Dublul Federer – Nadal

Bășici în palmă. Prima dată când am luat o rachetă în mână am bătut mingea la zidul școlii cred că vreo trei ore, până seara târziu. A doua zi, în podul palmei și pe interiorul degetului mare prezentam o frumusețe de bășici pline cu un lichid limpede, cum aveam să văd după ce s-au spart și s-au făcut carne vie. Profesioniștii au palma bătucită, pielea se întărește în punctele de frecare maximă cu mânerul rachetei. De câte ori am părăsit tenisul pentru lungi perioade de timp, bășicile erau prețul reluării frenetice a jocului. Pentru mine, ele au fost tot timpul semnul amatorismului în tenis.

Bășici în palma lui Rafael Nadal? De neînchipuit. Nu-mi venea să-mi cred ochilor văzându-l pe marele Rafa cu mâna întinsă pe masă, badijonată de medic în setul al doilea cu Del Potro, pentru răni provocate de mânerul Babolatului său colorat ca un șarpe veninos, galben cu negru. De mult nu m-a mai înduioșat așa o imagine din sport. Superjucătorul era acum un băiat amărât, pedepsit pe nedrept cu nuiaua la palmă, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns genunchii care l-au trădat. Anul trecut, Nadal câștiga fără drept de apel acest turneu, desfășurat la Toronto. Acum, la Montreal, în fața păsăroiului de pradă argentin, după luni de întrerupere, spaniolul arăta ca un jucător mare, dar fără meciuri în mâini și în picioare. Forehanduri trimise afară din poziții care altădată erau invariabil fatale pentru adversar, backhanduri „scăpate” sau prea scurte, serviciu „soft” și, din când în când, câte o minge sclipitoare marca Nadal. Ceea ce vedeam era normal.

Ani în șir m-au scos din sărite cei care spuneau despre el că e un jucător făcut în laborator, un android îndopat cu substanțe chimice, un drogat. Iată însă că androidul s-a accidentat, a suferit, a stat departe de teren, acum reintră și îi este greu la început, a ajuns să facă până și bășici în palmă! E un om, cu trup vulnerabil, cu un psihic care trebuie să se refacă, nu o creatură artificială. Cu atât mai adevărate și mai frumoase sunt marile lui victorii din ultimii ani, momentele de tenis supraomenesc pe care ni le-a dăruit.

La Montreal a venit să joace știind că nu poate câștiga. Dar a intrat pe teren cu aceeași determinare, gata să treacă prin tortura meciurilor slabe pe care inevitabil le va mai face o vreme, până când minunatul Nadal, sau poate altul, și mai frumos, se va naște din nou.

Al doilea moment de stupoare pentru mine în Masterul Montreal a fost înfrângerea lui Federer în fața lui Tsonga, după ce condusese cu 5-1 în setul decisiv. Așa ceva nu-mi amintesc să i se fi întâmplat vreodată lui Roger. Oricât ar părea de paradoxal, vreau să explic asta prin palma rănită a lui Nadal.

În clipa de față, Federer a atins culmea carierei sale. A câștigat Roland Garros, și-a recâștigat titlul la Wimbledon, l-a depășit pe Sampras, e nr. 1 mondial din toate timpurile. A făcut-o reușind să-și scoată din cap nervii, frustrarea, conștiința supradimensionată a propriei valori care l-au adus în stare să spargă racheta de ciment, astă-iarnă la Miami. A pus în loc răbdare, luciditate, putere de luptă, a acceptat „umilința” de a juca el, marele Federer, o minge în plus, un ghem în plus, un set în plus cu adversarul, nu doar cu el însuși. După toate astea, un meci cu Tsonga, Murray sau Del Potro nu mai poate fi pentru Roger Federer o chestiune de viață și de moarte. E firesc ca determinarea fantastică de care a dat dovadă în ultimele luni să mai scadă. Singurul jucător care îl poate sili pe Federer să joace din nou cu dinții strânși este un Rafael Nadal ajuns în plenitudinea forțelor. O nouă finală de Grand Slam Federer – Nadal este exact lucrul de care au nevoie amândoi ca să meargă înainte jucând cel mai bun tenis de care sunt capabili.

E greu ca lucrul acesta să se întâmple la US Open după cum am văzut că joacă acum Nadal, terenurile de la Flushing Meadows fiind și cele care îi plac cel mai puțin spaniolului. Rafa a căzut în mai puțin de trei luni de pe locul 1 mondial pe 3. Dar și dacă iese din prima sută de jucători, cum i s-a întâmplat la un moment dat lui André Agassi, Rafael Nadal rămâne în conștiința lumii alături de Roger Federer, umăr la umăr, la început și la sfârșit de finală. Perechea Federer – Nadal în meci de dublu cu Povestea și Timpul.