Povești cu Halagian. De la titlul smuls lui Dinamo, la marea echipă a Stelei din 1986, apoi la Cooperativă și Chicago Bulls!

M-am lovit de Halagian de mai multe ori în carieră. Era unul din antrenorii în vogă în anii 90, când eu eram un jurnalist începător.

Armeanul impunea respect prin felul lui de a fi. O voce baritonală atât în vestiar, cât și pe banca de rezerve. Se vorbea că îi mai și atingea pe unii jucători. Așa se ținea disciplina în acele vremuri.

Hala avea poantele la el, le purta parcă într-un rucsac invizibil și le scotea de acolo la momentul oportun. Era un mucalit. Și la conferințele de presă, și în dialogurile telefonice, și în interviurile pe care le dădea.

Am realizat și eu un interviu-gigant cu el în revista Fotbal Plus, cred că în 1998. A fost extrem de volubil, deși nu cred să mă fi cunoscut pe atunci. Dialogul l-am realizat pe telefon, am stat cam o oră de vorbă, mi-a răspuns la orice întrebare, chiar și despre Cooperativă.

Clasamentul în loc de dar de nuntă!

Da, era considerat unul dintre antrenorii Cooperativei, bun prieten cu nea Jean Pădureanu, inventatorul acestei organizații paralele a Ligii 1 din România, care ajunsese să stabilească ierarhia finală înainte de începerea campionatului. Chiar îmi povestea de curând colegul Daniel Nanu într-un interviu pentru Pariurix.com o întâmplare care mi-a stârnit râsul: se spune că, la  nunta fetei lui Halagian, în loc de dar s-a strigat clasamentul Ligii 1!

Tot lui Halagian i se atribuie expresia „Focu’ la ei”, pe care o folosea ca soluție tactică de avarie la echipele pe care le antrena :)).

A rămas în memorie și prin celebra șepcuță cu „Chicago Bulls”, pe care o purta permanent, ca un talisman, la partidele oficiale.

Poate că unele sunt povești, dar noi le-am trăit la vremea respectivă, alături de nea Jean, de nea Florin Halagian și de alți „nea” din fotbalul românesc de atunci.

A antrenat cam toate echipele care formau Cooperativa, FC Național, FC Argeș. FCM Bacău, Ceahlăul, Bistrița, dar trenbuie reținut că a intrat în meseria de tehnician printr-o performanță greu de realizat pe vremea lui Ceaușescu: i-a luat titlul lui Dinamo cu FC Argeș în sezonul 1978-1979, după ce mai câștigase campionatul o dată în sezonul 1971-1972, tot ca antrenor, când avea numai 32 de ani!

Cum i-a luat titlul lui Dinamo chiar în „Ștefan cel Mare”

Înainte de ultima etapă, când, coincidență, cele două se întâlneau în „Ștefan cel Mare”, argeșenii, cu Halagian la timonă, erau pe locul 1, cu 43 de puncte, iar Dinamo – pe locul 2, cu 41 de puncte, ambele golaveraj +24. În acea perioadă se dădeau 2 puncte la victorie, iar Dinamo ar fi câștigat titlu cu un succes, indiferent de scor, pentru că ar fi realizat un golaveraj mai bun.

Dinamo a deschis scorul și era campioană, Argeșul a revenit și a condus cu 3-1 prin două goluri ale lui Radu II și unul al lui Doru Nicolae, toate din pasele decisive ale lui Dobrin. Dinamo a egalat la 3 în minutul 89 și mai avea nevoie de un gol pentru a lua campionatul, dar Dobrin a scăpat pe contraatac și a dat lovitura decisivă: 4-3 pentru FC Argeș și titlul mergea la Pitești!