pe Râpă – fără legătură cu pantele înzăpezite – ori Pena să le ia pulsul. Se numește adaptarea metodelor la necesitățile fotbalului nostru. Observ că Dorinel face exact ce recomanda Ted Dumitru, românul autoexilat și care a revoluționat fotbalul în Africa de Sud. Astă-vară am purtat o discuție cu acest tehnician respectat măcar la fel de mult ca Mourinho în țara care a organizat Mondialul și spunea el că marea problemă a fotbalului românesc și a antrenorilor este că nu dau identitate fotbalistului, că  aplică la întâmplare modalități de pregătire care nu au nimic în comun cu gena jucătorului de la noi. Munteanu pare să fi găsit în tur cheia de a exploata cel mai bine materia primă. La fel ca și Petrescu acum doi ani. Exemplul din lumea lui Becali, cu untul și laptele stors la modul ideal, e cel mai plastic și vorbește de la sine despre ce se întâmplă. De văzut în ce măsură psihicul gălățenilor va ține până la capăt.