"Bölöni mi-a dat un fanion pe care-l păstrez până azi". INTERVIU spectaculos cu marele absent al României la Europeanul din Alicante. Adrian Crişan şi cum a urcat în autocarul Stelei, excelenta şcoală românească de tenis de masă, ce înseamnă China şi o declaraţie: "Mă asemăn cu Andy Murray pentru că..."

21 sep 2018 984 afişări Tenis de masa
"Bölöni mi-a dat un fanion pe care-l păstrez până azi". INTERVIU spectaculos cu marele absent al României la Europeanul din Alicante. Adrian Crişan şi cum a urcat în autocarul Stelei, excelenta şcoală românească de tenis de masă, ce înseamnă China şi o declaraţie:  "Mă asemăn cu Andy Murray pentru că..."

Adrian Crişan a zâmbit amar înaintea Campionatelor Europene de tenis de masă (18-23 septembrie 2018). S-a accidentat cu trei zile înainte de plecarea spre Alicante, iar celui mai de succes jucător al României din această disciplină, acum în vârstă de 38 de ani, nu-i rămâne decât să facă haz de necaz. "Poate e un semnal..."

Stabilit în Franţa, la Cholet, după 18 ani petrecuţi în Germania, Adrian Crişan s-a schimbat în ultimii ani. S-a maturizat. Celebru la început de carieră pentru faptul că avea foarte multe feţe de palete - între 50 şi 100, acum, spre final de carieră, vede altfel lucrurile. "Sunt mai puţine. Acum, în ultimii ani, nu am mai fost atât de stresat din cauza feţelor de paletă. Am pus două şi cu alea am jucat meciurile".

De ce?
Am ajuns la concluzia că am şi greşit. Am învăţat din greşeli. Le dădeam jos pe unele, credeam că dacă puneam altele sunt mai bune - dar erau mari şanse să fie, de fapt, mai proaste decât alea dinainte. Aşa, am pus două pe paletă, m-am obişnuit cu ele şi am jucat.

Deci a fost, până la urmă, o schimbare de mentalitate şi de abordare?
Da, acum, aproape de pensia sportivă (n.r. - râde). La 38 de ani, pot să zic aşa. Sau, de fapt, de când am ajuns în Franţa. Am lăsat-o mai moale cu feţele de paletă.

Să creadă sau nu în semne, dincolo de umor?

Născut pe 7 mai, dată care ulterior avea să devină sinonimă cu istoria Stelei, după marele succes din Cupa Campionilor, din 1986, Adrian Crişan a dat nas în nas cu Steaua, la Cluj, oraşul bunicilor săi. Este o poveste de care îşi va aminti tot timpul, mai cu seamă atunci când drumul îl poartă înapoi la Cluj, aşa cum s-a întâmplat în această vară, pentru a asista la Campionatul European de tenis de masă pentru cadeţi şi juniori.

"Aici am copilărit, la cinci minute de Sala Polivalentă şi Parcul Central. Bunicii aveau grijă de mine. Prima dată am mers la fotbal, bunicul meu fiind foarte pasionat de fotbal. M-a adus chiar aici, în faţă la stadionul central, când aveam şase ani. Echipa Steaua era proaspăt câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni. M-a urcat în autocarul Stelei şi toţi m-au dat din mână în mână. M-au luat în braţe toţi jucătorii, iar Bölöni mi-a dat un fanion pe care îl păstrez până în ziua de astăzi, cu echipa Steaua", îşi spune una dintre cele mai dragi poveşti Adrian Crişan.

Atunci şi acum, paralela merge mai departe. "Când eram mici, noi ne găseam doi cu doi şi băteam mingea în faţa blocului. Pe vremuri. După aceea, la club. Acum, mai degrabă sunt fel de fel de roboţi, care îţi aruncă mingea înapoi. Unii - ultimele generaţii, au chiar şi paletă. Sunt programaţi să dea mingea înapoi"

Cum a fost adaptarea la Franţa, după 19 ani în Germania?
Pe mine m-a prins într-un moment bun. Era momentul să părăsesc Germania, pentru că eram acolo de 18 ani. În Franţa, ştiam dinainte că Liga este un pic mai slăbuţă decât în Germania, unde joacă cei mai buni tineri din Europa. Ştiam că pot să fac faţă în Franţa. Am avut noroc cu un club fantastic şi nişte oameni fantastici - la La Romagne, unde activez şi acum. Treaba merge strună. Am reuşit să câştigăm Cupa UEFA - cum este la fotbal, anul acesta am reuşit să luăm titlul în Franţa. Eu am avut bilanţ general la meciurile pe care le-am disputat de 15 victorii şi 2 înfrângeri. Cum fac ei procentaj în Franţa - 88% am câştigat meciurile. Deci toată lumea este încântată.

Compania?
Avem un chinez, care este de 12 ani la club şi care a primit deja cetăţenia franceză, avem un francez-francez care este chiar de lângă Cholet, oraşul în care locuim noi. Avem - anul trecut am avut un chinez-chinez, adus din China, tânăr, 20 de ani, foarte bun, dar, din păcate, anul acesta a plecat la o echipă din Polonia. Îi ia locul un polonez la noi în echipă - component în echipa naţională a Poloniei.

Ce este cu toate aceste naturalizări? De ce sunt atât de buni asiaticii? Sunt mai rapizi, sunt mai tehnici, sau este şi o barieră mentală a jucătorilor europeni care spun, poate, din start - e asiatic, e mai bun?
Eu rămân la părerea că jucătorii care reprezintă China sunt extrem de bine pregătiţi. Este un sistem acolo, de la A la Z, se ştie exact, ce e de făcut, este o întreagă echipă pe lângă cei trei jucători care reprezintă China la Campionate Mondiale şi Jocuri Olimpice. 20 de oameni, care lucrează pentru ei. Au şi parteneri de antrenament foarte buni - încă 20 de jucători foarte buni. Sunt şi foarte, foarte bine pregătiţi şi, poate că, de multe ori, europenii uită cât de mult se spetesc chinezii şi cât de mult îşi doresc să câştige la Mondiale. Lumea uită. Eu am avut doi chinezi anul trecut în echipă. Vreasu să vă spun că nu am văzut la multe naţiuni aşa un ajutor reciproc între ei. Se ajută foarte mult, sunt foarte uniţi - iar asta le lipseşte altor ţări.

Franţa l-a cucerit. Este o certitudine. "Locuim la 150 km de Le Mans, la 400 km de Paris şi tot vorbesc cu soţia mea - ea vrea să ajungem la Roland Garros. Până acum, în trei ani, nu am ajuns. Tot a intervenit câte ceva. Ne-am propus ca la anul să ajungem, mai ales că o avem pe Simona Halep care este extraordinară, campioană en-titre. Este o campioană extraordinară pentru sportul românesc. Mie îmi place foarte mult tenisul de câmp. Ştiu toate jucătoarele şi jucătorii. M-am bucurat, foarte mult, pentru Novak Djokovic, că a reuşit să câştige Wimbledon-ul, după o perioadă mai dificilă, cu accidentări. A avut probleme, dar a reuşit să câştige acel meci fenomenal cu Rafael Nadal. M-am bucurat pentru el", spune bistriţeanul.

Ştii că despre Roger Federer, în ultimele meciuri, s-a spus că face ping-pong la fileu, că vine cu execuţii din tenisul de masă, cu reflexele lui. Ai sesizat vreodată asta, uitându-te la un meci de tenis de câmp?
M-am uitat la Roger Federer, îl urmăresc în general, şi la toate turneele importante. El poate face orice cu mâna lui! Un jucător ca el nu a mai existat, este un geniu al tenisului.

Este vreun jucător de tenis cu care simţi că te asemeni?
Nu cred. Nu ştiu. Poate cu Andy Murray mă asemăn, pentru că joc pe contre. Dar el a reuşit să câştige un titlu de Mare Şlem. Eu nu am câştigat aşa... mai mult cu echipa.

Evident s-a schimbat şi tenisul de masă. "A evoluat mult în ultimii 20 de ani. Şi condiţiile sunt altele. La început, când mergeam la nişte Campionate Europene, la Haga sau la Paris, mergeam două zile cu autocarul. Acum, nici nu mai vor să audă de autocar. Merg cu avionul, direct. Alte condiţii! Şi jocul s-a schimbat. Cred că juniorii noştri au toate condiţiile pentru a ajunge mari campioni, pentru că au condiţii mult mai bune decât aveam noi. Tenisul de masă a crescut mult pe partea fizică, faţă de cum eram noi când eram juniori. Înainte, dacă aveai un serviciu bun şi o bună primă minge - o lovitură de forehand foarte bună, terminai punctul în două mingi. Acum se joacă 5, 6, 7, 10 schimburi, câteodată. Este mai lung jocul, ajungi să ai, dacă vrei, raliuri ca în tenisul de câmp. Contează mult mai mult acum condiţii fizică", spune Adrian Crişan, marele absent al României de la Campionatele Europene de tenis de masă.

Este loc şi pentru un exerciţiu de imaginaţie. S-ar vedea Adrian Crişan antrenor de juniori şi cadeţi? Ar avea răbdarea necesară? "Cred că m-aş potrivi mai bine să fiu antrenor coordonator, să ajut toate loturile. În postura asta mă văd, mai bine. Să creeăm o echipă naţională puternică, să reprezentăm cât mai bine România la Campionatele Europene şi Mondiale, Olimpiade. Visul meu ar fi să cucerim o medalie la Jocurile Olimpice cu tenisul de masă, să avem o sală, un centru naţional de tenis de masă - seniori, juniori, cadeţi, pe care nu îl averm. Aşa m-aş întoarce şi eu în România..."

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.