Fiul unui campion din fotbalul francez joacă, la Bucureşti, în sferturile CE de baschet 3x3. "Tata a jucat baschet înainte de a juca fotbal, aşa că eu pot spune că am făcut pe dos decât el: am început cu fotbal, am terminat cu baschet"

16 sep 2018 1285 afişări Baschet
Fiul unui campion din fotbalul francez joacă, la Bucureşti, în sferturile CE de baschet 3x3. "Tata a jucat baschet înainte de a juca fotbal, aşa că eu pot spune că am făcut pe dos decât el: am început cu fotbal, am terminat cu baschet"
GALERIE (6 de imagini) VEZI GALERIA

"Tata a jucat baschet înainte de a juca fotbal, aşa că eu pot spune că am făcut pe dos decât el: am început cu fotbal, am terminat cu baschet". Cu o săptămână înainte de startul Campionatului European de baschet 3x3, Anthony Christophe, fiul unui anume Didier Christophe, campion al Franţei cu AS Monaco în sezonul 1981/1982 şi internaţional cu 6 selecţii şi un gol în naţionala Franţei, era #1 în 3x3-ul din Hexagon. Acum, doi puşti de la U23 l-au depăşit în clasament. Este însă puţin relevant. Franţa a adus la Bucureşti cvartetul care, în 2017, a urcat pe treapta a treia a podiumului mondial, motivată de ideea de a obţine o primă medalie europeană, într-un sport în care mizele au crescut exponenţial.


Anthony Christophe, la intrarea în arenă. Foto: Cezara Paraschiv

Cvartetul Franţei este eterogen. Dom ‘Mister Nice’ Gentil, mezinul echipei, este jucătorul eminamente atletic şi spectaculos, cu o coafură rasta care nu te lasă să nu îl remarci. Charles Bronchard, sau "The Undertaker" în echipa Cocoşilor, este omul cu barba de neconfundant, mare ca a unui părinte-paroh, dar uşor-neglijentă, pasionat de wrestling şi de arte marţiale, care spune despre terenul de 3x3 că “este cuşca mea”. Angelo Tsagarakis este ‘Ţarul’, un lider al Franţei, dar cu origini greceşti, precum omul din loja Serenei Williams care a aprins scânteia în finala de pomină de la US Open 2018. Apoi, în echipa Franţei vine Christophe. Anthony Christophe, pe care mai-mai că l-ai confunda cu Vin Diesel.

Franţa lui Anthony Christophe s-a calificat, sâmbătă, în sferturile FIBA 3x3 Europe Cup, unde va întâlni Rusia. Până la meciul care va începe la Circul Metropolitan Bucureşti, la ora 14:05, vă invităm la un 3x3 cu Anthony Christophe.


Foto: Cezara Paraschiv

Fotbal versus baschet: "Eram atât de ciudat pe terenul de fotbal"

Tatăl tău a fost un fotbalist de talie internaţională (Didier Christophe, mijlocaş, 61 ani). Tu de ce ai ales baschetul?
Am început cu fotbalul, dar eram atât de ciudat pe terenul de fotbal, încât am încercat să văd cum îmi e la baschet, cu un prieten. Am început să joc baschet pe stradă. Mi-a plăcut, aşa că am rămas la baschet. Şi cred că am făcut o alegere bună, pentru că am jucat baschet profesionist timp de 20 de ani.

Tata a fost dezamăgit, când ai ales alt sport?
Nu! E chiar interesant: el a jucat baschet înainte de a juca fotbal, aşa că eu pot spune că am făcut pe dos decât el: am început cu fotbal, am terminat cu baschet.

Eşti fan AS Monaco - presupun - echipa cu care tatăl tău a câştigat titlul în Franţa?
Da. Toată familia mea este din Monaco. Am petrecut mulţi, mulţi ani acolo, aşa că, practic, am crescut la terenul lor. Dar, ei sunt în egală măsură foarte buni şi la baschet, de trei ani sunt cei mai buni din Franţa. Aşa că, şi la club, lucrurile sunt împărţite, ca şi la mine în familie.


Foto: Cezara Paraschiv

Cutia cu amintiri a lui Anthony Christophe

De jucătorii români care au jucat la Monaco, îţi aminteşti? Florin Răducioiu (2001/2002), Daniel Niculae (2010/2012)?
Nu, nu. Ţin minte mai mult atmosfera, faptul că am mers cu tata la meciurile profesioniştilor de la fotbal. Până la urmă, sâmbătă seara, dacă e să aleg între un meci de fotbal şi unul de baschet, voi alege să mă uit la baschet.

Care este cel mai bun sfat pe care ţi l-a dat?
Să pun tot sufletul. Nu sunt cel mai talentat jucător din lume, dar toată ziua mi-o dedic baschetului şi pasiunea este întotdeauna acolo, întotdeauna dau totul. Asta m-a făcut să ajung aici, să joc toţi aceşti ani în baschetul profesionist.

Cea mai frumoasă amintire pe terenul de 3x3 care este?
Când am debutat în 3x3. Am mers cu nişte prieteni, care jucau baschet 5x5 ca amatori, nu ca profesionişti. Eram prieteni de ani de zile şi am câştigat, împreună, Campionatul Naţional în Franţa. Cred că preţuiesc momentul acela pentru că toţi jucam doar din pasiune.

Noul 3x3 din era olimpică şi cum ar fi arătat continuarea incidentului Zidane - Materazzi pe terenul cu un coş


Foto: Cezara Paraschiv

Este baschetul 3x3 mai dur, sunt mai multe orgolii şi o motivaţie mai mare de a concura acum, când aceasta este o nouă disciplină olimpică?
Categoric. Se vede cum din ce în ce mai mulţi jucători buni ajung în baschetul 3x3 de când suntem pe rosterul olimpic.

Ce înseamnă 3x3-ul pentru tine?
Este o pasiune, sută la sută. Pasiune reală. Am intrat în baschetul 3x3 de la începuturile lui, din 2012. Pasiunea este atât de mare, încât fiecare vară îi este dedicată, sunt alături de colegi. În timpul anului eram profesionist de 5 la 5, dar vara a fost mereu pentru participările în numeroasele competiţii de 3x3, atât de bine organizate de FIBA.

Se spune despre baschetul 3x3 că este mai dur decât 5 la 5-ul. Ce s-ar întâmpla pe un teren de 3x3 dacă unul dintre jucători ar decide să o ia pe urmele lui Zinedine Zidane în acel faimos incident cu Materazzi din finala Campionatului Mondial din 2006?
În baschetul 3x3 nu e aşa. Este un sport foarte competitiv, dar este mult respect între jucători, arbitrii şi organizatori. Suntem de peste cinci ani împreună, pe teren suntem extrem de competitivi, dar la marginea lui suntem prieteni. Toţi facem sportul ăsta din pasiune şi nu ar face nimeni ceva atât de stupid.


Foto: Cezara Paraschiv

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.