Lacrimile omului fără faţă! Rezumatul unui accident teribil: 30 de secunde inconştient sub apă, a rămas fără niciun dinte, şi-a luat adio de la olimpiada de la Londra

6 iul 2012 39992 afişări JO 2012
Lacrimile omului fără faţă! Rezumatul unui accident teribil: 30 de secunde inconştient sub apă, a rămas fără niciun dinte, şi-a luat adio de la olimpiada de la Londra

Pe 26 iunie, barca în care se afla Iustin a fost izbită de o ambarcaţiune mai mare

La aproape 40 de grade, Iustin Porcăraşu stă pe faţă cu un prosop care să-i mascheze cicatricile

În ultimele cinci zile, kaiacistul a dormit doar 11 ore. Ieri a fost ultima lui zi în spital

„Nu-mi mulţumi. E mai bine să nu ştii lucrurile astea”, spune una dintre asistentele spitalului Floreasca atunci când este rugată să ofere câteva indicaţii către rezerva lui Iustin Porcăraşu. Este ora 16:00, termometrele arată cu mult peste 40 de grade, însă la intrarea în spital parcă nu-ţi mai vine să te plângi de căldură. În plin program de vizite, halatele albe se confundă în mulţimea de părinţi, bunici, prieteni ori copii care străbat în lung şi în lat holurile parcă necuprinzătoare. Atmosfera apăsătoare, chipurile îngrijorate ale celor din jur, pasul apăsat al doctorilor şi agitaţia asistentelor te însoţesc pe întreaga durată a vizitei. Pe o bucată mică de hârtie stau mâzgălite două cuvinte şi două cifre: „rezerva 213, etaj 2”. La vederea ei, asistenta căruntă zâmbeşte: „Acolo, răul e deja trecut”. Totuşi, n-ai crede. Acelaşi miros înţepător, aceiaşi pereţi albi şi aceleaşi temeri întipărite pe chipurile celor din jur te întâmpină la etajul secund. Nu trebuie să cauţi mult. În mai puţin de un minut zăreşti majusculele albastre, tragi adânc aer în piept şi apeşi clanţa. Rezerva 213.

„Simt că nu trec singur prin asta”

Simplitatea a fost dintotdeauna conceptul care a caracterizat camerele de spital din România. Cazul de faţă nu-i o excepţie. Patru paturi mici stau lipite de perete. Un televizor vechi şi un dulap gol completează o imagine derizorie, dar deloc atipică. În ultimul pat, cel de lângă geam, se află Iustin. Nu-i greu să-l recunoşti, mai ales că este singurul dintre cei patru pacienţi care îşi acoperă faţa cu un prosop maro, ferind-o de privirile celorlalţi. Doar ochii şi câteva broboane de sudoare de pe frunte pot fi zărite. Lângă el, pe picior de plecare, se află unul dintre prietenii săi. „Simt că nu trec singur prin asta”, avea să mărturisească ulterior Iustin. Îi strânge mâna şi îl urmăreşte cu privirea până la ieşirea din rezervă, apoi se asigură că prosopul îi acoperă întocmai fracturile: „Nu mi-e cald, e bine. Nu e cald”, repetă neconvingător, aranjându-l.

„N-am ştiut că puteam să mor”

Puţini sunt aceia care ştiau de existenţa lui Iustin - campion mondial universitar şi multiplu campion naţional -  înaintea tragediei de pe lacul Razelm. „Tipic nouă, nu?”, adaugă el. De două săptămâni, aproape întreaga lume a sportului românesc este conectată la drama sportivului de 26 de ani: „Am primit telefoane de la persoane care, în mod normal, nu cred ca m-ar fi băgat o secundă în seamă”, continuă Iustin. Îşi aranjează din nou prosopul şi oftează. Lipsesc bucăţi mari din puzzle-ul accidentului său: „În momentul impactului, am leşinat. Apoi, ştiu că m-am trezit în maşina care mă transporta către ambulanţă şi că-mi spuneam «Doamne, cât poate să mă doară!»”. A aflat abia la Bucureşti, după ce starea i-a devenit stabilă, că a fost cât pe ce să moară. Şi nu doar o dată. „Nu ştiu în ce măsură pot vorbi aici despre noroc, dar am avut şi aşa ceva. Dacă mă loveam puţin mai sus, lângă ochi, muream pe loc. Mi-a spus doamna doctor astăzi. Şi dacă mai stăteam câteva secunde sub apă, aceeaşi soartă o aveam”. După impact, Iustin a fost aruncat în apă, în stare de inconştienţă. Valentin Dâba, prietenul aflat alături de el în ziua fatidică, l-a recuperat din ghearele morţii după 30 de secunde de imersiune.

Umanitatea stă pe patul de spital

Îşi aranjează din nou prosopul. „Dacă am legat mai mult de 11 ore de somn în ultimele 5 zile, e mare lucru. Am trecut prin nişte dureri cumplite, nicio pastilă nu mă ajuta prea tare. Iar atunci când, printr-o minune, reuşeam să adorm, mă trezeam brusc. Visez momentul de dinaintea accidentului”, spune cu o voce stinsă. Surprinde atunci când este întrebat de daunele pe care i le va cere celui care a provocat coliziunea: „Vreau să-mi acopere costurile de spitalizare şi cele dentare. Atât. Ştiu că mai are două procese în care este tras la răspundere pentru fapte destul de grave. Nu îmi doresc să îl provoc pe al treilea”. Într-o lume în care concepte precum „înţelegere” şi „modestie” au fost demult declarate pe cale de dispariţie, Iustin Porcăraşu oferă noi dimensiuni umanităţii: „Nu cred că a vrut. I se putea întâmpla oricui”.

„Mi-e teamă să nu cad psihic”

Televizorul din rezervă anunţă scurt apropierea Jocurilor Olimpice. Privirea lui Iustin rămâne îndreptată pentru câteva minute spre imaginea blurată. „Aş fi vrut să plec şi eu la Londra, să fiu alături de colegi, să îi încurajez”. Iar dacă acum o lună primea vestea includerii în lotul olimpic ca rezervă şi se pregătea să facă o figură frumoasă acolo, astăzi se pregăteşte pentru recuperarea fizică: „Mi-e teamă să nu cad şi psihic. Mă doare să ştiu că mi-am ratat şansa”. Îşi aranjează pentru a doua oară în ultimul minut prosopul. Nu pentru că acesta ar fi căzut, ci pentru că picături de apă curg pe obraji săi. Nu-i sudoare. Se aşterne liniştea în rezerva care până mai acum ceva timp era umplută de un zumzet. Niciunul nu avea să pomenească, mai târziu, de lacrimile şterse rapid. „O să mă duc la următoarea Olimpiadă. Atunci, nu o să mi se mai întâmple niciun accident!”.

„Vrei să vezi cum sunt?”

Îşi aranjează din nou prosopul. Nici nu mai ştii pentru a câta oară a repetat gestul. „Vrei să vezi cum arăt?”, întreabă din senin. Cu mişcări încete, realizează reversul acţiunii. Urmele accidentului sunt adânc întipărite pe chip. „Am numai sârmă aici”, spune, arătând către pomeţi. Înţelegi de ce a dormit doar 11 ore în ultimele ore. Înţelegi şi ţi se ia respiraţia. Iustin a fost operat la aproape o săptămână de la accident, intervenţia fiind amânată de o hemoragia nazală. Sportivul de la Steaua a avut fracturi la aproape toate oasele feţei. Maxilarul i-a fost fixat cu sârme de mandibulă, motiv pentru care Iustin articulează cu greu cuvintele printre dinţii retezaţi în accident.

La capătul patului, de câteva minute bune, stă mama kaiacistului. Îşi stăpâneşte cu greu lacrimile: „Mi-a dat domnul doctor un unguent nou. O să vezi, o sa treacă toate semnele astea. O să vezi”. Refuză să-şi amintească momentul în care a aflat de accidentul fiului ei: „A fost cumplit. Atât vreau să spun”, şi lacrimile încep să-i curgă şiroaie. Spre deosebire de Iustin, nu are un prosop. „Numai mamă să nu fii în momente din astea”, continuă ea.

Punct şi de la capăt

Ceasul arată ora 17:00, semn că programul de vizite se apropie de sfârşit. Iustin îşi acoperă din nou chipul cu prosopul maro, refuzând să fie fotografiat. „Nu vreau să mă vadă lumea aşa... Vreau acasă. Nu aş vrea să văd Jocurile Olimpice la televizorul ăsta”. Atinge mâna mamei şi, pentru un moment, cei doi fac schimb de roluri: „O să fie bine. Nici nu o să-ţi dai seama când o să fiu din nou pe lac. Hai, povesteşte-mi ce ţi-a spus doctorul”. Mai deschide puţin fereastra şi îi face loc să se aşeze lângă el, pe pat, acolo unde acum o oră îi stătea prietenul. „O să fie bine, o să vezi”. Uşa rezervei se închide, majusculele albastre rămân în spate, iar căldura loveşte din nou. Acum, însă, parcă nu-ţi mai pasă.

30 de secunde a stat sub apă Iustin Porcăraşu după momentul accidentului. Sportivul era inconştient şi a fost scos la suprafaţă de unul dintre colegi, Valentin Dâba

Din momentul externării, Iustin Porcăraşu va mai avea de îndurat trei săptămâni de chinuri, atât cât va dura prima parte a recuperării sale

În momentul accidentului, împreunună cu Porcăraşu în barcă se mai aflau alte cinci persoane. El era însă pe scaunul din faţă

Iustin a fost externat ieri şi a plecat spre Tulcea, alături de mama sa. „Doctorul care l-a operat a spus că se recuperează mai bine acasă”, afirmă mama sportivului

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.