La ceas aniversar

…ar fi împlinit, ieri, 93 de ani. Nu credeți toate poveștile, că era grav bolnav și că oricum n-ar mai fi trăit mult, dacă nu-l împușcau ai lui. Într-o altă lume, în care prăbușirea comunismului și Revoluția n-ar fi existat, am fi avut toate șansele ca ziua de ieri să ne-o fi petrecut în fața CC-ului, congelați și morți de foame, strigându-ne entuziasmul mânați de la spate de milițieni, securiști și activiști discreți.

Milițienii, securiștii și activiștii sunt și acum, dar nu discreți. Mitică Dragomir e șef la Ligă, Gigi Nețoiu dă lecții de democrație, Ioan Niculae, Nicolae Badea și George Copos – lecții de afaceri. În lumea „cealaltă”, unicul ziar de sport din România ar fi avut, ieri, trei dintre cele patru pagini alb-negru dedicate conducătorului iubit. Steaua lui Valentin Ceaușescu ar fi continuat să strălucească fără rival pe firmamentul fotbalului nostru, cu 17 victorii, un egal și vreo 60 de goluri înscrise înaintea sezonului de primăvară. Dinamo, condusă de Mircea Lucescu din birou și de fiul Răzvan de pe bancă, ar fi avut locul doi garantat.

Victoria și FC Scornicești ar fi avut drept de preemțiune pentru celelalte poziții de cupe europene. Poate că Poli Timișoara (cea adevărată) n-ar fi fost iertată sau iubită în birourile „tovarășilor”, dar cu siguranță ar fi continuat să existe, iar Rapid și-ar fi trăit nostalgiile la granița dintre „A” și „B”. Și o constantă: în oricare dintre cele două lumi paralele, Craiova rămâne în rolul persecutatului de serviciu.

Destinul clanului Becali în fotbal ar fi continuat să însemne aprovizionarea jucătorilor cu brânză și iaurt, Mircea Sandu ar fi ajuns oricum în fruntea federației, Ioan Neculaie și-ar fi admirat pe ascuns, în garaj, colecția de Lada, Dacia, Trabant și Moskvici, în timp ce Dodel și Prințul s-ar fi întâlnit cu Strâmba și Bianca la Melody, prin intermediul „fratelui” Viorel Păunescu.
Și presa: unicul editorialist ar fi fost nea Nicu. Can-canurile de rubrica diverse ale lui Băcanu, în România liberă, ar fi spart monolitul știrilor despre recolte record, adeziuni ale oamenilor muncii, chemări la întrecerea socialistă și mulțumirile adresate Tovarășului. N-ați fi aflat niciodată că oltenilor li se fură jucătorii, că arbitrii decid campioanele, că fotbaliștii bat barurile și barmanii. Liniște deplină.

Fără iluzii – Coreea de Nord e muzeul viu a ceea ce putea fi lumea condusă de oameni precum Nicolae Ceaușescu și Kim Ir Sen: telefonul mobil și iPad-ul, computerul și internetul, blogurile și facebook-ul, posturile TV străine și pantofii Adidas, mâncarea (de orice fel) și coca-cola, dreptul de a trece granițele și de a se îmbrăca de la Zara ar fi rămas apanajul câtorva. Pentru restul, ceilalți 99 la sută, fotbalul pe stadioane dărăpănate, teatrul în săli neîncălzite, cozile la tacâmuri de pui, două ore de TV cu împlinirile mărețe ar fi fost prea îndeajuns.