Antidinamovistul Andone

Problema lui Andone cu suporterii e simplă. Dinamo, echipa cu cinșpe patroni mari și mici, vizibili și invizibili, echipa cu vreo cinci galerii, are un singur antrenor. Andone era bun pe postul și pe praful ăsta nu pentru că ar fi un tehnician capabil, ci pentru că e un simbol acceptat de toți. Dacă-l tai, din vene îi curge un lichid alb-roșu, care are anticorpi pentru steliști și rapidiști. Cum ar veni, era bun și pentru cei de la peluza Cătălin Hîldan, și pentru nervoșii lui Elias, și pentru băieții lui Barbă.
Săracu” Andone parcă era bunica lu” stadionul din Ștefan cel Mare, pusă în geam ca să încaseze „pensia” de respect a suporterilor. Dar vremurile sunt grele și bunica a înnebunit. A început să miște, să vorbească de numărul mic al suporterilor, de faptul că ar trebui să se dea bilete steliștilor ca să fie lume la viitorul derby. Săracu”, mai bine mânca brânză împreună cu Gigi Becali, la o oră de maximă audiență, n-o comitea mai rău. Niște lideri de minigalerie au declarat că ăsta e un gest de „antidinamovism extrem”. Scurt, într‑o secundă, zece patroni și trei galerii au îngropat simbolul. Acum, între două bomboane agricole sparte cu sete, Andone e făcut un „vopsitor” de jucători în slujba lui Giovani care „ne pune răbdarea la încercare cu Mărgăritescu”. De Marius Nicolae Sensei ce să mai zicem, nu-i așa, bine că a făcut judo pentru că doar știe să cadă pe gazon tot meciul. O fi, n-o fi așa, dar asta nu-i o problemă a galeriei cu Andone, ci cu cei care l-au angajat pe Andone, care îl verifică, și trebuia arătată de la început. Dacă l-ai angajat, l-ai acceptat, îl lași să-și facă treaba, nu îi faci tu, suporter, selecția meci de meci pentru că, inevitabil, ajungi să te cerți cu „selecționerul” de alături.
Mda, vecinul ăsta care nu e de acord cu noi e antidinamovist?