CAMPIONII ROMÂNIEI | Răbdarea gimnastului-pescar. Marius Berbecar a aşteptat 23 de ani pentru a urca pe podium la individual. "Visul meu era să îl bat pe Urzică la paralele, ceea ce practic era imposibil"

25 iun 2015 3133 afişări Gimnastica
CAMPIONII ROMÂNIEI | Răbdarea gimnastului-pescar. Marius Berbecar a aşteptat 23 de ani pentru a urca pe podium la individual. "Visul meu era să îl bat pe Urzică la paralele, ceea ce practic era imposibil" Foto: Alexandru Hojda
GALERIE (4 de imagini) VEZI GALERIA

Anul 2015 este anul lui Marius Berbecar în gimnastica românească. Bistriţeanul a devenit întâi viceampion continental  la paralele la Campionatul European de la Montpellier, ca după o lună să urce încă o dată pe podium la prima ediţie a Jocurilor Europene de la Baku, unde a cucerit bronzul, la acelaşi aparat.

Medalii pe care bistriţeanul le-a aşteptat cu răbdare 23 de ani, timp în care a renunţat la sport, a revenit, a trecut peste accidentări, a reluat de nenumărate ori totul de la zero, dar a luptat tot timpul pentru visul său, acela de a urca într-o zi, pe podium, la individual. Marius, unul dintre performerii României în Baku, a vorbit pentru ProSport, despre cum îl motivează aceste rezultate, obiectivele cu care s-a întors în sală după Londra, când dorea să se retragă şi schiţează cea mai bună echipă din gimnastica românească din care i-ar fi plăcut să facă parte.


Baku a rămas în urmă şi Marius îşi reia pregătirea pentru cel mai important concurs, Campionatul Mondial FOTO: AlexandruHojda

Marius, ai spart gheaţa anul acesta. Ce înseamnă aceste medalii la individual pentru tine?
Este răsplata a 23 de ani de muncă grea, cu sacrificii, cu multe accidentări, cu gânduri de renunţare, însă mă bucur că am avut puterea să revin şi să merg mai departe, şi în final a venit şi răsplata. 

Argint la Europene, bronz la Baku...
Mă bucur că a venit şi medalia de la Baku pentru că vine să confirme rezultatul de la Europene şi faptul că nu a fost o întâmplare că am câştigat acolo. Eu sunt mulţumit că la Baku am făcut un concurs bun la paralele, în ambele zile, păcat doar de medalie că nu a fost altă culoare, însă dacă aşa au decis arbitrii, asta e. Mă bucur că am reuşit să fiu constant şi să termin ambele concursuri pe podium.
 

Cum te-ai simţit după medalia de argint cucerită la Europene, care este cea mai importantă din cariera ta?
Atunci pe moment parcă nu realizam ce rezultat am obţinut. Chiar stăteam şi mă gândeam după ce am terminat concursul, după atâta timp, după atata munca parcă nici nu am ştiut să mă bucur de un lucru mult dorit.

S-au lăsat destul de mult timp aşteptate rezultatele...
Într-adevăr a trecut cam mult timp, era mai bine dacă veneau mai devreme, dar niciodată nu e prea târziu. Aceste medalii îmi dau puterea de a continua, de a lucra mai mult şi mai bine, pentru că îmi doresc un rezultat bun şi la Mondiale şi la Jocurile Olimpice. Chiar după Londra am dorit să mă las, însă simţeam că îmi lipseşte o medalie la individual. Simţeam că pot mai mult, mă bucur că am avut răbdare ca să obţin aceste rezultate.

Simţi că s-a schimbat ceva după aceste reuşite?
Mă simt la fel, singura schimbare e pe plan motivaţional, sunt mai determinat, mi-a dat o dorinţă mai mare de a veni în sală şi de a lucra mai atent, mai intens. Am stat şi am analizat după aceste Europene că dacă exerciţiul meu va mai creşte şi în dificultate şi voi păstra aceeaşi execuţie, pot avea realizări mari. Mai pot creşte, lucrez pentru asta la Mondiale.


Marius şi medalia de la Europene, o medalie aşteptată 23 de ani

"De mic am avut dorinţa de a lupta"
Cum ai ajuns la gimnastică?

Eram la grădiniţă, acasă, la Bistriţa şi aveam vreo şase ani. Atunci antrenorii de gimnastică mergeau de la grădiniţă la grădiniţă şi te chemau la sport.  Au venit mi-au dat un bileţel cu care m-am dus acasă, tata m-a luat de mână şi am mers la sală. Ei te puneau să faci nişte exerciţii pentru copii  ca să vadă dacă ai abilităţile necesare pentru a face gimnastică şi am reuşit să trec cu bine.

Îţi mai aminteşti ce te-a impresionat prima dată când ai intrat în sală?
Prima amintire a fost că erau colegii mai mari care  făceau gigantici la bară, am rămas wow! ce poate să facă un gimnast. Lucrul acesta m-a impresionat foarte mult, nu-mi imaginam că cineva se poate da aşa uşor peste cap.

Nu ai fost tentat să renunţi după primele antrenamente?
La început a fost o joacă, fiecărui copil îi place să vină la sala de gimnastică, să sară în groapa de bureţi, să alerge pe sol, să se caţere pe aparate. Când te apuci de gimnastică, la început e uşor, iar cu timpul începe să devină tot mai greu. De mic am avut dorinţa de a merge înainte , de a lupta, de a câştiga, de a nu renunţa. Asta m-a făcut să merg înainte.

Îţi mai aminteşti  primul concurs?
Da, a fost la Cluj, eram o grămadă de copii, am mers la concursul acela cu 2 echipe de copii de aceeaşi vârstă. Ţin minte, şi concursul îl luam ca pe o joacă, nu mi se părea nimic greu. Era şi primul concurs, nu ştiam ce înseamnă. După acea competiţie am realizat ce e gimnastica, văzând că poţi să câştigi medalii. Asta m-a făcut să iau şi mai în serios gimnastica.

La 13 ani ajungeai la Reşiţa, la lotul de juniori. Cum te-ai descurcat cu dorul de acasă?
Mergeam o singură dată pe an acasă, de Crăciun, în rest tot timpul eram în cantonament. Te obişnuieşti cu depărtarea de casă, e grea, dar te face să te maturizezi un pic mai repede pentru că eşti singur, trebuie să te descurci, să treci prin anumite greutăţi.


Berbecar îşi doreşte o prezenţă în finala olimpică la paralele, aparatul lui preferat

Visa să îl învingă pe Urzică la paralele
După atâţia ani staţi departe de Bistriţa mai simţi că acolo este cu adevărat acasă?

Merg cu drag acasă, dorinţa e să mă stabilesc în Bucureşti, m-am obişnuit cu aglomeraţia, cu agitaţia, când merg acasă parcă merg în staţiune, la băi de relaxare, e un oraş liniştit. Cred că m-aş plictisi enorm să mă întorc acolo. De la 12 ani plecat de acasă, ar fi trebuit să petrec mai mult timp cu ai mei, după ce mă voi lăsa de gimnastică, asta vreau să fac.

Ai prins în sală generaţia de aur a gimnasticii masculine. Cât de mult te-a motivat acest lucru?
Mie îmi plăcea paralelul încă de la juniori.  Deşi aveam 18, 19 ani, gândul meu era să-l bat pe Marius Urzică la paralele, ceea ce era un pic imposbil, având în vedere experienţa şi valoarea lui, însă m-a ajutat enorm în pregătire acest gând. Toate acestea te făceau să progresezi, să evoluezi, să ajungi să îţi îndeplineşti obiectivul pe care ţi l-ai propus. Aşa gândeam atunci.

De ce paralelul e aparatul preferat?
Te atrage aparatul la care lucrurile îţi merg cel mai uşor, unde progresezi repede, unde un element dificil ţie ţi se pare uşor de învăţat şi făcut. Lucrurile grele la paralele, la juniori pentru mine, erau cele mai uşoare.

Care ar fi aparatele în ordinea preferinţei?
Paralele, sărituri, inele, bară, cal, sol. Solul e ultimul aparat pentru că am suferit multe accidentări la gleznă, iar aterizările acelea sunt dure.


CV Marius Berbecar
Data naşterii: 15.05.1985
Locul naşterii: Bistriţa
Palmares: argint la paralele, CE 2015
                    bronz cu echipa CE 2012
                     bronz la Jocurile Europene de la Baku
                     locul 6 la paralele la CM Tokyo, 2011


După Londra vorbeai de retragere. De unde ai găsit puterea de a continua?
În prima fază am vrut să renunţ, însă am simţit tot timpul că medalia aceasta, pe care am luat-o la Europene, îmi lipseşte, simţeam că nu sunt împlinit după atâţia ani de muncă, simţea că va veni, doar trebuie să am răbdare. Mă bucur că nu am renunţat după Londra.

Cu ce obiective te-ai reîntors în sală după Londra?
Să iau o medalie ori la Europene, ori la Mondiale, iar al doilea să am o finală olimpică, e singurul lucru pentru care mă antrenez. Primul lucru s-a îndeplinit, acum urmează să muncesc să îl îndeplinesc şi pe al doilea. Anul aceste cel mai important este calificarea cu echipa la Jocurile Olimpice, îmi doresc să ne calificăm direct, şi să am o evoluţie bună şi la Mondiale, să mă bat pentru podium.

Simţi că prin aceste medalii a crescut şi presiunea asupra ta? Acum toată lumea se aşteaptă să termini pe podium...
Nu simt asta ca pe o povară, suntem toţi aici, însă simţeam nevoia un rezultat, mă bucur că au venit aceaste medalie nu doar pentru mine, ci şi pentru colegii mei. Pentru că era nevoie de o medalie la noi, la băieţi. Nu simt presiune, sunt cel mai experimentat gimnast din lot, dar nu contează asta. Încercăm să fim o echipă cât mai legată şi fiind apropiaţi unii de alţii când mi-e greu, ei sunt lângă mine şi invers.


Calul cu mânere nu se numără printre aparatele preferate ale lui Marius

Dream team-ul personal din gimnastica românească
De ce crezi că vin aşa de greu rezultatele în gimnastica masculină?
Gimnastica masculină a evoluat extrem de mult. La băieţi sunt 30 de sportivi care au aceeaşi notă de plecare, dificultate foarte mare, în schimb la fete nu prea mai sunt aşa multe ţări care să aibă gimnaste de valoare. La noi au crescut foarte mult alte ţări, dacă de Brazilia acum 10 ani nu se auzea, acum au campioni mondiali. Sau Anglia, de ea nu se auzea la echipe, acum se bat pentru podium, la individual. Condiţiile de antrenament contează, baza de selectie, ce vine din spate, pe când la noi  sunt foarte puţini copii. Sper ca sportul acesta să rămână la un nivel înalt şi să nu ajungem să mergem la concursuri doar să participăm.

Marius, cum vezi calificarea la Rio?
Va fi greu, suntem conştienţi de treaba asta, mergem cu gândul de a da totul pentru a ne califica încă de la Glasgow. Indiferent de rezultatul de la Mondiale, cred că vom avea şanse şi în recalificări. Nici înainte de Londra, la Mondialele de la  Tokyo, puţină lume ne dădea şanse de a ne califica direct. A fost o surpriză pentru toată lumea că am reuşit asta. Aşa se poate înttâmpla şi acum. Cel mai important este să mergem acolo, să ne facem treaba exemplar, iar după terminarea concursului vom vedea pe ce loc suntem.

"După o oră de tenis am nevoie de o zi să-mi revin"

Ce hobby-uri ai?
Pescuitul, e hobbyul pe care toţi l-am luat de la Marius Urzică. El era înnebunit cu pescuitul, mergeam tot timpul la bălţile de pe lângă Bucureşti.

Care a fost cea mai mare captură?
În Deltă, am luat un crap de nouă kilograme jumătate.


Djokovic e liderul ATP în acest moment

Ai un sportiv pe care îl admiri?
Novak Djokovic pentru felul în care joacă, pentru caracterul lui, pentru ceea ce face în afara terenului.  Îmi place şi tenisul, mai şi joc, dar după o oră de tenis am nevoie de o zi ca să îmi revin.

Cum ar arăta echipa ta ideală pentru Rio 2016? Pe cine ai vrea să ai în echipă?
Urzică, Drăgulescu, Suciu, Koczi, Berbecar, Potra şi eu bineînţeles.

 Marius s-a reîntors în sală pentru a ajunge într-o finală olimpică FOTO: Alexandru Hojda

Gimnastica şi obstacolele pe care le-a depăşit
Drumul lui Marius Berbecar spre vârful gimnasticii nu a fost unul uşor, el fiind nevoit să lase în urmă multe obstacole. Prima cumpănă a carierei lui a apărut la lotul de juniori, înainte de un Campionat European, când a fost suspect de hepatită. A făcut turul spitalelor şi a trecut pe la Reşiţa, Târgu Mureş, Bistriţa şi Bucureşti.

"Nimeni nu ştie ce a fost cu adevărat, nu şi-au dat seama, însă am pierdut Europeanul pentru care mă pregătisem atât. A fost o mare dezamăgire pentru mine", rememorează el. În 2010, avea să vină o altă lovitură, suferă o ruptură de biceps drept care îl ţine pe tuşă şase luni. "Am tras foarte mult pentru a-mi reveni ca să prinde Mondialele. Accidentarea a fost în februarie şi în septembrie erau Mondiale, iar în capul meu era obligatoriu să particip, să fiu acolo", spune Marius. Deşi nu a fost o problemă de sănătate, ultima cumpănă a fost după Londra, pragul psihologic.

"Mintea mea era un pic sătulă de atâta gimnastică. Am zis că nu mai am puterea mentală de a continua şi de a trage de mine, de a lupta,  mai ales că nu veneau satisfacţiile astea. Concuram, mă antrenam foarte mult şi când mergeam la concursuri, tot ce munceam în sală, nu se vedea deloc", încheie Marius. Prin determinarea pe care o afişează, tenacitatea şi ambiţia sa, şi prin răbdarea sa de pescar, Marius Berbecar are trăsăturile unui mare campion. Campion dintre campionii de care România are nevoie din ce în ce mai mult.

 

 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.