PARIUL PROSPORT | Urmaşul lui Patzaichin. ProSport îţi spune povestea canoistului care a cucerit 18 medalii de aur în 2014 şi e considerat un adevărat fenomen. Carp: "Tata mă punea în ciocul bărcii şi mă uitam cum scoate peştele din plasă"

1 ian 2015 5116 afişări Comentează şi tu Alte Sporturi
PARIUL PROSPORT | Urmaşul lui Patzaichin. ProSport îţi spune povestea canoistului care a cucerit 18 medalii de aur în 2014 şi e considerat un adevărat fenomen. Carp: "Tata mă  punea în ciocul bărcii şi mă uitam cum scoate peştele din plasă" Foto : Alexandru Hojda 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7908/13743322/3/6901610-mediafax-foto-aleksandar-djorovic.jpg

ProSport a demarat în urmă cu şase ani o rubrică centrată pe figurile unor sportivi mai puţin cunoscuţi, dar care deţineau profilul unor viitori campioni. Posedau toate calităţile necesare pentru o carieră de top, iar talentul, ambiţia, devotamentul şi muncă non-stop îi determinau pe specialiştii disciplinelor din care proveneau să le creioneze un portret fără cusur. Cu ajutorul declaraţiilor vocilor cu greutate din respectivul sport şi prin performanţele obţinute de la vârsta junioratului, protagoniştii rubricii ProSport au păşit cu siguranţă pe covorul secţiunii ProSport. Rând pe rând, Pariul ProSport a prezentat anii trecuţi portretul atletelor Bianca Perie, Mirela Lavric sau Bianca Răzor, al gimnastei Larisa Iordache, al handbalistelor care anul trecut au devenit campioane mondiale la junioare, al fotbaliştilor Ianis Hagi sau Cristi Manea şi al multor alţi sportivi care nu au rămas la stadiul de promisiune.

În prima zi a anului 2015, ProSport vă invită să citiţi povestea unui băiat care strânge din dinţi într-un sport în care nici n-ai voie să clipeşti.

  • Leonid Carp a moştenit dragostea de apă de la tatăl său, care este pescar
  • La Mondialul de juniori de la Szeged, Carp a concurat pe semnătură pentru că avea pojar
  • Sportivul îşi doreşte să ajungă pe podiumul olimpic, iar Rio 2016 ar fi o bună repetiţie pentru visul lui

Triplu campion european de juniori, Leonid Carp (18 ani) este considerat un fenomen în lumea canoei româneşti. Sportivul a cucerit 18 medalii de aur în 2014, a concurat pe semnătură la Mondialele de juniori de la Szeged, s-a bătut de la egal la egal în concursurile naţionale cu campionii mondiali,  Alexandru Liviu Lazăr Dumitrescu şi Victor Mihalachi şi trage tare pentru a a se califica la Rio. Povestea lui e cea a unui puşti ambiţios, care deşi a fost respins la primele preselecţii pentru kaiac-canoe, s-a încăpăţânat să creadă în el şi după şase ani de muncă şi pregătire a ajuns să fie considerat urmaşul lui Ivan Patzaichin.

Leonid Carp e un copil al Deltei. Originar din Dunavaţu de Jos, un sat unde pescuitul e principală sursă de existenţă, puştiul mărturiseşte că a moştenit dragostea pentru apă de la tatăl său. De altfel, primele amintiri ale copilăriei sale se leagă de barcă, de pescuit şi de dimineţile în care se trezea la ora 5 pentru a-şi însoţi tatăl la pescuit. “Tata de mic m-a luat cu el, mă punea în ciocul bărcii şi mă uitam cum scoate peştele din plasă. Cred că aveam cinci ani şi mă bucuram că îl pot ajuta şi eu. Nu era cine ştie ce ajutor, dar îmi plăcea să muncesc alături de el. Tot în acea perioadă am învăţat să înot. Acolo totul vine firesc, dacă trăieşti într-un sat de pescari, mersul cu barca şi înotul sunt lucruri cu care practic te naşti”, povesteşte el.


Carp e legitimat la CSA Steaua, în perioada junioratului concurând pentru CSM Danubius Tulcea

Prima urcare în barcă, prima baie
Deşi a împlinit 18 ani în urmă cu două luni, vorbeşte cu o maturitate surprinzătoare. Îşi cântăreşte bine vorbele, îşi alege cu grijă cuvintele. Se opreşte după fiecare idee, zâmbeşte scurt când îşi aminteşte de locurile dragi de acasă şi devine brusc serios când intră în atmosfera de la canoe.

Canoea e altceva, e viitorul lui şi asta e treaba cea mai serioasă. “Sportul acesta a devenit viaţa mea. Era o joacă atunci când am ajuns aici, la început făceam totul din dorinţa de a afla cât mai multe despre acest sport. Eu eram obişnuit ca la noi în Deltă, te urci în barcă şi pleci şi îmi amintesc când am urcat prima dată în canoe, când am dat să plec, am şi făcut baie. Nu aveam nimic: nici echilibru, nici stabilitate. Eram mulţi atunci selectaţi, aveam o barcă la patru copii şi făceam cu rândul. După ce am învăţat să stau cum trebuie, se rugau ceilalţi de mine să fac baie, ca să poată  urca şi ei”, rememorează Uţu, aşa cum este poreclit.

Prea mic pentru canoe
Dar începuturile nu au fost uşoare pentru el. Întâi, pentru că nu ştia ce înseamnă acest sport de care auzise de la o vecină şi apoi, pentru că a fost respins la preselecţia făcută de CSM “Danubius” Tulcea din cauză că nu avea măsurătorile necesare. “Prima dată nu au vrut să ma ia pentru că nu aveam parametrii care se folosesc în kaiac-canoe: anvergură, înălţime. Aveam 12 ani şi părinţii, văzând că îmi doresc să fiu selectat, au zis că îmi plătesc ei primele două săptămâni şi dacă nu se leagă acest sport de mine, rămân acasă. Dar s-a legat şi sunt fericit că au avut această încredere în mine”, spune Uţu. Apoi totul a venit firesc. S-a mutat în căminul clubului din Tulcea, a început antrenamentele şi după patru ani, în urma unor selecţii, a ajuns la lotul naţional de juniori de la Bascov. Acolo acomodarea a fost uşurată de faptul că urma să lucreze cu antrenorul lui, Lungu Gheorghe. A fost punctul de unde practic a început drumul spre performanţă. Încă doi ani de antrenamente, de medalii şi în această toamnă a făcut pasul spre lotul mare, de seniori, de la Bucureşti. Aici, colegii l-au primit cu braţele deschise. Îi cunoştea pe toţi de la Naţionale pentru că a tras împotriva lor. “M-am integrat repede în colectiv şi sper să învăţ câte ceva de la fiecare. E un sport în care încerci să te depăşeşti tot timpul pe tine, nu eşti în rivalitate cu alt coleg. Trebuie să tragi tare, să scoţi cei mai buni timpi, să te pregăteşti cât de bine poţi. În sportul nostru nu e loc de invidie sau de răutăţi, pentru că practic nu ai pentru ce”, spune cu maturitate.
 


Carp e din Dunavăţu de Jos (jud. Tulcea) şi e născut pe 31 octombrie 1996    Foto: Alexandru Hojda

Încrederea părinţilor, cea mai importantă motivaţie
Din când în când îşi freacă mâinile, încă îngheţate după antrenament. Iarna e cel mai greu pe lac. Frig, umiditate, vânt. Dar sunt sacrificii pe care le acceptă pentru că ştie că toate astea îl vor face mai puternic. “Niciodată nu m-am plâns de nimic. Mi-am ales singur soarta şi voi merge înainte. Aş minţi să spun că nu e greu, mai ales când te apucă dorul de familie. Anul trecut am fost de patru ori acasă. Însă atunci când iei o medalie, uiţi de tot. Satisfacţia şi bucuria pe care o ai în acea clipă, te fac să uiţi de toate greutăţile şi îţi dă curaj să mergi mai departe”, zâmbeşte el. Curajul de merge mai departe i-l dau şi antrenorii, dar şi cei dragi. Părinţii îl încurajează şi îl susţin şi dacă e mai greu cu văzutul, de vorbit, vorbesc zilnic: “Ne vedem o dată la două luni când merg acasă. Tata e pe baltă tot timpul, vine o dată la săptămână acasă şi nu poate pleca de acolo. Ei sunt mândri de rezultatele mele, mă susţin şi moral şi financiar şi vreau să îi bucur şi mai mult”.


“Primele bătături care le faci sunt dureroase, nu poţi să strângi pumnul, abia mişti palmele. Acum e bine că nu mai sunt pagaile acelea de lemn pe care le foloseam la început”

Leonid Carp


Trei titluri europene în cinci ore
De părinţi şi casa părintească, de ieşirile în Deltă, de oamenii satului, Leonid ar povesti continuu. Când discuţia ajunge la Europenele din vara lui 2014 de la Mantes-en-Yvelines (Franţa), unde a cucerit trei titluri continentale, la distanţă de cinci ore, tace brusc. Aur la canoe simplu pe 1.000 m, aur la canoe dublu pe 1.000 m şi aur la canoe 4 pe 1.000 m. Modest, vorbeşte despre acea performanţă uluitoare, ca despre oricare alt concurs.

”Am fost foarte ambiţios pentru că anul trecut, la primul meu European, la Poznan, am avut un rezultat prost. Apoi nici la Mondiale nu a fost prea bine şi acum era momentul să arăt că am valoare şi că merit să ajung în lotul mare”, explică el. În acea duminică de iunie a tras întâi la simplu, a câştigat, a urcat pe podium şi apoi, după doar 40 de minute a urcat în barcă alături de colegul şi prietenul lui, Ştefan Strat. Un alt finiş de aur, un alt podium şi încă o cursă: “Nu a fost un efort prea mare pentru că la noi antrenamentele sunt mult mai intense decât concursul. Mi-am gestionat resursele, la simplu nu am dat tot ce puteam pentru că ştiam că timpul de recuperare va fi mai mic pentru dublu. Ultima probă, cea de canoe 4 era undeva spre şapte seara şi aveam timp să îmi revin până atunci”.


“Mândria de sportiv, de campion m-a determinat să merg la Campionatele Mondiale pe semnătură. Nu putea să mă ţină acasă un pojar banal”

Leonid Carp


Ignoră presiunile
Premierea de la canoe dublu a fost legată şi de o întâmplare amuzantă, care parcă le-a dat mai multă putere pentru proba de canoe 4. “După ce ne-au premiat trebuia să revenim în cort, să ne odihnim pentru următoarea probă şi vorbeam cu colegul meu, Ştefan Strat. El era foarte concentrat şi îmi explica ceva şi nu a mai văzut că se termina pontonul şi cum vorbea cu mine, l-am văzut deodată că se duce în apă. A fost haios, ne-a binedispus”, se amuză Uţu şi acum când îşi aminteşte. Rezultatele obţinute atrag după sine aşteptări mari, dar şi o presiune pe măsură: “Încerc să-mi fac treaba cât mai bine, să nu mă gândesc la ce se aşteaptă ceilalţi de la mine. Presiuni există întotdeauna, trebuie însă să le ignori”.
 


Carp face echipă bună la canoe dublu cu Ştefan Strat  Foto: Alexandru Hojda

A luat apă la debutul la Europene
În 2013, avea 16 ani când a participat la primul lui Campionat European la Poznan. 16 ani şi o groază de emoţii, plus că era prima dată că trăgea la simplu într-o cursă oficială. “A fost o întâmplare că am ajuns să trag la simplu, nu eram obişnuit, emoţiile m-au doborât. În plus, erau nişte valuri foarte mari. Aveam al patrulea timp şi speram la o medalie, îmi ziceam că pot face un rezultat bun şi a început vântul. Eu sunt stângaci şi vântul era de dreapta, mi-a băgat apă în barcă, nu mai ştiam ce să fac. O să îmi amintesc toată viaţa de acea cursă făcută în condiţii extreme”, spune Uţu.


“Mă înţeleg bine cu colegul meu, Ştefan Strat, e un prieten pentru mine, pot să mă bazez pe el în tot ce fac, e înţelegător, muncitor, trage cu echipa”

Leonid Carp


Vrea să califice barca de simplu pentru Rio
Anul acesta, Leonid va face pasul la seniori. Primul concurs la care se gândeşte este Campionatul Mondial din Italia (19-23 august), unde poate obţine direct calificarea pentru Jocurile Olimpice de la Rio 2016. “Îmi doresc ca eu să fiu cel care va califica proba de canoe simplu la Rio, după care vom mai vedea ce se întâmplă. Mă antrenez cu gândul de a urca într-o zi pe podiumul olimpic, de a fi cel mai bun din lume, dar pentru asta e nevoie de ambiţie şi multă muncă”, explică el. Antrenamente, piste de control, mii de kilometri vâsliţi contracronometru, totul pentru a fi cel mai bun: “Cel mai greu într-un concurs e să îţi învingi emoţiile pentru că dacă eşti bine pregătit, nu trebuie să-ţi fie frică de nimic. Doar cu multă muncă ajungi să fii cel mai bun”. După ce toată luna decembrie a tras pe apa Lacului Snagov, Uţu va urca, de pe 5 ianuarie,  alături de colegi la Piatra Arsă. O nouă etapă a pregătirii, o etapă care îi poate purta paşii spre podiumul olimpic.

  • La Campionatul European pentru juniori şi tineret U23, Carp a cucerit aurul la canoe simplu pe 1.000 m, la canoe 2 pe 1.000 m (cu Ştefan Strat) şi canoe 4 pe 1.000 m (cu Mihai Roşu, Constantin Dîba, Ştefan Strat).



 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.