„Hai Simona!„, hitul anului în sportul românesc, a răsunat în mall-ul din Doha, pentru ultimele două asalturi, din piepturile a zeci de români veniți cu copiii pentru că „au auzit că este un concurs de scrimă și trage și România„. Simona Gherman nu a apucat să își sărbătorească succesul sau să se oprească pentru obișnuita sesiune-fulger de shopping din orașele în care concurează, chiar dacă în ultimele două faze ale concursului a tras în buza magazinelor. A ajuns în România, unde a avut de despachetat și împachetat bagaje: după o singură zi de pauză, pleacă la Poiana Brașov, într-un cantonament de 11 zile, iar pe lângă bagajele ei, se adaugă bagajele fetiței și ale soțului, care vor ajunge și ei, vineri, la Poiana Brașov. A găsit totuși luni seară câteva minute pentru a vorbi pentru ProSport, încă „la cald”, despre una dintre cele mai frumoase și neașteptate performanțe ale carierei.
Felicitări pentru prima victorie în proba individuală la un Grand Prix. Cum a fost, cum te simți? Wow, nu stiu cum să descriu cum mă simt. A fost nesperat de bine. Am mers la acest Grand Prix fără așteptări, pentru că în primele două concursuri am avut ceva probleme: mi-a fost destul de greu să mă calific pe tabloul principal. În primele meciuri, de sâmbătă, parcă îmi este greu să mă concentrez, să îmi intru în ritm, cu asalturile de cinci tușe, cu sistemul de grupe. Mi-am propus să ajung în primele 16, ca să scap de aceste calificări, dar nu îmi puneam speranțe la medalie. A fost o surpriză și pentru mine.
Simona Gherman a terminat pe locul 31 prima etapă de Cupa Mondială, de la Legnano, în timp ce în China, la Xuzhou, a fost învinsă în calificări, terminând pe 75.
Cum ai sărbătorit victoria? Nu am apucat să sărbătoresc deloc. Am ajuns în cameră la zece seara! A fost o zi extrem de lungă și de obositoare. Am căzut rupte. Am plecat la sală la șapte dimineața, am tras în sală până în sferturi inclusiv, apoi ne-am mutat. În semifinale și finală am tras intr-un mall. A fost greu. Și fizic, și psihic. A trebuit să reluăm toată partea aceea cu concentrarea, să o luăm de la capăt. E o nebunie să tragi în mall, cu toată hărmălaia cu tot ce se întâmplă.
Nu ai mai tras în condițiile astea? Niciodată la un Grand Prix. La Europene și Mondiale, da. La Mondiale, când am câștigat prima dată (n.r. – la ediția din 2010 a Campionatelor Mondiale, organizate la Paris, în Franța, cvartetul de spadă al României format din Simona Gherman – pe atunci, Simona Alexandru, Ana Maria Brânză, Loredana Dinu – Iordăchioiu pe foaia de concurs și Anca Măroiu s-a impus în finală în fața Germaniei), am tras în Grand Palais de Paris, ultimele faze. Qatarul a vrut însă mereu să fie mai special. Am înțeles că și anul trecut, când a câștigat Ana, la fel au tras. Este impresionant, dar greu și obositor.
Ai spus că a fost o zi plină și obositoare, dar pentru că finala a fost într-un mall, ai apucat să faci și puțin shopping de sărbători la Doha? Nuuu! Este prima dată când mă întorc acasă, la fata mea și la nepoți fără nimic, niciun cadou. Nu am apucat, a fost totul mult, mult prea obositor. Dar promit că o să mă revanșez.
Momentele decisive ale finalei: „Embrich a schimbat tactica, dar dacă știam că ultima tușă o să o dau eu. Înainte de semifinală am simțit oboseala”
Pe tabloul principal, au fost două meciuri decise la diferență de o tușă – pe tabloul de 32, 9-8 cu Embrich, apoi în sferturi cu Ana Maria Brânză și o semifinală cu campioana europeană. Care a fost „momentul critic” al concursului? Cred că cele două asalturi încheiate la diferență de o tușă. Au fost situații diferite. Embrich m-a surprins: a început cu o tactică, eu am avut propria strategie și dominam. Conduceam cu 3-4 tușe, apoi ea a schimbat tactica și s-a apropiat de mine. A schimbat, a venit foarte aproapre. Dar parcă știam că eu voi da tușa decisivă.
Și cu Ana Maria Brânză? A fost un schimb în nota obișnuită. Așa ni se întâmplă de fiecare dată când tragem una împotriva celeilate. Ne cunoaștem atât de bine, de fiecare dată spun – rezultatul depinde de ziua pe care o prinde fiecare. Nu știi niciodată înaintea duelului cine câștigă – dacă câștigă Ana, dacă câștigă Simona. Am câștigat eu.
Parcursul Simonei Gherman la Doha
Tabloul de 64: Simona Gherman (România) – Nathalie Moellhausen (Brazilia) 13-9; Tabloul de 32: Simona Gherman (România) – Irina Embrich (Estonia) 9-8; Tabloul de 16: Simona Gherman (România) – Amelie Awong (Franța) – 15-8; Sferturi de finală: Simona Gherman (România) – Ana Maria Brânză (România) – 4-3; Semifinale: Simona Gherman (România) – Bianca Del Carretto (Italia) – 15-8; Finală: Simona Gherman (România) – Erika Kirpu (Estonia) – 15-10.
La Campionatul European în turul doi, duelul cu Ana Maria s-a terminat 9-8. Acum au fost și mai puține tușe puse pe tabelă, un scor mai mic, 4-3, în prelungiri. Veți coborî și mai mult scorul? (Râde) Nu neapărat. Totul depinde de tactica pe care o alegi în ziua respectivă. Ne cunoaștem foarte bine, ne este greu să găsim ceva cu care să ne surprindem reciproc. Ne antrenăm zi de zi împreună. În timpul asaltului decizi când încerci să declanșezi atacul. Data viitoare s-ar putea ca una dintre noi să vrea să încerce ceva mai devreme. Nu știu de acum. Dar sper ca de acum înainte să ne întâlnim cât mai târziu pe tablou, dacă se poate în semifinale sau finală.
Meciul din semifinale a fost lejer, 15-8. Cum ai surprins-o pe italiancă? Până în semifinale nu am simțit că am obosit, dar atunci am simțit oboseala. Mi-am dorit însă atât de mult să trag în finală, să merg până la capăt, încât am fost mai hotărâtă pe planșă. Am forțat, am tras la maximum, am fost extrem de concentrată și totul mi-a mers foarte bine. A fost singurul asalt în care nu am avut nici un moment de ezitare, nici un moment de cădere, ceea ce este foarte dificil într-un duel până la 15. Când am terminat, eram foarte obosită, stresată psihic, dar a fost duelul perfect, cel mai bun asalt al concursului.
Când ai știut că aurul este al tău? De-afară, părea că se știe că voi câștiga, când m-au văzut cum trag. A părut ceva firesc. Eu însă nu am crezut că am câștigat decât după ultima, ultima tușă. După salut. Mi-a fost frică de fiecare trăgătoare, nu am avut senzația că eu voi câștiga până la ultima tușă pe care am câștigat-o. Tot credeam că mai trebuie să câștig, că trebuie să mai trag, că mai vine cineva peste mine, că mai este o tușă de făcut și mai am de muncă.
Am văzut pe site-ul federației o fotografie cu mulți copii, de la concurs, v-ați fotografiat împreună cu steagul României. Ai avut o galerie de pitici? Cine erau? Am avut galerie, da. Au venit foarte mulți români la semifinale și finală, în mall. Înțeleg că sunt mulți în Qatar și când au auzit că este un concurs de scrimă la care participă și România… au dat buzna! Răsuna mall-ul când strigau „Hai Simona!”. A fost o atmosferă foarte frumoasă. Iar la final, m-au înconjurat copiii. M-am simțit foarte bine.
Mămica Simona Gherman a fost înconjurată de copii și la Doha FOTO: Augusto Bizzi, sursa frscrima.ro
Este sfârșitul perfect de an? Am început anul destul de bine, Europenele au fost bune, apoi am avut o cădere, ușor, la Mondiale. A fost apoi pauză. Cred că ne-a luat și puțin pe nepregătite schimbarea de calendar. Eram obișnuite că anul începe în ianuarie, acum am inceput în octombrie, ne-a dat peste cap puțin, dar se pare că suntem în cărți – doar până acum am fost pe rând, pe podium, la fiecare concurs (n.r. Ana Maria Brânză a obținut argintul la etapele de Cupă Mondială de la Legnano și Xuzhou). Sper să pornim cu dreptul în noul an.
Simți că 2014 este anul tău și poate fi sezonul 2014/2015 sezonul tău? Nu știu. Îmi doresc să fie. Medalia asta îmi dă încredere în mine, pentru că am avut momente dificile, am avut și probleme de încredere.
Mulțumesc și succes! Mulțumesc și eu.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER