Ele sunt spadasinele din Pădurea Adormită! Super reportaj ProSport de la Forban, locul unde fetele noastre de aur se pregătesc să cucerească Londra cu arma

15 iun 2012 1994 afişări JO 2012
Ele sunt spadasinele din Pădurea Adormită! Super reportaj ProSport de la Forban, locul unde fetele noastre de aur se pregătesc să cucerească Londra cu arma Ele sunt spadasinele din Pădurea Adormită! Super reportaj ProSport de la Forban, locul unde fetele noastre de aur se pregătesc să cucerească Londra cu sabia
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

Ana Brânză, Loredana Dinu, Simona Gherman şi Anca Măroiu s-au pregătit pentru Europene la Forban

"Mereu ne antrenăm aici înaintea competiţiilor importante", explică tehnicienii Dan Podeanu, Cornel Milan şi George Epurescu

La 5 km de Predeal, pe drumul spre Pârâul Rece, un indicator mare cât Cinema Patria mă invită să cotesc la stânga, (poate) în imaginar, spre "Viitoarea Staţiune Forban". Sună pompos semaforul PR-istic, iar mesajul îmi comunică subtil faptul că hectare întregi de pământ îşi aşteaptă liniştite proprietari cu buzunare grele. Greşit sau nu, îmi continui expediţia pe enduro şi surprind la întâmplare cadre din drumul care se încolăceşte în jurul Bucegilor. Las în urmă două-trei vile nefinisate, patru-cinci câini uriaşi şi pe măsură ce mă aproprii de punctul terminus, suspansul sporeşte.

PACEA, POSTURILE ŞI SEMNALUL

Despre Forban citisem şi urmărisem imaginile de pe TV, ascultasem istorisirile unor amici sau admirasem fotografiile care nu mint niciodată. Dar spiritul care-ţi ia mintea, ochii şi urechile nu-l poţi percepe decât aici. Sus! Habar n-am ce cotă e şi nici nu ştiu unde e Diham, dar panorama din miez de iunie îmi taie respiraţia. Pare o clipă de pace. Doar vântul şuieră silenţios, iar din zece în zece minute motorul unui un suv care înghite serpentinele chircite mai sparge liniştea ce cuprinde totul. Pentru unii... poate că ar fi mai plictisitor decât dacă s-ar uita cum creşte iarba. Însă pentru fetele care flirtează cu medaliile mondiale şi olimpice viaţa nu-şi încetează cursul ei fenomenal în complexul aflat sub umbrela CSA Steaua. Loc în care te poţi bucura de opţiunile variate de divertisment din zonă: se prind doar câteva posturi de televiziune, semnalul telefonului se joacă de-a "v-aţi ascunselea" cu tine, iar culoarele de plimbare sunt cu zecile. Dar nu-i timp de poveşti căci exceptând pauzele de masă şi de somn sau relaxarea din faţa hotelului la un campionat de cărţi, antrenamentul debutează pe lumină şi se încheie în umbrele înserării.

SALA, PORŢILE ALB‑ROŞII ŞI CELE 3 ORE

O barieră cu personalitate mă face să gândesc de două ori dacă e bine sau nu să intru în baza militară fără a mai apela un număr din "molecular", dar Cornel Milan e omul potrivit la locul potrivit. Îmi prezintă locul, iar parcul auto indispensabil în vremea îngheţului mă fascinează. Camioane militare şi un ARO de camuflaj sunt maşinile fără de care iarna niciun temerar nu s-ar încumeta să urce. Sau să coboare. În faţa sălii, mâna talentată, îndemânarea şi creativitatea unor sculptori au dat naştere unor măsuţe din lemn, unor leagăne, unor figurine şi a altor obiecte "montane".

Pătrund în sala liceeană de sport şi aflu că sesiunea de antrenament începe în jurul orei 10:00 şi se încheie pe la 13 şi un sfert. Da, aţi socotit corect! Durata pregătirii la care urmează să asist depăşeşte cu puţin timpul efectiv a două partide de la Campionatul European de fotbal. Suspansul, tensiunea, conflictul, urletele de bucurie animă sala multifuncţională care poate găzdui meciuri de baschet, de handbal sau de volei, dar şi lupte de contact. Bine, încăperea are şi părţile ei haioase. Porţile sunt vopsite în roş-alb, iar colţul sălii ascunde o minge cu însemnele clubului Dinamo. Semn că la cote înalte cluburile rivale îşi dau mâna în spirit olimpic. Nu e o cameră inundată de lucşi pentru că lumina naturală pătrunde prin geamurile postate la vreo trei metri înălţime, dar cadrul îmi provoacă un sentiment de bine.

DE CE ADVERSARI BĂIEŢI

E ziua în care pe planşele încropite ad-hoc se desfăşoară un "concurs de casă" cum îi pun ştampila cei trei antrenori (luni, miercuri şi vineri au avut loc câte trei şedinţe tehnico-tactice). Segmentată în două, sala devine gazda "Grand Prixului" la care fetele din lotul naţional îi vor privi drept în ochi pe spadasinii juniori ai României, potenţiali campioni ai probei. Sunt puţin trecuţi de vârsta majoratului, poartă un respect incomensurabil pentru dublele campioane mondiale, dar nici prin cap nu le trece să se lase ciuruiţi. Fac reverenţe scurte precum eroii lor şi par că şi-ar da şi viaţa pentru a lega tuşele câştigătoare. "De ce scrimeri pentru Ana, Simona, Loredana şi Anca?", ne întrebăm. Curi­ozi­tatea ne e stinsă chiar de cei trei antrenori: "De regulă, băieţii sunt mai agresivi, au stiluri diferite de a trage, uneori o fac chiar puţin haotic şi le pun pe fete în dificultate. Întâlnindu-se cu tipi imprevizbili la antrenamente, ele sunt nevoite să se adaptaze şi să găsească răspunsuri pentru orice şi pentru oricine. Îşi fac o privire de ansamblu despre pericolele care le-ar pândi şi altfel vor reacţiona când în faţa lor se vor ivi, poate, adversare cu care nu au mai luptat".

ANA ÎN SEMIŞPAGAT, ANCA VOCE DE OPERĂ

Fetele îşi ascund ochii vioi, scăpărători de inteligenţă, cu măşti uşor nehotărât aşezate pe cap (se spune că apariţia accesoriului s-a produs undeva pe la 1780 la iniţiativa maestrului francez La Boesssiere). E ultima lor zi la Forban şi gândul le fuge puţin spre casă. Anca Măroiu şi Simona Alexandru fac o echipă, Ana, Loredana şi Simona Deac compun o alta. Băieţii le-au pus gând rău! Debutul e identic peste tot. Adversarii încrucişează spadele, îşi ating cu vârful armei mânerul rivalului, şi meciul începe. Mustaţa de muschetar a lui Dan Podeanu supervizează o planşă, privirea ameninţătoare a lui Milan o alta, Epurescu veghează tot. Ana tocmai şi-a lăsat treningul cu Napoli (poate echipa ei favorită!?) şi culege ropote de aplauze printr-o tuşă făcută dintr-un semişpagat. Nu sunt mişcări largi ca-n tablourile renascentiste şi nici nu-i loc pentru fandări de poze. E un concurs pe bune! "Bagă-ţi tricoul în pantaloni!", se aude de pe margine, iar îndemnurile zboară în toate sensurile: "Ai băgat piciorul înainte. De ce faci aşa, când eu spun înapoi?".

Băieţii se mişcă robotic şi n-au milă, Loredana şi Anca au mişcări mai preţioase! Rând pe rând, fetele devin antrenoare pentru colegele lor: "Anca, tu te-ai dus înainte, când eu am zis înapoi!?", strigă Simona, iar Măroiu răspunde cu un strigăt al victoriei ce sparge plafonul sălii. Atenţia distributivă nu mă ajută să cuprind tot cu privirea, dar sunetul furnizat de ciocnirea spadelor creează o acustică impresionantă. Asalturile provoacă însă şi accidentări. Rotula Simonei Gherman se izbeşte de genunchiul puternic al unui spadasin şi bucureşteanca termină asaltul în lacrimi. E dusă la spital de Cornel Milan pentru analize şi revine abia după trei ore.

"În gardă! Sunteţi gata? Porniţi!". Războiul sexelor continuă, secvenţele par desprinse din filmele de capă şi spadă şi chiar şi pauza de zece minute e valorificată: Ana îşi oxigenează plămânii cu aerul tare de afară, Loredana face mişcări de stretching în timp ce Anca face ultimele retuşuri alături de Dan Podeanu. Mai urmează o "repriză" de foc, duelurile se poartă la mai multe capete, iar fetele adună la final cele mai multe puncte. Nu i-au luat pe spadasini la preţ de matineu, iar atitudinea şi-o păstrează şi-n final. Îşi dau mâna, le spun cum să mânuiască mai bine armele şi drumurile se despart. Au doar o zi pentru bagaje şi întâlnirea cu cei dragi şi câteva minute pentru o sesiune foto, în faţa complexului, pentru ProSport.


2 titluri mondiale consecutive (Paris 2010 şi Catania 2011) a obţinut echipa feminină de spadă

Am încredere că fetele vor face tot posibilul să urce pe podiumul olimpic

Ana PASCU, preşedinte FRS

750 de grame este greutatea unei spade

În scrimă nu se poate schimba culoarea costumelor. Toate sunt albe. În schimb, măştile pot fi şi galbene sau verzi


JO 2012 - DECIZIE

Doar trei sunt norocoase

La Jocurile Olimpice de la Londra, antrenorii lotului feminin de spadă vor fi puşi într-o situaţie delicată din cauza regulamentului forului internaţional. Dintre cele patru fete, Brânză - Dinu - Gherman - Măroiu, doar trei vor fi incluse în echipă, a patra urmând a deveni rezervă. Din această postură, ghinionista nu va avea voie nici măcar să stea în Satul Olimpic.

TRADIŢIE

Raiul de la Forban

Percepută ani de zile drept baza de pregătire a echipei de fotbal Steaua pe timpul iernii, complexul Forban continuă să asigure antrenamentele unor sportivi dintr-o diversitate de ramuri sportive ale clubului militar. De la atleţi la rugbyşti sau de la judokani la handbalişti, Forbanul a oferit mereu condiţii perfecte, de la masă şi cazare (minihotel de 50 de locuri / cabană de 24), până la terenuri şi săli de pregătire.

C.E. DE LA LEGNANO

Spadasinele intră azi pe planşă

Odată cu debutul de azi al Europeanului de la Legnano (Italia, 15-20 iunie), vor intra pe planşă, în concursul individual de spadă, şi elevele antrenorilor Podeanu - Milan - Epurescu. Ana Brânză, Loredana Dinu, Simona Gherman şi Anca Măroiu au ca obiectiv atât urcarea pe podium, cât şi încheierea competiţiei fără accidentări. Duminică, ele vor evolua în concursul pe echipe.

C.E. DE LA LEGNANO

Trag şi sabrerii lui Mihai Covaliu

Campionatul European de la Legnano reprezintă un ultim test pentru Jocurile Olimpice de la Londra şi pentrucomponenţii lotului masculin de sabie condus de Mihai Covaliu. România va trage azi la două capete, alături de fetele de la spadă intrând în concurs, la sabie individual, Rareş Dumitrescu, Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu şi Cosmin Hănceanu.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.