Nu trageți, sunt eu, Vergil Andronache! Meritul Omului Invizibil de pe banca FCSB

„Nu trageți, sunt eu, Vergil Andronache!”, am putea parafraza celebra replică a lui Gheorghe Dinică – „Nu trageți, sunt eu, Lăscărică!”- , din filmul regizat de Sergiu Nicolaescu în anii 70 – „Cu mâinile curate”.  

Cu mâinile în aer l-am văzut pe Vergil la returul cu Mlada Boleslav, mobilizându-și jucătorii pe durata întregii partide.

FCSB a tras gloanțe oarbe 180 de minute în dubla cu modesta echipă din Cehia și a prins lovitura decisivă în minutul 180+1, iar Vergil și ai lui i-au adus lui Becali un milion de euro prin acesată calificare în play-off-ul Europa League.

Mie mi-a plăcut curajul lui Vergil, de a înfrunta gloanțele ziariștilor și ale specialiștilor. A ieșit, a răspuns, a fost ciuruit, a căzut, s-a ridicat și a apărut acum pe bancă, în Cehia, cu o atitudine excelentă, a transmis un mesaj de încredere, cu pumnii strânși, sprintând dintr-o parte în alta a spațiului tehnic. Și-a încurajat permanent jucătorii și când aceștia greșeau, și când aveau o acțiune bună de atac sau când scoteau o minge grea din propriul careu.

Așa că nu mai trageți în Vergil! Până la urmă, cam toți antrenorii care s-au perindat pe la FCSB, cu mici excepții, au trecut prin ce-a trecut el.

Fiecare dintre cei care au acceptat să se umilească în fața lui Becali a știut de la început la ce se înhamă, a acceptat din start implicarea patronului în problemele tehnico-tactice. Doar că unii au rezistat mai mult, cei cu obrazul mai gros, iar alții au dezertat mai repede din cazarmă – cei care au un pic de demnitate.

Vergil a fost pus acolo, după demisia lui Bogdan Andone, și a încercat să-și facă trreaba cum a știut mai bine, exact ca toți ceilalți.

Nu e un nume în antrenorat, precum Hagi sau Pițurcă și alți umiliți, nu a fost un nume ca jucător, precum Gâlcă, Lăcătuș sau Dică, dar a muncit ca Omul Invizibil la copii și juniori, unde nu te vede nimeni, chiar dacă ești bun pe meserie.

Pus în dificultate la conferințele de presă, Vergil a încercat să pareze. Uneori a reușit, alteori a încasat-o în plină figură, dar a rămas pe poziții. Cine ar mai fi auzit de el dacă nu i-ar fi picat din cer șansa asta? S-a ținut de ea și a ajuns în play-off-ul Europa League.

Așa că, repet, nu mai trageți în Vergil! Lăsați-l să-și facă treaba, cum știe, cum poate și cât e lăsat să și-o facă.

.