INTERVIU EVENIMENT| Irina Spîrlea a venit din Italia pentru a vota la Bucureşti. Discuţie fără perdea despre românii din Italia, regulile şi prieteniile din tenis, calul alb din filmul "Ştefan cel Mare", Totti şi cartea din vis

18 nov 2014 10432 afişări Tenis
INTERVIU EVENIMENT| Irina Spîrlea a venit din Italia pentru a vota la Bucureşti. Discuţie fără perdea despre românii din Italia, regulile şi prieteniile din tenis, calul alb din filmul "Ştefan cel Mare", Totti şi cartea din vis
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

Eram la liceu când aspiram orice detaliu din jocul ei şi încercam să mi-l scrijelesc în minte. Avea capacitatea de a mă face să mă agăţ şi cu sufletul de mingea pe care anticipam că nu o va mai returna. Deborda de energie şi nu suferea la mentalitate. Transmitea nerv şi emoţie. Şi-mi oferea siguranţa că poate scoate orice adversară din zona ei de confort. Avea însă şi momente când tot ce construia se dărâma dintr-o simplă eroare neforţată. Ca un castel făcut din cărţi de joc. Aşa era jocul! Jocul ei! Jocul care punea România în top cu America, Germania sau Spania.  Era farmecul unei perioade în care fata cu Wilson şi Lotto nu juca la noroc punctele. Punea într-un forehand ştiinţă de matematician, forţă de tanc şi o pregătire dezvoltată acasă, la Centrul Naţional de Tenis de la "23 August".

Pe16 noiembrie, la peste 15 ani distanţă, în Bucureşti e un frig de crapă şi marmura lui Videanu. E anul în care Simona, urmaşa protagonistei noastre, a făcut cel mai bun PR României. Oamenii ies pe străzi pentru că s-au ars de mai multe ori ca pompierii cu alegerile făcute. E finalul unui set  în care se dă tie-break-ul pentru şefia ţării. La TV aghiotanţii candidaţilor clipesc vesel sau li se lasă colţurile gurii. La Universitate lumea se adună pâlcuri-pâlcuri. Un banner vopsit la ora de caligrafie, cu litere de-o şchiopă, - "Morţii din 89 şi 90 nu votează, dar vor dreptate" - împrăştie un mesaj tulburător şi adună toate privirile. Lumea cântă pe voci diferite. Iar ritmul andante-andante devine trepidante încălzind atmosfera. E seara lor. E seara celor care au votat.

La 20 de minute de mers cu maşina de Universitate, într-un cartier select, sub un acoperiş cochet, stă povestea unei sportive de top a României. A venit din Italia şi să voteze. A intrat de curând în clubul celor cu prefixul României - 40 - şi mă încearcă o agitată curiozitate căreia nu-i găsesc vreun remediu. Pe vârful limbii îmi stau tot felul de întrebări pentru fostul nr. 7 WTA, dar poveştile tatălui mă prind pe contre-pied. O adevărată enciclopedie a sportului, Dumitru Spîrlea e fost campion la pentatlon modern. Cupele sale stau pe un perete, dar doar accesorizează trofeele semifinalistei de la US Open. Interviul? Îl ajută să revadă cu ochii minţii cele mai frumoase momente din cariera Irinei. La fel se întâmplă şi cu doamna Geta care ştie şi trezită din somn orice detaliu despre schimbul intens de mingi din anul X contra adveersarei Y.

Pe o canapea din piele, la o cafea tare de Roma, la umbra unui mac tapetat pe perete, începe primul set al unui meci de trei acte cu Irina Spîrlea.

Irina, ce te-a determinat sa vii în România chiar în duminica alegerilor prezidenţiale?
Aveam anumite treburi de rezolvat şi, ţinând cont că au fost alegeri în acest week-end, am zis să fac totul, să vin să votez pentru binele ţării şi pentru binele românilor. Astfel, să-mi unesc toate treburile. La primul tur de scrutin nu am votat pentru că era nebunie mare la Ambasada din Roma, erau cozi, cozi imense şi, sinceră să fiu, n-am avut timp. Am urmărit puţin din ceea ce s-a întâmplat în ţară. Am rămas şocată când am văzut că erau 14 candidaţi. Nu pot spune că am o imagine completă despre ceea ce se întâmplă aici, dar mă bucur că au venit mulţi români să voteze în ţară. Chiar m-am întâlnit cu un fost jucător de tenis, el fusese în America, venise acasă, în România, şi urma să rămână în ţară pentru a vota.

Ce aşteptări ai de la noul preşedinte?
Nelocuind aici nu-i uşor să vezi anumite situaţii, dar se văd totuşi multe lucruri schimbate. Una e când stai zilnic şi dai cu nasul de problemele obişnuite şi alta e atunci când vin eu în vacanţă. E ca şi cum voi aţi veni în Italia şi vedeţi că e totul frumos, dar şi acolo sunt probleme şi, netrăind acolo zilnic, nu ai cum să le sesizezi.

Numărul românilor din Italia a scăzut considerabil? Care mai e percepţia italienilor despre români?
E plină Italia de români, cred că şi Torino e plin de români, Roma e plină. Încet-încet, se mai schimbă percepţia. Nu poţi să-i faci pe toţi să-şi schimbe părerea, să nu se mai uite la tine ca la un ţigan. La un moment dat, vor înţelege că nu toţi suntem hoţi. Şi vreau să-ţi spun ceva! Sunt mulţi români cu facultate în Italia care muncesc ca baby-sitter. Dar mai există şi grupul românilor care lucrează în construcţii.

Şi totuşi, parcă se întorc tot mai mulţi în ţară...
Mulţi se întorc pentru că şi acolo se simte criza, sunt multe familii cărora nu le ajung banii până la sfârşitul lunii. Sunt multe familii care aveau copiii daţi la şcolile private şi au început acum să-şi dea copiii la şcolile publice. Se strânge cureaua şi în Italia.

Se află tenisul printre priorităţi în Italia când se ia în calcul sportul?
Nici acolo nu se fac foarte multe pentru sport. Tenisul a ajuns un sport în care dacă nu ai resurse financiare ca familie, nu ai cum să răzbaţi. Pentru că nu mai sunt cluburile care erau înainte. Cât de cât aveai o structură care te ajuta, aşa era şi în România, aşa era şi în Italia. Acum, dacă nu ai părinţi care pot să-şi permită să te antrenezi, nu poţi juca. E un sport foarte scump! Oricât de talentat ai fi, dacă nu ai posibilitatea de a plăti…Nu există în prezent acele cluburi, cum erau înainte cluburi precum Steaua şi Dinamo, putea să se ducă oricine, era un preţ accesibil pentru oricine.

Sunt anumite sporturi cărora li se acordă o atenţie suplimentară?
Tenisul în Italia posedă o imagine ok, pentru că fetele sunt văzute foarte bine şi au obţinut rezultate majore. Au fost performanţele lui Schiavone, Errani, ele au câştigat Cupa Federaţiilor şi au adus o perioadă destul de bună ca imagine, dar mă întorc şi spun că trebuie să ai posiblitatea ca familie să-ţi trimiţi copilul să joace.

În România simţi că se face ceva pentru îmbunătăţirea condiţiilor de pregătire pentru micii jucători din ţară?
S-au schimbat multe, cred că încearcă să se schimbe. Cel puţin la fete poate le ajută, e o structură mai bună faţă de ce aveam noi. Noi aveam doar acel teren central de la 23 August (n.r. - sala de la Centrul National de Tenis), acum au multe terenuri acoperite. Acum ai şi cluburi unde să te duci să te antrenezi, dacă ţi se pun la dispoziţie terenurile. Nu cred că Simona Halep sau Horia Tecău ar avea probleme dacă şi-ar dori să se antreneze undeva.

! CITEŞTE VINERI, PE WWW.PROSPORT.RO, CE SPUNE IRINA SPÎRLEA DESPRE ŞANSELE SIMONEI HALEP DE A URCA ÎN IERARHIA WTA

Apropo de Halep, ce părere ai despre fotografia de la Turneul Campioanelor în care doar Simona şi Kvitova îşi vorbesc. E un cadru sugestiv pentru relaţiile din circuitul feminin?
Poate a fost şi momentuI greşit în comparaţie cu buna-dispoziţie pe care o transmitea poza cu cei opt băieţi. Ele aşteptau poate fiecare să intre la festivitate, dar e adevărat că în circuitul băieţilor sunt mai mulţi prieteni. Aşa a fost tot timpul la fete, pe grupuri şi în funcţie de clasament.

Cum adică în funcţie de clasament? Adică amiciţia se leagă mai mult între jucătoarele din Top 10 să zicem...
Mai repede eşti amică numărul 1 cu numărul 100. 1 cu 2 nu eşti niciodată. Şi nici 1 cu 10 sau 1 cu 20! Dar e normal pentru că atunci când intri în teren, nu este atât de uşor să joci împotriva unor prietene.

Tu ai jucat împotriva unor prietene?
Da.

Rămânea nivelul de concentrare la fel de ridicat?
Ne antrenam împreună, ieşeam seara să mâncăm împreună, apoi nu era atât de uşor să intri concentrat, îţi trebuia puţin mai multă forţă, trebuia să te detaşezi de momentul de prietenie. Nu e uşor, e mai greu pentru că ţi se pare că joci cu o fată cu care  n-ai nimic de împărţit. Aşa mi s-a întâmplat mie cu Conchita Martinez. Pe Conchi am bătut-o mai puţin, ea m-a bătut de mai multe ori. Când joci cu o prietenă bună şi ai de a face cu o minge dubioasă, nu e problemă. Chiar dacă arbitrul insistă, ii zici să stea acolo şi ştergi urma cu piciorul.

Tentaţia de a de scrie o carte, opinia despre gestul lui George Cosac şi avantajele turneului de la Bucureşti

În 2014 a avut loc şi primul turneu WTA organizat în România şi câştigat de Halep. Care sunt beneficiile unei asemenea competiţii?
(nostalgică) Dacă ar fi fost pe vremurile noastre, era frumos să joci acasă, ar trebui să se bucure toate fetele. E şi o lecţie pentru ceilalţi copii, ai posibilitatea de a vedea şi celelalte sportive care au evoluat la Roland Garros şi poţi urmări super-partide. Pentru tenisul românesc a fost foarte bine că a venit Halep (n.r. - campioană la Bucureşti).

La ceremonia de închidere, George Cosac a mulţumit, în primul rând, premierului Victor Ponta, moment în care a fost fluierat de o mare parte a spectatorilor. Ulterior, într-un interviu pentru ProSport, el a mărturisit  că şi a doua oară ar fi făcut la fel. Cum comentezi decizia lui?
El e premierul. Care e problema!? A adus sponsori, depinde cine s-a implicat în concurs, turneul a fost garantat de Prim-Ministru cu bani, nu ţi se dă uşor dreptul de a organiza. E normal să-i mulţumeşti, pentru că a fost cumpărat de la Budapesta şi adus Bucureşti. Trebuia garantat cu bani de Guvern.

Au apărut multe biografii ale jucătorilor de tenis. Care ţi-a plăcut cel mai mult sau ce ai vrea să citeşti nou?
Am citit-o pe cea a lui Andre Agassi. E realitatea, nu cred că e foarte multă ficţiune. Aşa e el. În rest... ce să zic!? Cartea mea aş vrea să o citesc!

Ţi-a propus cineva?
(face o pauză, pare că reflectează) Nu, dar mă bate gândul.

Când?
Poate aş avea multe de spus.

O laşi pe mai târziu?
(se încruntă) Vedem… dacă va fi vreodată posibilitatea, nu ştiu, se poate, vedem.


Meciurile Irinei cu surorile Williams
Irina Spîrlea vs Serena Williams 1-3
1998 Australian Open    hard    R128    7-6, 3-6, 1-6
1998 Miami    hard    R64    6-7, 0-6
1998 US Open    hard    R32    6-3, 0-6, 7-5
1999 Roma    zgură    R16    2-6, 3-6
Irina Spîrlea vs Venus Williams 1-3
1997 US Open    hard    Semi    6-7, 6-7
1997 Philadelphia    hard    R32    6-3, 6-2
1999 Zurich    hard    R16    3-6, 2-6
2000 Hamburg    zgură    R16    7-6, 2-6, 2-6

! CITEŞTE VINERI, PE WWW.PROSPORT.RO, CUM CARACTERIZEAZĂ IRINA SPÎRLEA CARIERA LUI VICTOR HĂNESCU

Alte dueluri cu starurile din anii 90

  • Gabriela Sabatini    2-2
  • Monica Seles    2-4
  • Arantxa Sanchez    5-5
  • Steffi Graf    0-2
  • Amanda Coetzer    4-4
  • Martina Hingis    0-6
  • Mary Pierce    3-5
  • Lindsay Davenport    1-6
  • Anna Kournikova    2-1

"Du-te şi vizitează Roma într-o zi! Apoi vreau să văd cum te simţi. Du-te cu tata! Du-te să vezi şi-mi spui apoi cum te simţi!"

Vreau să te întreb cum arată o zi obişnuită pentru tine la Roma?
Dimineaţa fac anumite lucruri pe care nu le pot lăsa pe parcursul zilei. Mă duc la poştă, plătesc aia, plătesc ailaltă, iau una sau alta, mă duc la magazin, apoi vine momentul în care trebuie să iau copiii de la şcoală. Îi dau unuia să mănânce, îl iau pe celălalt, îl duc la tenis pe unul, apoi pe celălalt şi tot aşa până seara.

Antrenamentele de tenis le fac cu tine sau cu soţul tău?
(răspunde prompt) Nu, cu mine ar avea alt curaj, iar respectul faţă de mine sau faţă de Max... nu prea merg în tenis relaţiile copil-părinţi. Dacă îi spun eu un lucru, îmi răspunde: (îşi modifică glasul) "aaaa,  mama, bene, bene".

Dacă ai fi pentru un minut ghid turistic, ce le-ai spune românilor că trebuie mai întâi să viziteze în Roma?
Piazza di Spagna şi Fontana di Trevi.Intervine tatăl:"Toată Roma!"

Tu ce-ai vizitat la primul turneu?
San Pietro. M-am dus până sus, pe vremuri se putea urca până sus.

Ai anticipat vreodată că te vei stabili acolo?
Nu.

Te-a fascinat oraşul?
Roma e frumoasă, arată-mi pe cineva căruia nu-i place!

Nu-mi vine nimeni acum în minte, dar te-ai mai muta acum de acolo?
Nu ştiu. Depinde. Zi-mi tu unde!

Să zicem Bali sau Bora Bora!
(interesată) Mmmh (îşi lărgeşte zâmbetul) atunci am putea să discutăm...Depinde! În anumite locuri din California poate că aş mai putea să stau...

Bănuiesc că te-ai săturat de călătorii şi obiective turistice vizitate de-a lungul carierei.
Nu este aşa şi îţi explic şi de ce. Eu m-am dus la Luvru în ultimul an de la Roland Garros. În 2000. Puteam rar să ies din program, pentru că în momentul în care pierdeam şi nu aveam alt concurs, abia aşteptam să mă urc în avion şi să mă întorc acasă. Nu mai aveai tragerea de inimă să te duci, să ieşi prin oraş, abia aşteptai să te întorci acasă. În momentul în care te duci să vizitezi, e obositor. Poate de multe ori e mai obositor decât să te antrenezi. Du-te şi vizitează Roma într-o zi! Apoi vreau să văd cum te simţi. Du-te cu tata! Du-te să vezi şi-mi spui apoi cum te simţi!

E pasionat de Roma domnul Spîrlea?
Tata te poate duce cu ochii închişi prin Roma.

Îl laşi singur prin Roma?
Da, eu îl las la metrou şi mă cheamă din nou când ajunge seara în staţia din care a plecat. O vizitează singur.

"Dacă m-aş urca acum pe un cal, aş muri de frică". Ce sport ar alege din cele cinci discipline practicate de tatăl său, fostul campion la pentatlon modern, Dumitru Spîrlea

Tatăl tău a fost campion într-un sport, pentatlonul modern, în care îşi testa limitele pe parcursul câtorva ore. Din cele cinci discipline ale tatălui care ţi-ar fi plăcut?
Călăria. Îmi plac caii. Avea la pentatlon un cal alb, care a fost şi într-un film cu Ştefan cel Mare („Ştefan cel Mare - Vaslui 1475” – 1974 – regia: Mircea Drăgan. Cu Gheorghe Cozorici, Violeta Andrei şi Gheorghe Dinică). Îl chema Cabotin. Mi-a rămas la suflet. Intervine tatăl Irinei: Era un cal în vârstă, foarte deştept, te simţea. Dacă ştiai meserie, mergea cu tine, dacă nu, te punea jos. (preia Irina firul povestirii). Mie mi-a rămas aproape de suflet. De mică mă duceam cu el, pentru mine caii sunt ceva aparte. Dacă m-aş urca acum pe cal, aş muri de frică. Numai cât mă uit în jos şi mă ia frica.

Înotul?
Nuuuuu! (trage aer în piept) Înotam la doi ani, dar acolo am rămas.

N-ai mai înotat de la doi ani?
(convingătoare) Ştiu să înot, dar urăsc apa. Fac baie dacă sunt obligată, dar să mă duc să înot de capul meu? Pe cont propriu? Nu! Soţul meu înoată. Să mă duc să alerg, nu... şi am terminat sporturile lui tata. Poate tirul... că ală se făcea de pe loc. (pentatlonul modern e format din cinci probe: tir şi alergare , proba combinată, călărie, înot şi scrimă)

"Ochio di Falco", cea mai bună invenţie din tenisul mondial şi ce ar schimba la tenisul actual

Aş vrea să ne întoarcem puţin în anii 90. La unele meciuri jucate de tine, lăsai impresia că voiai chiar să pui mingea pe tuşă. Ai avut momente în meci când voiai să pui mingea pe tuşă?
Nu. Tu te uiţi pe tuşă, dar chiar s-o dai pe linie, nu! Poţi să-ţi doreşti, dar e foarte greu să-ţi şi iasă.

Ţi se pare sistemul Hawke-Eye cea mai bună invenţie din tenisul mondial?
Ochio di Falco!? Da, pentru că de multe ori îţi demonstrează că jucătorul are dreptate. Îţi demonstrează că de multe ori jucătorii simt, chiar dacă a ieşit şi o unghie, ceea ce de multe ori, cu tot respectul, arbitrii nu simt.

În tenis pot fi împărţiţi arbitrii în „slabi” şi „buni”?
Sunt. Îi ştiai. Se ştiau. Acum mulţi sunt aceiaşi, dar încă arbitrează. Pe vremuri erau mai tinerei, acum au o vârstă, dar acum încep să câştige şi ei din ce în ce mai bine faţă de cât câştigau pe vremuri. Nu cred că e uşoară viaţa lor.

Pe vremea ta existau pariuri în tenis?
Începuseră la Wimbledon, se puneau şi pe subiectul dacă plouă sau nu în primele două-trei zile. Dar parcă la Australian Open au început pariurile, dar nu ca acum să poţi paria în orice moment al meciului.

Dacă ai schimba o regulă în tenis care ar fi?
Nu ştiu (se gândeşte)... Poate de a avea antrenorul în teren, a rămas unul dintre puţinele sporturi în care nu poţi să comunici cu antrenorul .Nu văd diferenţa dacă-ţi face un semn din afara terenului sau dacă intră pe teren. (tatăl Irinei ne arată diferite semne tradiţionale ale antrenorilor din tenis).

! CITEŞTE VINERI, PE WWW.PROSPORT.RO, CUM AR FI TRATAT IRINA SPÎRLEA MECIUL CU IVANOVIC DE LA SINGAPORE, DACĂ S-AR FI AFLAT ÎN LOCUL SIMONEI HALEP


CV Irina Spîrlea
Data şi locul naşterii: 26 martie 1974 / Bucureşti
Înălţime/greutate: 1,85 m/70 kg
Tatăl, Dumitru Spîrlea, cel mai valoros reprezentant român al pentatlonului modern, mama Georgeta, desenator tehnic
Căsătorită cu Massimiliano Pace, au doi copii: Tommaso (12 ani) şi Francesca (9 ani)
Cel mai înalt loc ocupat în WTA: 7 (13 octombrie 1997)
S-a retras în 2000, la 26 de ani
A terminat trei ani (1996-1998 între primele 20 de jucătoare ale lumii)
Titluri la simplu: 4
(Palermo 94 şi 95, Amelia Island 96, Strasbourg 98)
Finale la simplu: 6 (Sapporo 93, Taranto 94, Jakarta 95, Indian Wells 97, Hilton Head 98, Cairo 99)
Titluri la dublu: 6
(Taranto 94, Jakarta 95, Roma 96, Paris, Luxemburg, Linz 99)
Semifinalistă la US Open 97
Sfert-finalistă la Australian Open 97
Bani câştigaţi din tenis:
2.650.000 de dolari


"Halep e din ce în ce mai cunoscută în Italia. Dar rămân populari Ilie, Nadia, Ţiriac şi Ceauşescu". De ce simpatizează Irina cu AS Roma şi cum îl descrie pe Il Capitano

Spune-mi în trei secunde trei posturi TV din Italia la care te uiţi mai mult de 10 minute!
Canale 5, Rai Uno şi Real Time. Ăsta e cu tâmpeniile alea în care sunt prezentate restaurantele din diverse hoteluri, e destul de lejer, cu bucătărie internaţională, cu vedete.

Ce înseamnă a fi vedetă în Italia?
Sunt anumite actriţe, sportivi, politicieni. Depinde. Multe staruri nu merg cu bodyguarzii, sunt foarte normali. Fotbaliştii, spre exemplu, merg cu maşinile personale şi îi vezi pe stradă de multe ori. Cred că şi aici e la fel, nu!?. Politicienii au în schimb bodyguarzi.

Silvio Berlusconi cum mai e văzut?
Nu ştiu, pentru că n-am avut plăcerea să-l cunosc. Ha, ha, ha. El e tot timpul însoţit de bodyguarzi, datorită poziţiei pe care a avut-o.

Roma, AS Roma, ajungem şi la Francesco Totti.
El e "Il Capitano"!

Ţii cu Roma?
Trebuie! Pentru a fi linişte acasă la mine, ţin cu Roma! Toţi ţinem cu Roma, termenul Lazio nu există, până şi profesoarele copiilor mei sunt "romaniste". Iar Totti e definiţia fotbalului în general. "Il Capitano" face foarte multe lucruri despre care se află de la rar spre foarte rar. Se descoperă târziu anumite lucruri sponsorizate de fundaţiile lui, fundaţii despre care habar n-aveai că sunt ale lui.

Spune-mi câteva nume de români care sunt cunoscuţi în Italia?
Nu-mi vine unul, vrei să-ţi zic doi!? Halep e urmărită acum, destul cu tenisul, mai ales pentru că sunt mulţi români, sunt foarte mulţi, Ilie e Ilie, dacă vorbim de tenis, Năstase nu are rival şi Ceauşescu. Din păcate. Când zici România spui de multe ori chiar şi Ţiriac, e normal să fie cunoscut. Era Nadia...

Ce ţi-ai luat din România?
Nu pot să-ţi zic.

O zacuscă?
Aia mi-o face mama când vine la Roma. Pregăteşte cornuleţele de aici, zacusca mi-o face acolo. (Intervine Geta Spîrlea): "plec cu totul congelat de acasă şi pentru sarmale, inclusiv cu ceapa din Buzău"

"Nu-mi pare rău din punct de vedere financiar că nu am jucat în această perioadă. Îmi pare rău că n-am avut ocazia să joc cu jucătoarele actuale. Mi-ar fi plăcut. M-aş fi distrat"

Observ că părinţii tăi încă te mai răsfaţă. Tu îţi răsfeţi copiii?
Cred că da.

Ai fost răsfăţată şi în copilărie?
Am fost răsfăţată normal pentru vremurile de atunci. Pe undeva a fost un bine că am trăit şi în comunism,  în acea perioadă, poate m-a ajutat pentru a vedea diferitele situaţii cu alţi ochi. Am făcut parte dintr-o familie normală, cu posibilitaţi financiare normale. De multe ori, când plecam la început afară era greu, se uitau la tine toţi cu alţi ochi, nu era uşor să te accepte. Menţineau tot timpul o distanţă ciudată faţă de tine, dar apoi, când te cunoşteau şi începeau să te înţeleagă, relaţionam mult mai bine. Şi pentru noi era mai greu pentru că nu vorbeam engleză. Ştiam trei cuvinte într-o limbă, trei în alta, dar încet-încet am început să ne descurcăm.

Îţi pare rău din punct de vedere financiar că n-ai putut juca în perioada actuală?
Financiar nu. Îmi pare rău că n-am avut ocazia să joc cu stilul meu împotriva jucătoarelor actuale. Cu cele din generaţia asta. Mi-ar fi plăcut. M-aş fi distrat.

Cu cine mai exact? Dă-mi nişte nume!
Cu toate. Pentru că joacă toate la fel. Pe vremea mea una juca serviciu-vole, alta îţi dădea baloane, una ţi le învârtea, alta care alerga de dădea boala-n ea. Aveai anumite viziuni, dar trebuia să te adaptezi. Acum ştii cum joacă toate. Mi-ar fi plăcut. Dacă ar fi contat partea financiară, atunci aş mai fi jucat încă trei-patru ani... (n.r. - Irina s-a retras la vârsta de 26 de ani, când se afla în Top 20 WTA).

Irina a optat pentru o retragere când se afla pe culmi, iar ieşirea ei din scenă a dat naştere la scenarii şi un palmares imaginar. A ales să-şi întemeieze o familie şi a încuiat tenisul într-un colţ de sertar. Din postura de fostă mare jucătoare, Spîrlea vorbeşte în partea a doua a interviului cu ProSport despre Halep, Hănescu, Ţiriac şi Serena Williams. Vineri, pe www.prosport.ro.

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.