Interviu Dejan Stanojevic: ”Nu vom putea construi viitorul dacă nu realizăm unde suntem în prezent. Ne aşteaptă doi ani dureroşi”. De ce nu mai sunt convocaţi ”veteranii” naţionalei şi ce aşteaptă de la reprezentativa de juniori

6 feb 2015 602 afişări Polo
Interviu Dejan Stanojevic: ”Nu vom putea construi viitorul dacă nu realizăm unde suntem în prezent. Ne aşteaptă doi ani dureroşi”. De ce nu mai sunt convocaţi ”veteranii” naţionalei şi ce aşteaptă de la reprezentativa de juniori

Poloul românesc, singurul sport de echipă din România prezent la Jocurile Olimpice de la Londra, îşi pune toate speranţele de viitor într-un proiect coordonat de selecţionerul Dejan Stanojevic. Sârbul în vârstă de 43 de ani, aflat sub contract cu FRP până în 2020, a preluat la începutul acestui an şi lotul naţional U17, cu obiectiv imediat calificarea la CE de la Baku (luna iunie). Scopul principal este unul cu bătaie lungă: formarea unor jucători capabili să facă pasul cât mai devreme către prima reprezentativă. Într-un interviu acordat ProSport, Dejan Stanojevic a vorbit despre ce aşteaptă de la juniori, care este situaţia naţionalei de seniori şi în cât timp crede că poate construi o echipă competitivă.

Domnule Stanojevic, în primul rând, care a fost motivaţia numirii dumneavostră la lotul de juniori?

Aceasta a fost decizia preşedintelui şi a Biroului federal, o decizie pe care am acceptat-o fără reţineri. Care este motivul? Cu siguranţă ei ştiu mai bine. Când preşedintele federaţiei îţi spune că este bine pentru noi să preiei şi naţionala de juniori nu poţi decât să accepţi, fiind o onoare şi de asemenea o obligaţie.

S-a dorit o armonizare a metodelor de antrenament de la cele două loturi astfel încât tranziţia spre lotul de seniori să fie cât mai uşoară?

Este un subiect mult prea generos pentru a discuta în acest moment despre el. Sigur, vom avea aceeaşi viziune ca la seniori. Sunt două generaţii pe care, în primul rând, trebuie să le organizăm bine, cu antrenamente pentru juniori şi antrenamente pentru seniori, şi apoi să le punem totul împreună. Nu este uşor, dar este un lucru pe care trebuie să-l facem. Sper să folosim cu inteligenţă perioada imediat următoare, în scopul unei prezenţe cât mai bune la calificările din Polonia pentru Campionatul European. Orice generaţie este importantă, însă aceasta care formează lotul de juniori, generaţia 98-99, o consider a fi baza proiectului ce va viza următorii şase-zece ani în poloul pe apă românesc.

Care este programul acestei naţionale?

Este o situaţie ciudată, ca să nu-i spun dificilă, pentru că jumătate din jucători sunt la Oradea, jumătate la Bucureşti, şi nu-i putem avea împreună pentru a putea să-i urmărim mai bine. În cele două-trei săptămâni de când sunt responsabil cu lotul de juniori încă nu am văzut întreaga echipă. Abia acum, la cantonamentul de la Izvorani, am avut la dispoziţie şapte zile pentru a-i întâlni pe jucători, pentru a-i evalua nu doar în ceea ce priveşte calitatea lor, ci şi ca mentalitate, personalitate, caracter. Acesta este obiectivul pe termen scurt, de a-i vedea cum gândesc, cum funcţionează, cum reacţionează şi, de asemenea, de şti ce putem aştepta de la ei în viitor.

Calităţile principale: caracterul şi jocul în defensivă

Este un timp foarte scurt până la calificări. Ce se poate face?

Întrebarea este simplă şi foarte dură. Da, este o perioadă scurtă, fără multe antrenamente comune. După perioada de pregătire de la Izvorani mai este un cantonament la finele lunii februarie la Oradea. Sunt singurele dăţi când ne putem reuni în formulă completă. Dar nu vreau să mă gândesc că timpul este sau nu scurt, că avem sau nu o misiune dificilă. Treaba noastră este să reprezentăm decent România şi să dăm ce este mai bun. Pe scurt, în primul rând trebuie să conturăm caracterul echipei, să găsim jucătorii care vor da maximum în meci şi, eu fiind din Serbia, să lucrăm mult la defensivă. Deja le-am spus băieţilor că una dintre condiţiile pentru a fi în echipă, între primii 13, este caracterul şi modul în care fiecare se apără.

În decembrie, acest lot a jucat câteva meciuri amicale în deplasare, cu reprezentativa similară a Serbiei. Deznodământul a fost dur pentru români. V-a surprins diferenţa dintre noi şi sârbi?

Este foarte dificil de vorbit şi aş vrea să vă spun un lucru care nu are legătură doar cu juniorii. Noi, românii, şi mă includ şi eu aici, pentru că acum gândesc şi simt ca un român, ne gândim că încă mai suntem speciali, că mai avem un cuvânt de spus în polo. Din nefericire, timpurile s-au schimbat. Nu a fost o surpriză că am am pierdut la o diferenţă atât de mare în faţa Serbiei. De ce? Când am venit aici şi am început pregătirile pentru Malta, cu generaţia 95-96, vicepreşedintele federaţiei (nr – Florian Niţă) mi-a spus că avem o generaţie foarte bună. Eu i-am spus, super, dar, dacă sunt atât de buni, de ce joacă în calificări? Ce înseamnă lucrul acesta? Că nu sunt între primele opt sau zece echipe deja calificate. Deci, cum sunt buni? Revenind la generaţia 98-99, şi aceasta joacă în calificări, deci nu este între primele opt-zece. Dacă ne uităm la locurile pe care s-au clasat de-a lungul timpului echipele naţionale ale României, majoritatea s-au situat între 8 şi 16. De ce gândim atunci că suntem buni? Dacjă ucăm calificări, înseamnă că suntem la nivelul Poloniei, Cehiei, Franţei.

”Să trăim în prezent, privind spre viitor”

Este o problemă legată de mentalitate?

Eu încerc să-i fac pe jucătorii noştri să realizeze unde suntem acum. Dacă pierzi cu 24-2 cu Serbia, înseamnă că acesta este nivelul nostru. Mai aud spunându-se că nu am avut o zi prea bună azi, dar mâine va fi altfel. Cum? Am vorbit despre juniori, dar acelaşi lucru este şi la seniori. La un moment dat a fost 7-4 pentru Slovacia (nr – în meciul de Ligă Mondială câştigat pe 20 ianuarie de tricolori, cu 14-13 după penaltyuri). Am cerut time-out, iar jucătorii s-au strâns în jurul meu. Cosmin Radu m-a întrebat «Dejan, ce se întâmplă?». I-am zis, Cosmin spune-le băieţilor că aceasta este realitatea. Şi trebuie să o admită acum. Este foarte important când începem să gândim astfel, iar căpitanul echipei, singurul care joacă într-o echipă puternică din Liga Campionilor, spune «băieţi, treziţi-vă! Opriţi-vă din a gândi că jucaţi în România contra Slovaciei şi este 7-4 pentru ei». Acela a fost momentul crucial în care am început să jucăm, nu perfect, dar un pic mai bine. Lucrul cel mai important este să realizăm unde suntem. Să nu mai trăim atât de mult în trecut, ci în prezent, privind spre viitor. Este o mare diferenţă şi e ideea mea de bază pentru juniori.

Ce este mai important? Să construim echipe sau individualităţi?

Pentru mine, întotdeauna obiectivul este să construiesc o echipă. Desigur, dacă poţi să adaugi calitate individuală în ansamblul echipei este altceva. Dar este foarte greu în situaţia actuală, indiferent că vorbim de naţionale de juniori sau cea de seniori, să vorbim de calitate individuală.

Cum evaluaţi generaţia 98-99? Are potenţial?

Ce înseamnă bun sau rău? La ce ne raportăm? Când pierzi cu 24-2 cu Serbia cum putem spune că este o generaţie bună? Asta nu înseamnă că sunt jucători slabi. Mai întâi trebuie să vedem unde sunt, să-i comparăm cu ceva şi apoi să tragem concluziile. Sunt două opţiuni. Vorbim de generaţii şi de rezultatele lor şi câţi juniori ajung să facă pasul la naţionala de seniori. Eu vin din Serbia, unde toate naţionalele de juniori merg la turneele finale şi se bat pentru aur. Dintr-o generaţie, maximum unu-doi, rareori trei, jucători ajung să joace în naţionala de seniori. La întrebarea pe care mi-aţi adresat-o vă pot răspunde după calificările din Polonia, unde sper să obţinem biletul pentru Campionatul European de la Baku.

”Cine nu joacă în naţionala de seniori la 18-20 de ani înseamnă că nu are valoare”

Când e normal să se facă pasul de la naţionala de juniori la cea de seniori?

Imediat după juniorat. De exemplu, jucătorii născuţi în 1995 care au calitate trebuie să înceapă acum să joace pentru naţionala de seniori. Nu trebuie să aştepte trei-patru ani. Dacă nu începi să joci pentru naţionala de seniori la 20 de ani, atunci când? Mihnea Gheorghe, care este generaţia 1994, nu a început să joace imediat după juniorat, ci după doi ani. Prima competiţie a fost europeanul de la Budapesta, din 2014, ceea ce nu este normal. Când să înceapă? Se ştie cum a terminat România la Mondialul din 2013, de la Barcelona (nr – locul 13), au mai fost meciuri din Liga Mondială. Dacă nişte jucători de 18-20 de ani nu au loc în această echipă înseamnă că nu au valoare, sau că au fost alte lucruri despre care nu vreau să vorbesc. Le-am spus jucătorilor născuţi în 1998 că dacă, după această vară, nu vor fi între primii 20 la naţionala de seniori sunt gata, terminaţi pentru naţionala de seniori. Ne vom orienta către cei din 1999 sau 2000. Aşa trebuie să funcţioneze.

Există, deci, un proiect de întinerire a naţionalei.

Cei 13 jucători care au fost în bazin la meciul cu Slovacia, plus câţiva juniori, pentru că trebuie să venim permanent cu îmbunătăţiri, vor constitui echipa naţională pentru următorii şase ani. Aici a fost o problemă în ultimii ani. Când începeau pregătirile se ştiau dinainte numelor celor 13. Nu exista nicio concurenţă. Buşilă, Alex Matei, Stoenescu, Diaconu, Ramiro Georgescu sunt în continuare mai buni decât cei care joacă acum pentru naţională. Cu siguranţă. Avem nevoie de doi ani de muncă grea cu echipa care a jucat cu Slovacia pentru a ajunge la nivelul la care ne-am prezentat la Budapesta. Dar după aceea vor avea timp pentru a deveni mai buni şi a depăşi acel nivel. Jucătorii de care am vorbit sunt în continuare mai buni, dar nu pot merge mai sus, ci în jos. Acesta este motivul pentru care nu mai sunt în echipa naţională şi am convocat mai mulţi jucători tineri. Iar Biroul federal a acceptat. Următorii doi ani vor fi foarte dureroşi pentru noi. Trebuie să începem să construim ceva.

Sunt de ajuns doi ani?

Trebuie să gândim pozitiv, să muncim din greu, nu să gândim cu dacă... Asta trebuie să facem şi trebuie să înţeleagă jucătorii. Cu două zile înainte de meciul cu Slovacia am avut o şedinţă cu jucătorii. Şi le-am spus haideţi să vorbim despre această echipă, care are jucători mai rapizi decât ai noştri, mai puternici din punct de vedere fizic. Toată echipa Slovaciei joacă la Spandau, Duisburg, Ferencvaros, Szeged, Debrecen, Barcelona, Terrasa. Şi noi unde jucăm? Trebuie să schimbăm asta şi să admitem că în momentul acesta nu ne putem compara cu Slovacia. De aici trebuie să pornim. Nu să căutăm mereu un alibi.

Declaraţie
”S-a încheiat o etapă de pregătire de patru ani la loturile de juniori, aş spune de succes, cu vechiul colectiv tehnic format din Viorel Rus şi Ionuţ Cismaru. Îi acordăm credit total lui Dejan Stanojevic pentru formarea unei echipe naţionale, cu obiectiv final Jocurile Olimpice din 2020, de la Tokio”.
Florian Niţă, vicepreşedinte FR Polo, responsabil cu loturile de juniori în ultimii patru ani

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.