Doi dintre cei mai buni sportivi români au realizat o ședință specială de pregătire la inițiativa ProSport. Pe o pistă improvizată, în fața Academiei Militare din București, campioana olimpică la sol Sandra Izbașa (19 ani) l-a avut profesor de atletism pentru o zi pe medaliatul cu bronz european la 400 m, Ioan Vieru (31 de ani).
Mijlocul de iarnă dă senzația unui început de primăvară răcoros. Decorul e unul sever, Academia Militară. E marți, nu-i 13, e doar 12. Ca și ora la care sosesc protagoniștii: campioana olimpică la sol coboară din mașina ProSport, iar sprinterul descinde din mașina unui prieten. Își dau mâna pe scările Academiei, trepte ce simbolizează parcă golgota urcușului lor spre marea performanță, și își zâmbesc. „Sandra Izbașa!”.
„Încântat, Ioan Vieru!”. Îmbrăcată într-un hanorac roșu, inscripționat cu „Academia de gimnastică Bart Conner”, și pantalon de trening albastru, Sandra îl tachinează pe „Moldo”, legitimat și el la clubul Steaua, cum că n-ar respecta tradiția roș-albastră. „Ei hai, că nu e obligatoriu, în plus la antrenament porți lucrurile în care te simți mai comod”, ripostează tipul cu aer de hip-hoper. Se privesc câteva secunde și izbucnesc în râs. Tocmai s-a spart gheața și cei doi arată ca un cuplu de patinatori ce parcă abia așteaptă să taie ringul în proba de dans.
„Ai căzut rău, nu glumă”
„Dansul” sportiv… pe mai târziu. Deocamdată vorbele se leagă repede, de parcă se cunosc de câțiva ani. Își adresează întrebări scurte, își întorc imediat răspunsurile, fiecare căutând să descopere din celălalt. Aflată încă în recuperare după ruptura de tendon ahilian, Sandra șchioapătă ușor, și „Moldo” o privește întrebător. „Stau de cinci luni, am avut piciorul drept și mâna stângă în ghips. Două luni nu m-am putut mișca singură, a fost ca naiba”, îl lămurește. „Da’ ai căzut rău, nu glumă. Te refaci până la Mondiale?”, o compătimește el. „Trebuie! De luna viitoare încep să lucrez și tehnic, că deocamdată exersez doar pe partea fizică. Sper să îmi recuperez până în octombrie măcar solul”, conchide optimistă Sandra, liderul lotului olimpic.
Stretching… de introducere
Discuția alunecă ușor spre pregătire și cei doi hotărăsc să înceapă miniantrenamentul cu exerciții ușoare, de încălzire. Sandra îi exemplifică câteva elemente de mobilitate, pe care Vieru le privește un pic sceptic și le execută abia după îndelungi parlamentări. „Astea dau cam greu la spate, iar sfoara n-aș executa-o niciodată”, protestează el. Peste câteva secunde se schimbă rolurile, Vieru fiind cel care comandă exercițiile. „Din astea facem și noi, nu e problemă. Hai, ceva mai greu, ce se face la atletism și nu se face la gimnastică!”, sare Sandra. Se amuză și încearcă să improvizeze noi elemente. Spre exemplu, ridicarea piciorului la 90 de grade, care formează parcă un dreptunghi fără o latură. Cei doi încearcă să-și atingă și mâinile (foto stânga), cam ca doi jucători de tenis dintr-un dublu mixt care se întind să returneze o minge la fileu. „Uite, nu putem să ne atingem. Parcă am fi în celebrul film «Lanțul» la scena de final…”, susține sprinterul.
Nisipul, elementul de legătură
Ceasul ticăie amenințător, pentru că programul unui sportiv e strict, dar cei doi mai apucă să vorbească despre interminabilele cantonamente. „Noi avem două pe an, unul în ianuarie, la munte, și unul vara, la mare, unde facem alergări pe nisip”, explică serioasă Sandra. „Moldo” îi fură imediat vorba: „Cu nisipul suntem prieteni și noi la pregătire, deși mie unul nu-mi place. Când s-or inventa 400 m pe nisip, atunci cred că voi fi fan”, decretează el. Sandra și Ionuț mai dau două ture de alergare „scanați” de fotoreporteul Răzvan Lupică și de echipa Pro TV, dar timpul se scurge rapid și drumul celor doi se bifurcă. În călătorii spre noi culmi ale performanței și spre noi medalii pentru România.
Beckham de România
Ioan Vieru (31 de ani) a prins generații întregi de atleți de la veterani precum Sorin Matei, George Boroi sau Ghiță Gușet. Alături de triplusaltistul Marian Oprea, Vieru, poreclit și „Beckham de România” pentru asemănarea cu celebrul fotbalist, ține sus steagul atletismului masculin românesc din ultimii ani. Anul trecut, în martie, a obținut bronzul la Europene, după ce câteva luni s-a izolat în munți, la Piatra Arsă, unde a bătătorit în lung și-n lat mantaua albă.
Sandra cântă la duș
Campioana olimpică recunoaște că nu poate trăi fără mișcare și, mai ales, fără dans, modul în care crede că se exprimă cel mai bine. Sandra mărturisește că uneori mai și fredonează câte un refren: „Cânt doar când pot și am unde, adică trebuie să fie și un loc unde să mă simt bine. La duș cânt mai rar.Totul depinde de starea de spirit”.
Ca Forest Gump
Reprezentant al unei probe ce combină viteza cu rezistența, Vieru, elevul lui Victor Nicolae, aleargă cam două ore la antrenament. Sandra a alergat și trei ore continuu: „Când eram mai mică, am primit pedeapsă de la antrenori, iar ritmul pe tot timpul alergării a fost același. Acum nu știu dacă aș mai putea”.
FOTO: Răzvan Lupică
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER