Sfertul surorilor. O altfel de avancronică a unui meci care se rejoacă, la şapte ani distanţă, tot pe Arthur Ashe, tot în sferturi. Serena şi V: articolul care a creat o legătură specială a mezinei cu Patrick McEnroe

8 sep 2015 2533 afişări Tenis
Sfertul surorilor. O altfel de avancronică a unui meci care se rejoacă, la şapte ani distanţă, tot pe Arthur Ashe, tot în sferturi. Serena şi V: articolul care a creat o legătură specială a mezinei cu Patrick McEnroe
  • Ziua a noua a US Openului programează, în primul meci al sesiunii de seară (02:00 - ora României, în noaptea de marţi spre miercuri), sfertul de finală Serena Williams (principala favorită a tabloului) - Venus Williams (favorită 23).
  • Cele două jucătoare care, cu rivalitatea lor ocupă locul secund într-un top all-time al celor mai multe dueluri directe în turneele de Mare Şlem (14 - faţă de 22 de întâlniri Evert - Navratilova), încep al cincilea meci de la Flushing Meadows de la un scor perfect egal, 2-2. Cele două fac un arc peste timp şi reînnoadă o serie a luptelor directe întreruptă în 2008, exact în faza sferturilor de finală. Atunci, ambele erau în top 10, Serena în faţă, Venus - câteva locuri mai în spate, ambele începeau turneul cu câte şapte trofee majore la simplu, iar mezina avea să şi-l adauge pe al optulea în palmares, la capătul celor două săptămâni de întreceri.
  • Serena spune despre Venus că este modelul ei, sursa ei de inspiraţie, mai mult acum, după ce sora sa a învins o boală genetică, care o lasă de multe ori fără putere. Venus a fost însă mereu sursa de inspiraţie  a Serenei şi uneori, de durere. Iată câteva repere care lămuresc încărcătura emoţională a unui meci care se joacă cu mintea, cu racheta, dar mai ales cu inima.

"Relaxează-te. Nu zdrobi fiecare minge. Rămâi puternică.  Tu eşti sora cea mică, aşa că presiunea e pe V. Aruncă sus la serviciu.  Nu lăsa mingea să cadă. Destinul tău a început, Serena. Aminteşte-ţi de cei dragi. Sunt mândră de tine. Ţine-o tot aşa. Eşti capabilă de orice", scria Serena Williams în caietul său început la startul sezonului 2008, cu o noapte înainte de duelul cu sora sa, Venus, din sferturi. Roata s-a întors până în 2015, şi cu siguranţă, presiunea este acum pe Serena, aşa cum a fost şi va fi în fiecare meci de la această ediţie a US Openului. Roata s-a întors însă de multe ori în povestea "Serena - Venus, cele mai bune prietene". Şi parcă mereu, Serena a luat caimacul la final, după un start puternic pentru Venus.

"Stadionul Arthur Ashe, US Open. Joc împotriva lui Venus. Reflectoarele sunt aţintite pe noi şi arenele sunt pline. Deşi mi-e ciudă că suntem numai în sferturile de finală, consider că fiecare întâlnire dintre noi este o adevărată bătălie. Gândindu-mă la meciul pe care urma să îl joc, încercam să-mi reamintesc cât de bună este Venus. Şi cât de puternică trebuie să fiu eu  ca să-i fac faţă. Câtă grijă trebuie să am în apărare. Toată săptămâna, de când am văzut pentru prima dată rezultatele tragerii la sorţi, am tot vizualizat sfertul acesta de finală cu V. Este cea mai bună jucătoare din circuit  şi are un serviciu colosal. Când este pe val, nimeni nu se poate atinge de ea. Mă rog, cu excepţia mea" - aşa descrie Serena Williams duelul de pe 3 septembrie 2008, de la US Open, în cartea biografică scrisă alături de Daniel Paisner, - "Pe linie".

Povestea celor două surori a fost una plină de afecţiune din copilărie, a fost marcată de multe episoade spumoase, dar şi unele dureroase, meciurile lor directe fiind de multe ori atacate de fani cu eticheta "blat". Povestea lor este una cu o răsturnare evidentă a raportului de forţe. Sora mai mică, Serena, a alergat mereu pentru a avea tot ce are Venus Williams, pentru a fi la fel de bună ca ea. A venit tare pe turnantă, a egalat-o şi a depăşit-o. Conform propriilor relatări, Serena, cu un an trei luni şi nouă zile mai mică decât Venus, era dominată fizic şi ca forţă de sora sa. A intrat mai târziu în turnee şi a avut de recuperat mereu la capitolul performanţe, apoi în primele meciuri directe din circuit, Serena pierdea pe linie (de trei ori, înainte de a echilibra disputa). Ascensiunea ei însă nu s-a oprit când a ajuns-o din urmă pe Venus, ci a continuat, până acum, când Serena are o întâlnire cu istoria pe care nicio altă jucătoare, de la Steffi Graf încoace, nu a mai avut-o: Marele Şlem. Nici Federer nu a avut-o, doar fraţii Bryan au ajuns în 2013 la New York cu trei titluri de Grand Slam în buzunar. Dar ei, gemenii de aur ai tenisului masculin, au ratat, oprindu-se în semifinală.

Serena, exigentă cu ea însăşi, mai ales când joacă la New York.

Mezina Williams intră pe teren în 20015, în faţa lui Venus Williams cu un vis uriaş în faţă. La New York, Williams are două griji: să câştige şi să impresioneze. În 2008, a câştigat duelul cu sora sa în două seturi, la tiebreak, însă începutul meciului a nemulţumit-o profund. "Abia am avansat câteva game-uri şi meciul nu are nici personalitate, nici ritm, nici emoţie. Nu facem decât să câştigăm puncte, când eu, când ea. Am început acest meci simţindu-mă plină de exaltare şi de adrenalină, dar, zece minute mai târziu, atât eu, cât şi V am ajuns să ne şoptim una alteia cântece de leagăm.  Dacă mă plictisesc, s-a terminat cu mine. Îmi dau seama că meciul pe care îl jucăm nu poate fi palpitant de urmărit", descrie Serena în "Pe linie".


Cartea a fost tradusă şi publicată în limba română. Foto: publica.ro

"Mă gândesc deseori la acest lucru, la faptul că-mi doresc să joc tenis într-un mod captivant, un tenis de top. Vreau să le ofer suporterilor motive să aplaude. Nu mă înţelegeţi greşit – vreau să câştig, este singurul lucru cu adevărat important, dar doresc să câştig într-un mod emoţionant. Ador să joc cu tribunele arhipline. Îmi place la nebunie faptul că toţi oamenii care vin la meci cheltuiesc timp şi bani pentru a mă vedea jucând. Este o adevărată onoare, mai ales, aici în New York, unde admiratorii mi-au oferit mereu atâta susţinere. Aici oamenii apreciază tenisul de calitate şi simt că sunt responsabilă să fac pentru ei un efort şi să le ofer un meci memorabil, care să-i ridice în picioare", trage linie pentru moment Serena, alintată Meeka, în "Pe linie", o carte savuroasă, cu multe istorisiri haioase.

Venus, nu mă face să zâmbesc!

Superstiţiile jucătorilor de tenis sunt subiect de top în sportul alb. Serena Williams s-a văzut însă nevoită să aibă un aspect nou în vedere când joacă împotriva surorii sale. "Încerc să nu  o privesc pe V în ochi când trec pe lângă ea. Când joc, am o căutătură răutăcioasă, de gheaţă, aşa că, dacă mi se întâlnesc privirile cu ale adversarei, aceasta lasă ochii în jos. Nu-i mare lucru, dar în cazul lui V mi-e teamă că voi zâmbi sau voi izbucni în râs, aşa că mai bine nu mă uit, ca nu cumva să descarc tensiunea. Mai bine o las să se acumuleze şi să fiarbă, folosind-o ulterior în avantajul meu", scrie mezina în cartea sa.

"Am jucat una împotriva celeilalte de nenumărate ori, ne cunoaştem reciproc jocul extrem  de bine şi deci nu exiată surprize între noi. Venus, spre deosebire de mine, are tendinţa de a gândi adevărate strategii înaintea unui meci, aşa că ştiu că va încerca să mă pună în încurcătură. Va executa loviturile într-un mod cu totul diferit, din cu totul alte unghiuri, va veni sigur  cu ceva diferit, cu vreo nouă deghizare. Eu am tendinţa de a reacţiona mai uşor decât V, aşa că-mi propun doar să fiu gata pentru orice ar lansa spre mine", mărturiseşte Serena, rememorând duelul din 2008. Atunci, Serena îşi spunea în timpul încălzirii că "ar trebui să-şi reinventeze complet jocul dacă speră să câştige". În 2015,  Venus se află cel mai probabil în aceeaşi situaţie. Totuşi, jucătoarea care se impunea în ediţii consecutive în 2000 şi 2001 la US Open declara după victoria din optimi, cu Kontaveit: "nu trebuie să fac un meci perfect, doar să câştig ultimul punct".

Serena, Venus şi prima amintire despre tenis, prima amintire de pe terenul de tenis

"Lumea mă întreabă care e prima mea amintire despre tenis, dar mi-e teamă că nu am una. Am văzut cândva o fotografie cu mine în căruţ şi cu Venus care mă împingea pe un teren de tenis, dar nu-mi amintesc cu adevărat acel moment". Poveştile celor din jur, completează spaţiile goale, iar Venus, este adversara din copilărie, cea pe care a văzut-o jucând, astfel încât la trei ani, când tatăl a decis într-o zi să-i pună racheta în mână, pe terenul public din parcul Lynwood, California, pe care îl frecventau zilnic, Serena  a ştiut cam ce are de făcut.

"Tata avea un comportamentu tandru când dorea, mai ales când eram la început. Nu conta pentru el unde loveam mingea sau cum o loveam, ci faptul că o loveam şi atât. Surorile mele se uitau la mine, mă aplaudau şi urmăreau mingile pe care le ratam sau pe care le trimiteam în terenul alăturat. Trecuseră şi ele prin asta la primele lor lovituri. Lui Venus i se întâmplase cu doar un an înainte. Fusesem deja pe lângă teren destul de mult timp ca să  ştiu ce trebuia să fac. Venise pur şi simplu rândul meu. În sfârşit", descrie Serena

Venus - cu tata, Serena - cu mama

Povestea tatălui care a văzut-o pe Virginia Ruzici câştigând la Roland Garros, a auzit suma de bani pe care aceasta urma să o primească şi a decis că va creşte campioane în tenis este celebră. Serena simţea însă la început că este racheta a doua, iar asta a motivat-o, a împins-o spre înainte. "Succesul în tenis a devenit o ţintă reală pentru noi. Foarte repede. A devenit, evident, ţinta tatălui meu. Şi ceea ce nu-şi dau seama mulţi oameni este că  mama i-a fost alături la fiecare pas. Era şi afacerea ei. Nu doar îl susţinea pe tata în viziunea lui, ci vedea, dorea  şi muncea  pentru  asta la fel de mult ca el. Avea propriile sale idei despre cum trebuia  să ne antrenăm. Când eram mică, petreceam timpul lovind mingea mai mult cu mama decât cu tata. Venus era de obicei pe terenul alăturat, cu tata. Şi apoi, când venea rândul surorilor mai mari să lovească, eu şi Venus începeam să le adunăm mingile". Când Venus a intrat în turnee, Serena a devenit geloasă pe faptul că aceasta mergea mereu alături de tatăl său, iar ea nu. Şi astfel, a apărut o motivaţie în plus, să îl aducă pe "daddy" la meciurile ei.


  • Povestea surorilor de culoare de pe terenul de tenis a început în 1995, la un an după ce Venus, sora mai mare, îşi făcea debutul timid cu un unic turneu în circuitul profesionist şi un meci câştigat. În 1995, Serena debuta şi ea, în perioada unei iminente retrageri a francezului Yannich Noah, din 1996. Era în plină desfăşurare era lui Steffi Graf, a Monicăi Seleş şi Arantxei Sanchez. Trei ani mai târziu, în 1998, cele două surori se aflau de o parte şi de alta a fileului pentru prima dată într-un meci oficial, nu la un antrenament. A fost un început de gală, pe iarba de la Wimbledon, în singurul meci disputat în turul doi al unui turneu din circuit (Serena şi Venus s-au mai întâlnit în grupele Turneului Campioanelor, înainte de fazele finale). "Întotdeauna mi-am dorit tot ce a avut Venus",  a spus Serena, într-unul dintre multele sale interviuri.

"În mod clar, Venus era fenomenul, copilul-minune, steaua în devenire. Mai departe însă, era dureros. Chiar şi tata, care a fost întotdeauna cel mai mare  suporter al meu petrecea mai mult timp cu Venus, cu jocul ei, vorbind cu reporterii şi antrenorii despre ea. Cu cât discuta mai mult cu oamenii despre noi, cu atât totul se canaliza mai mult pe Venus. Ea era principala atracţie. Acum înţeleg asta. Înţeleg că Venus merita toată această atenţie în plus în ceea ce privea tenisul. Înţeleg că nu poţi creşte decât un singur campion, dar asta doar până în ziua în care-ţi dai seama  că ai crescut, de fapt, doi", conchide jucătoarea cu 21 de titluri de Mare Şlem la simplu. Roata s-a întors, iar la New York, parcă întreaga lume nu vorbeşte decât despre Serena.

  • "Noi, surorile, aveam fiecare o trăsătură  caracteristică. Venus era protectoarea mea. Nu sunt foarte sigură cum o vedeau celelalte surori, dar ea era garda mea de corp, nu pentru că o obligam, ci pentru că pur şi simplu aşa simţea. Îi plăcea să controleze orice situaţie care mi-ar fi putut cauza necazuri sau suferinţă. Cât despre mine, eu eram prinţesa şi jucăria tuturor" - Serena Williams

Ambiţionată de un articol despre Venus

Serena a crescut cu senzaţia că Venus este cu un pas în faţă. "Venus era mai înaltă, mai drăguţă, mai iute, mai sportivă. Şi cu siguranţă, era mai simpatică. Nu aveam cum s-o ajung. Voiam să fac totul precum  Venus", scrie Serena în "Pe linie". De aceea, mama o punea pe Serena să comande prima la restaurant, pentru că altfel ar fi cerut exact acelaşi lucru ca Venus.

Dar, "cu cât evoluam mai mult ca jucătoare, cu atât deveam mai mult sora mai mică, atârnată de ea ca o tinichea. Asta era percepţia generală. Încă îmi aduc aminte de articolul despre Venus, apărut într-un ziar naţional, care insinua că nu voi fi niciodată mai mult de o notă de subsol în cariera ei. Scria despre cum, în tenis, fratele mai mic nu reuşeşte niciodată prea multe şi cum aceasta avea să fie şi soarta mea. Iată de ce m-am simţit mereu solidară cu fraţii mai mici, cu oameni precum Eli Manning sau Patrick McEnroe.  Mi-am propus să nu uit niciodată articolul acela şi, într-o zi, să-i dovedesc reporterului că s-a înşelat". Şi Serena a reuşit ce şi-a propus.

Primele victorii ale Serenei în faţa lui Venus: trişa la tuşe

"Nu trişam niciodată în ceea ce priveşte tuşele. Asta nu se întâmpla însă şi când jucam cu Venus, pentru că singurul mod în care puteam învinge era să trişez. Ea ştia că trişam, iar eu ştiam că ea ştia că trişam, dar trişam oricum. Dacă punctul era la limită, îmi revenea mie. Acum privesc în urmă şi detest felul în care trişam împotriva surorii mele celei optimiste, altruiste şi îngăduitoare. Serios, îmi este foarte ruşine de comportamentul meu. Venus nu părea să se supere niciodată. Cu siguranţă nu spunea nimic niciodată. Îmi accepta deciziile la minge şi continua să joace, iar în felul acesta, cred eu, ne impulsionam reciproc", descrie Serena perioada antrenamentelor de la 11-14 ani.


  • Un "all-Williams" care nu s-a mai disputat, motivul pentru care Serena a boicotat turneul de la Indian Wells

În 2011, Serena Williams şi Venus Williams s-au calificat împreună în semifinalele turneului de la Indian Wells. Venus, a treia favorită, care se impusese în patru dintre cele cinci partide precedente împotriva mezinei Serena, s-a retras din turneu, chiar înaintea semifinalei, citând o accidentare. Publciul nu a acceptat însă situaţia, susţinând-o ostentativ în finală pe adversara Serenei, Kim Clijsters, scandând jignitor la adresa surorilor Williams. Americanca, favorită şapte, a revenit după cedarea primului set şi a ridicat trofeul deasupra capului, dar nu a digerat acest tratament, acasă. Astfel, Serena a refuzat să mai joace în turneul de la Indian Wells. "A fost cea mai dureroasă experienţă pe terenul de tenis. M-am simţit umilită, gonită de acasă", puncta Serena.


Cele două jucătoare nu mai împart acelaşi aşternut, aşa cum se întâmpla în camera din casa părintească  cu patru paturi pentru cinci fete, mezina Williams preferând de cele mai multe ori să fie alături de "V", Venus nu mai este peste Serena ca performanţe, dar meciul rămâne special. Poate Venus să o încurce pe Serena? Poate mai mult decât pot celelalte 126 de jucătoare de pe tabloul de la US Open? Cât de ciudat ar fi ca Venus să fie cea care îi refuză Serenei Grand Slam-ul? Meciul va aduna oricum multe emoţii pe Central.
 

  • "Pentru mine nu contează  dacă adversara este învinsă de mine însămi sau dacă se învinge singură. Tot ce contează e să fie învinsă, chiar şi dacă este vorba despre sora mea. O iubesc mult (este cea mai bună prietenă a mea!), dar îmi şterg acest lucru din minte atunci când jucăm. În timpul meciului, este ca oricare altă fată care stă dincolo de fileu şi care încearcă să mă ţină departe de ceea ce îmi doresc. Iar ea simte acelaşi lucru. Ne spunem că putem fi surori ceva mai târziu", afirmă Serena Williams.
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.