Muncim, nu cerşim. Respectăm, nu furăm. #Un Român Ca Lumea

1 apr 2018 624 afişări Comentează şi tu Blog

A plecat ca din tun în Mecca fotbaliştilor, Premier League, după ce a câştigat tot ce se putea câştiga cu Steaua. Reperat de Bumbescu şi Piţurcă, Florin Gardoş a stat pe locul din vestiar pe care s-au dezbrăcat sătmăreni de-ai lui, Didi  Prodan şi Tiberiu Csik. A simţit toată greutatea fanilor din Ghencea cum apasă pe umerii săi, dar şi-a dus mereu misiunea la bun sfârşit.

I-au plăcut lucrurile complicate. A ales o echipă în care alţi fundaşi centrali aveau întâietate şi suporterii exigenţi de pe St.Mary’s Stadium. Şi-a stricat jantele prin Anglia pentru că a ales să meargă până-n Southampton, prima dată, cu maşina. Primele meciuri, primele lovituri recepţionate. Dinţi ciobiţi. Un fleac pe lângă ce avea să vină. Ruptură de ligamente şi pauză 7 luni. Operaţie complicată şi privire cu subînţeles din partea lui Koeman.

Iordănescu l-a chemat la naţională, dar l-a lăsat fie să se încălzescă până dă în clocot, fie l-a trimis în tribune. A pierdut naţionala. A pierdut Euro. Dar a mai rămas cu o pojghiţă de încredere. L-au strâns ghetele la echipa a doua a “Sfinţilor”, dar şi-a mai găsit resurse de a merge mai departe. A continuat să-şi facă românii din Anglia cunoscuţi prin campania #Români Ca Lumea şi s-a hrănit cu poveştile lor. S-a hrănit din povestea unor mâini iscusite care salvează oameni, din româna grăbită a unui taximetrist care adună liră cu liră pentru ca fetiţei lui să nu-i lipsească ceva. Şi din întâmplările unor români antreprenori sau copii miniaturale ale lui Nicu Vlad, ‘halterofilii” din depozite.

Ajuns la 29 de ani şi fără niciun orizont în Anglia, Gardoş a ales cu sufletul. Şi-a pus iscălitura pe împrumutul la Craiova şi şi-a propus să halească iar jăratec pentru a-şi da un restart carierei. Mai bine de o lună, fundaşul cu compasul lui Mike Powell a aşteptat să intre din nou pe teren. Nu s-a lăsat strivit de dispreţul cu care Devis Mangia l-a sărit de pe foaia de joc şi şi-a aplaudat coechiperii, pe Kelic sau pe “Puyol”. A respectat decizia antrenorului şi a tras la antrenamete ca un câine.

Aseară, Gardoş a transpirat din nou. Oficial. În meciul cu CFR. Câteva minute. I-a luat locul lui Kelic, accidentat, şi a gestionat cu ştiinţă finalul de meci.
Cu un zâmbet amar, Gardoş a venit, la final, la întâlnirea cu microfoanele Digi şi LookTV, cu toate vorbele la el. “Îmi doream să fiu pe foaie încă de la început. Nu s-a întâmplat nimic, a trebuit o perioadă de acomodare, normal.A fost poate şi faptul că echipa nu a luat gol, apărarea a jucat foarte bine. Am încercat  să fiu înţelegător şi să am răbdare. Nu e uşor să fii nici în situaţia mea, nu e uşor nici în situaţia antrenorului, care are de ales din 25 de jucători. Încerc să înţeleg pe toată lumea şi să îmi fac treaba”.

A fost declaraţia simplă, de bun simţ. A fost declaraţia #Unui Român Ca Lumea.

Privită dintr-un alt unghi, la o distanţă de doi ani, a fost un nou episod al campaniei pe care chiar el a demarat-o. Înfăşurat într-o glazură de diplomaţie, sloganul pe care şi-a construit demersul din Anglia, “Muncim, nu cerşim. Respectăm, nu furăm”, s-a potrivit aseară mai bine ca niciodată. De această dată, sloganul a fost direcţionat nu către britanici, ci către un italian.


    

 

Versiune selectata: mobil / standard