„Perle” olimpice -partea a II-a

Unii dintre sportivii și antrenorii prezenți la Olimpiadă încearcă, prin cuvintele strecurate presei, să iasă din tiparele obișnuite. Sunt și dintre cei care reușesc, alții mai puțin, dar mai există și persoane cărora le scapă porumbelul din gură. Iată câteva dintre cele mai interesante din acest punct de vedere.

Ian Waltz (SUA, atletism): "Despre prestația mea? De tot rahatul!" (locul 12 in calificări și ratarea prezenței în finală)

Hwang Jiman (Coreea de Sud, badminton, dublu bărbați): "Aș vrea să continuu să fac pereche cu Lee Jeajin la JO de la Londra din 2012. Dar, dacă aș găsi pe altul mai bun, îl schimb imediat."

Zoran Planinic (pivotul naționalei de baschet a Croației): "De ce ne-a batut Lituania? Pentru că nu ne-a intrat mingea în coș. Motivul? Cred că din cauza diametrului, care mi se pare mai mic decât ar trebui sa fie."

James Degale (Marea Britanie, box): "Cel mai mai periculos adversar? Eu insumi!"

Rebecca Adlington (Marea Britanie, aur la 800 de metri, natatie): "În acest moment am chef să mă duc acasă și să mă coafez."

Ian Crocker (SUA, natație, locul 4 la 100 m fluture): "Asta e. Cine renunta la luptă, pățește ca mine."

Karol Huynh (Canada, lupte libere): "Dacă aș câștiga medalia de aur, aș săruta-o, pur și simplu. Și asta, pentru că toți ceilalți mușcă din ea."

Satoshi Ishi (Japonia, lupte, medaliat cu aur): "Sunt campionul Japoniei. Deci, dacă aș fi pierdut aici, ar fi pierdut Japonia."

Cao Cei (China, haltere feminin): "Cred că a fi sănătos înseamna să fii frumos."

Probabil, va exista și partea a III-a. Jocurile Olimpice de la Beijing continuă…

 

articol de Octavian METONI