Anișoara Cușmir, Adelina Gavrilă, Gina Panait, Ionuț Pungă, Doru Oprea. Sunt doar câteva nume din pleiada de campioni ai atletismului românesc și mondial pe care i-a dat, de-a lungul timpului, Brăila. La câți performeri a produs și, culmea, continuă să producă orașul de la Dunăre, ai zice că acolo este raiul pe pământ al condițiilor de pregătire. Aiurea! Realitatea este bulversantă. Și în câte alte locuri din România n-o fi la fel?
Cadrul unu. În imediata apropiere a stadionului de fotbal, acolo unde evoluează FC Brăila, acum în Liga a II-a, se află stadionul de atletism. Mai exact, ruinele stadionului de atletism. Ce găsești acolo este înfiorător. Clădirea care adăpostea vestiarele, cabinetul medical, cabinele de toaletă și de duș, dar și o minipistă acoperită arată ca după război. Încăperile sunt pline de gunoaie, pereții – interiori și exteriori – sunt acoperiți de graffiti, ca să nu mai vorbim că nu mai există de mult uși, ferestre sau calorifere. „Tot ce era fier s-a furat acum câțiva ani, într-o noapte! Nimeni nu știe cine a fost, dar nici n-a interesat pe cineva să afle!”, ne spune unul dintre oamenii locului. Fosta pistă este acoperită de bălăriile care au crescut în voie și de pietre.
Aceeași priveliște la groapa de nisip. Scuze, fosta groapă de nisip! Cele mai multe buruieni au crescut însă, unele au mai mult de un metru înălțime!, pe terenul înconjurat de pistă, acolo unde se pregăteau aruncătorii de ciocan sau de suliță. În câteva cuvinte, cam așa arată acum o fostă bijuterie, arena pe care s-au format atâția și atâția atleți de calibru. Și, încă un amănunt: arena este lăsată în paragină de 12 ani!
Iarna nu-i ca vara, când sala devine saună
Cadrul doi. Sala de atletism a CSM Brăila. Câteva zeci de copii se înghesuie pe cele doar patru culoare ale pistei de 100 de metri și care are la unul dintre capete o groapă de sărituri. „Ne descurcăm cum putem”, spune coordonatorul secției de atletism, Mihail Dumitru. „Lucrăm pe mai multe grupe. Pe un culoar se pregătesc cei de la viteză, pe unul alergătorii de garduri, pe altul săritorii în lungime, iar pe al patrulea se lucrează la forță și tehnică”.
Surpriza adevărată abia acum vine: „Sala asta este singura din oraș unde se pot pregăti atleții, fie că sunt seniori, juniori sau copii. Uneori e atât de aglomerat, încât cu greu se poate lucra, dar încercăm să ne adaptăm situației cum putem, dovadă că, la ultimele campionate naționale, tot podiumul la juniori mici – cursa de garduri a fost ocupat de atleții brăileni! Până la urmă, ca să facem haz de necaz, tot răul spre bine, pentru că lipsa condițiilor ne stimulează imaginația, inventăm aparate noi de pregătire. Și hai, acum, iarna, merge aici, dar vara este un calvar. E saună! Ne antrenăm 10 minute la bustul gol, apoi ieșim afară să luăm aer, că nu se mai poate. Când putem, vara, ne mai pregătim pe stadionul de fotbal, în spatele uneia dintre porți. Vă dați seama cam care sunt condițiile”.
„Născuți pentru atletism”
În pofida absenței condițiilor, copiii brăileni continuă să vină la atletism. Profesorul Mihail Dumitru spune că „nu mai vin chiar ca pe vremuri, adică atunci când exista stadionul de atletism și aveam sute de copii care apăreau la selecție, dar tot vin mulți și acum. Le place, dacă știi să-i atragi și să-i ții lângă tine, copiii vin. Mai o glumă, mai un lucru serios, mai un concurs cu premii, atâtea câte or fi ele, important e să le ții treaz interesul. Pentru că, să știți, copiii brăileni au talent și au aptitudini, nu știu în câte zone ale țării găsești copii construiți parcă pentru atletism ca aici, cu picioarele astea lungi. Eu sunt brașovean de fel, dar în tot Brașovul nu găsești talente cât într-un cartier al Brăilei!”. „N-avem saltea pentru că nu e loc. E prea mică sala, de aceea nu avem săritori în înălțime” Mihail Dumitru, antrenor zonal la Brăila
„La Brăila se stă doar la cafea”
De 12 ani, la Brăila vorbele țin locul faptelor. Autoritățile locale n-au fost în stare să facă nimic nici măcar atunci când alții s-au oferit să plătească.
Legat de situația stadionului de atletism, antrenorul Mihail Dumitru dezvăluie că „avem promisiuni că se va face, dar aici, la Brăila, balcanismul este parcă mai prezent decât oriunde în altă parte. Până și la turci se muncește, numai la noi, la Brăila, se stă la cafea și «facem». Să ai stadion de atletism în oraș și să stea de doisprezece ani nefolosit și lăsat în paragină, asta nu pot să înțeleg. Că sunt probleme, OK, dar să se rezolve odată! Autoritățile locale spun că degeaba terenul și stadionul sunt ale Primăriei, dar construcția este a MTS-ului, nu se poate construi acolo fără aprobarea lor. Sunt în nu știu ce litigiu, iar atleții brăileni se chinuie pe unde pot. Veniseră doamna Iolanda Balaș și fiul său și au vrut să ne pună pe stadionul de atletism o pistă modernă, «Mondo», cu niște prețuri promoționale. Autoritățile locale ar fi trebuit doar să decoperteze, să pună ciment dedesubt, apoi se acoperea cu pista aceasta modernă. Aiurea! Au pus pietrișul și așa a rămas, s-a schimbat primarul și n-au mai făcut nimic”.
„Știu situația, am fost și eu săptămâna trecută la Brăila. Am fost o delegație mai mare a atletismului brăilean, am discutat cu viceprimarul, care ne-a promis că va face tot ce se poate să repună în funcțiune stadionul de atletism. Mare păcat de sportivii de acolo” Anișoara Cușmir, brăileancă, fostă recordmenă mondială și campioană olimpică la săritura în lungime
Vestiarele au devenit groapă de gunoi
Din cabinetul medical a rămas doar faianța
În groapa cu nisip cresc acum buruienile
Articol scris de Ioan Viorel
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER