Pierderi programate

Plecarile de pâna acum de la Dinamo par absolut normale. Nefiresc ramâne doar discursul lui Cristi Borcea, mai ales atunci când încurca replicile în dublul rol – suporter exaltat versus oficial diplomat – pe care îl joaca. Optimismul de tip becalian si promisiunile imposibil de realizat nu prind în "Stefan cel Mare".

Radu Stefan nu mai putea sa fie tinut. Pâna la urma, era incorect fata de el daca vreunul dintre oficiali s-ar fi opus transferului. A fost lasat sa plece la timp, asa cum nu s-a întâmplat cu majoritatea stelistilor pe care, daca e sa fim sinceri, încearca sa-i vânda acum Gigi Becali si nu prea poate. E o sansa pentru fotbalist si o reusita pentru club. Financiar, din punct de vedere al imaginii, chiar sportiv.

Saturat, usor blazat si demotivat – faza din meciul cu Steaua, când s-a împiedicat în minge, spune totul -, Niculescu nu prea mai avea ce sa faca în "Stefan cel Mare". "Lasa un gol, într-adevar… Singurul gol pe care l-a marcat în primele 19 etape", remarca inspirat un coleg în redactie. Chiar, cum ar fi sa-l strige "Clau-un gol"?! Cârcotasii cu orice pret ai politicii de transferuri dinamoviste ar putea sa-l treaca si pe împrumutatul Chiacu la capitolul pierderi. Eventual neplanificate, chiar daca ele sunt de fapt planificate.

Aducerea ambitiosului Torje, recuperarea ghinionistului Zicu, mentinerea experimentatului Lobont. Acestea ar putea fi loviturile "câinilor" pe termen scurt si în acelasi timp scheletul unei constructii al carui arhitect ar putea fi Razvan ori Mircea… Sau poate amândoi. Oricum un prenume. De tehnician!