SUPER INTERVIU cu Rareş Dumitrescu: "Gata cu d’Artagnan! Spuneţi-mi Zorro"

9 mar 2012 747 afişări Alte sporturi
SUPER INTERVIU cu Rareş Dumitrescu: "Gata cu d’Artagnan! Spuneţi-mi Zorro" no title
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

Sabrerul Rareş Dumitrescu (28 de ani) beneficiază de un talent vărsat cu polonicul de Dumnezeu. Are intuiţia, inteligenţa, calmul de neînchipuit şi explozia caracteristice campionilor din scrimă şi e privit cu respect şi teroare de către adversari. Provine din renumita şcoală braşoveană, deţine în portofoliu medalii mondiale şi europene de toate culorile, iar la Londra va scoate armele pentru o medalie. La individual, dar şi cu echipa, alături de colegii săi, Florin Zalomir, Cosmin Hănceanu şi Tiberiu Dolniceanu.

Rareş, de ce scrimă?
Totul a fost declanşat de ambiţia de a ieşi cu capul sus, învingător şi de dorinţa de a lua o medalie. Pentru că asta mi-a plăcut de când eram mic: să fiu cel mai bun! Nu conta că jucam cu băieţii din faţa blocului o miuţă sau mergeam la concursurile de scrimă. Tot timpul mi-am dorit să fiu primul, iar la scrimă mi‑am găsit şi un loc unde să pot să demontrez asta.

Eşti la catedră, în faţa unui grup de copii. Ai misiunea să-i aduci la scrimă. Ce faci?

Din păcate, ei nu mai vin la scrimă. Nu mai ajung mulţi copii nici către sport, mai ales spre cele mai puţin mediatizate cum ar fi scrima. Dar dacă aş putea să stau zece minute faţă în faţă cu părintele unul copil de şcoală generală sunt ferm convins că aş reuşi să-l conving să-şi aducă puştiul la scrimă. Pentru că e un sport frumos, pentru că e spectaculos, bărbătesc şi de curaj! O disciplină în care nu există contactul fizic! Mie de asta mi-a plăcut foarte mult scrima. Lipseşte contactul fizic specific handbalului, rugbyului, fotbalului. Cu adversarul te loveşti şi la lupte, la judo, la box, te mai iei în braţe, pe când la scrimă nu e aşa! Se atinge adversarul doar de sabia ta.

Braşov, rampa de lansare a sabrerilor români spre toate meridianele lumii. Ce se întâmplă acolo?

A fost o şcoală braşoveană foarte bună... mai ales de sabie. Au fost şi câteva exemple la floretă fete, dar în special la sabie masculin. A fost o şcoală începută de foarte mult timp de domnul Rohvony în Braşov şi copiii crescuţi de el au ajuns antrenorii care au reuşit să ne educe pe noi. Aşa am ajuns să atingem rezultatele mari.

Braşov, Poiana Braşov, super-obiective turistice...Eşti de acord?
Da! Dar, eu am o vorbă! România e o ţară extrem de frumoasă, păcat că e locuită. Locurile sunt minunate, chiar ca şi structură, hotelurile sunt superbe, pârtiille au fost renovate, dar e păcat că atunci când ninge de două zile, observi că nimeni n-a intrat să facă o părtie.

Eroul de pe planşă

Ţi s-a adresat de o 1001 ori întrebarea legată de...
Cărţile le citeam şi înainte şi de a mă apuca de scrimă, le-am lecturat şi apoi în timpul activitaţii competiţionale. În ultimul timp n-am prea mai citit, pentru că în bună măsură cred că le-am epuizat pe majoritatea şi pentru că a început să fie agasantă treaba asta cu d'Artagnan în sus şi-n jos. Toţi prietenii mi se adresează: "Băi, d'Artagnan". Dar, gata, totuşi! "Frână cu D'Artagnan! Mai spuneţi-mi şi Zorro!", le zic! Îmi place personajul, dar nu e plăcut să-ţi spună toată lumea în acelaşi fel, mai ales că tu ştii că e o diferenţă între ceea ce faci tu pe planşă şi ceea ce făcea personajul.

Eşti un erou?
Când prietenii care nu cunosc ce sport practic află despre scrimă mă întâmpină invariabil cu "Aaa, super ca d'Artagnan, nu?". "Nu, ca Zorro!", le repet! E plăcut la prima impresie să te perceapă toţi drept: "Mamă, e un supererou tipul!" . Apropo de asta, nişte scrimeri străini au realizat pe internet nişte exerciţii de imaginaţie construite pe întrebările: "Cum mă percep prietenii?", "Cum mă percep eu?", erau nişte chestii haioase şi toţi erau asociaţi cu lucruri bune. E plăcut să ştii că eşti asociat cu ceva bun.

Câte filme cu Sergiu Nicolaescu ai văzut?
Mă uitam la filmele lui Sergiu Nicolaescu. Dar în ultima perioadă am văzut doar unul sau două, realizate după 2000. Mai multe n-am avut timp. Îmi plăcea să merg la cinema, pe cele vechi le-am văzut pe toate. Mihai Viteazu l-am vizionat de şase ori! În general, îmi plac filmele româneşti foarte, foarte mult.

Autostăpânire de sabrer

Viaţa de sportiv profesionist presupune multe sacrificii. Cum reuşeşti să-ţi alini dorul de soţie şi fetiţă?
Când sunt în ţară vorbesc tot timpul la telefon cu ele, în week-enduri când sunt în ţară merg acasă la Braşov, dar vă daţi seama că este foarte greu, şi soţia mea, Dana, se chinuie să crească singură fetiţa (n.r. - Andra), dar e ajutată şi de părinţii mei şi de părinţii ei. Nu e acelaşi lucru ca şi când aş fi eu acasă.

Ai fost recent la un eveniment inedit. De albire a dinţilor...
O idee frumoasă a federaţiei şi a partenerului ei. Noi nu suntem foate mult mediatizaţi, nu suntem foarte mult băgaţi în seamă şi mă bucur când se fac anumite evenimente de promovare. Sunt nişte oameni care apreciază. Acum două luni am fost la o acţiune cu raliuri şi eram într-o discuţie cu Dan Gîrtofan şi Marco Temepstini (n.r. - piloţi de top din România). Un ziarist mă întreba de scrimă, şi l-a chestionat şi pe Tempestini (n.r. italian care concurează şi în România) ce părere are despre scrimă. I-a răspuns că la ei e o cultură, ştia foarte bine şi armele din scrimă.

Eşti pasionat de sporturile cu motor?

Îmi place foarte mult să conduc şi când am ocazia plec cu maşina, dar de când o avem pe cea mică... Cel mai lung drum l-am făcut acum doi ani, la Europene, eram operat la genunchi, şi am condus de la Braşov la Leipzig. În rest, practic la antrenamente fotbal sau tenis de masă. Îmi plac în general sporturile individuale, tenisul, înotul. Îmi plac sporturile cu motor, dar nu mă pot «da» cât aşa vrea pentru că n-am timp, sunt periculoase, şi nici nu vreau să risc. Chiar râdea soţia mea, tachinându-mă: «Tu te vei da odată şi cu mixerul de bucătărie, pentru că are motor în el».


Rareş e un băiat muncitor, ambiţios şi talentat. Avem gânduri mari pentru Londra
Mihai Covaliu, antrenor echipa de sabie


Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.