Pistruiata dă tonul! A început prin bătăi cu băieţii şi a sfârşit prin a lua bronzul la Mondialele de judo de la Paris! Ea e Andreea Chiţu, speranţa României la JO 2012

28 dec 2011 738 afişări Comentează şi tu Alte sporturi
Pistruiata dă tonul! A început prin bătăi cu băieţii şi a sfârşit prin a lua bronzul la Mondialele de judo de la Paris! Ea e Andreea Chiţu, speranţa României la JO 2012 Pistruiata dă tonul

Zgârcit în medalii mondiale, anul 2011 a lansat un nume cu potenţial olimpic în sportul românesc: Andreea Chiţu. Judoka în vârstă de 23 de ani a fost marea revelaţie a României la Mondialele de la Paris, unde, la categoria 52 de kg, a cucerit bronzul. Totul a rămas în urmă, iar performanţa a propulsat-o pe Andreea în cursa pentru Olimpiada de la Londra - 2012. O urmărire întreruptă câteva zile, timp în care Andreea a venit acasă, la Bucureşti, pentru a-şi încărca bateriile alături de cei dragi.

Kilometrul 0. Piaţa Sfântu Gheorghe din Bucureşti. Locul de unde porneşte totul. Şi întâlnirea noastră cu Andreea Chiţu. O tipă finuţă şi aparent fragilă, ce nu are absolut nimic în comun cu imaginea redată de televizor în timpul concursurilor. "Probabil din cauza kimonoului par mai solidă şi mai mare, dar sunt slăbuţă, mai ales acum, că am scăzut în categorie. Iar când scap din cantonament nu fac excese, am mare grijă cât consum", chicoteşte ea. O veselie de adolescentă ce se asortează perfect la ochii verzi şi pistruii mărunţi ce îi împodobesc faţa.

Londra, încălzirea pentru Rio

2011 a fost anul marii schimbări pentru Andreea. Între două concursuri, în mai puţin de două săptămâni, a schimbat categoria, de la 57 la 52 kg. "Alergare şi saună, apă plată cu lămâie şi un grătar mic asortat cu salată", dezvăluie ea reţeta slăbirii. A urcat pe podium chiar la prima competiţie după ce a pierdut cinci kilograme, a debutat cu o medalie de bronz la primul ei concurs de anvergură la senioare (Mondialele de la Paris) şi asta nu e tot. Chiţu mai are nevoie să adune 250-300 de puncte în următoarele luni pentru a ajunge la Londra. De pildă, locul I la turneul de Grand Slam de la Paris aduce 300 de puncte.

"Eu îmi propusesem să ajung la Rio 2016, mă gândeam că mai adun experienţă, că voi fi mai matură, Londra îmi ieşise total din minte. Apoi, la insistenţele domnului Andreescu (n.r. - antrenorul de la Steaua, Robert Andreescu), am coborât în categorie şi m-am trezit că dacă lupt bine în continuare pot ajunge şi la Londra. Există regretul că am schimbat târziu categoria şi voi tremura pentru calificare până în ultima clipă, dar într-un fel e bine că mă ţine în priză", spune ea.

"Mă băteam parte în parte cu băieţii"

Luăm cu asalt Roza Vânturilor şi Andreea se amuză căutând pe lateralele de piatră ale micului bazin oraşele între care şi-a dus viaţa, Bucureşti şi Cluj. La Bucureşti, în urmă cu 15 ani, a început totul. Făcuse gimnastică şi handbal, dar niciunul dintre cele două sporturi nu a atras-o destul de mult ca să continue. La judo a ajuns la 8 ani, după o selecţie la şcoala la care învăţa. "Eram bătăioasă de mică. Acasă făceam nişte bătăi cu fratele meu, de abia ne despărţea mama. Terenul pentru judo era deja pregătit", râde ea. Ce a determinat-o să rămână? "Mi-a plăcut tot ce învăţam, sala, saltelele, procedeele simple care ni se arătau, dar mai ales era locul unde mă puteam bate parte în parte cu băieţii, să vedem care e mai bun, fără să mă certe cineva. Chiar şi numai pentru asta merita să rămân la judo", continuă sportiva legitimată la Steaua - Petrom.

În căutarea încrederii pierdute

Clujul a devenit a doua ei casă la 14 ani, când a promovat la lotul naţional. Muncă, mii de ore de antrenament, procedee, luptă şi primul rezultat: campioană naţională la juniori deşi avea cu doi, trei ani mai puţin decât cerea categoria de vârstă, ea fiind cadetă. A fost prima medalie din lungul şir ce urma, printre care se află în prim plan titlul european la U23, anul trecut, aurul la Cupa Mondială de la Jeju din această lună şi cele două "bronzuri" la etapele de Cupa Mondială din 2011, de la Sofia şi Sao Paulo. "În general sunt om al momentului, nu-mi fac planuri pe termen lung, îmi place să trăiesc clipa. Sper însă ca anul viitor să fie mai bun decât acesta, îmi doresc din suflet să ajung la Londra şi cum sunt un taur ambiţios voi lupta pentru asta", spune ea. Povestea se derulează spre vârful lui 2011, medalia de la Paris. "Nu mă aşteptam să mă bat atât de bine. Când m-am dat dimineaţa jos din pat, m-am dus la cântar şi mi-am zis că azi o să bat tot. Am plecat cu dorinţă de luptă, cu o încredere în mine pe care nu am mai reuşit să o regăsesc apoi", explică ea.

Bucuria supremă: să baţi o japoneză

Pe 24 august, în Palatul Sporturilor Paris-Bercy, Andreea a fost omul zilei. Eleva lui Florin Bercean a păşit pe tatami cu un ippon în secunda 14, a oferit cea mai frumoasă fază a concursului, în sferturi, un ippon spectaculos prin secerare de la spate, s-a bătut de la egal la egal cu campioana mondială Yuka Nishida şi a învins-o pentru bronz, chiar pe favorita publicului, Priscilla Gneto. "A fost cel mai greu cu japoneza. Când ai în faţă o sportivă care vine dintr-un asemenea sistem trebuie să fii de 100 de ori mai bun. Ei cresc în sportul acesta, de aceea atunci când înving o japoneză mă bucur ca atunci când iau medalie. Nu mi-e teamă de ele, iar faptul că la Jeju am bătut două japoneze îmi dă speranţe", zâmbeşte Andreea. Un optimism care peste 212 zile poate prinde conturul unui podium olimpic. Un gând de medalie ce porneşte într-o zi friguroasă de decembrie, de la kilometrul 0 al Bucureştiului. Locul unde începe şi se sfârşeşte totul.

NU-I LIPSEŞTE DIN GEANTĂ: telefonul, portofelul şi cheile de la casă
O FACE SĂ RÂDĂ: Nu-mi place să stau supărată, îmi place să găsesc în orice lucru ceva amuzant
O ENERVEAZĂ: persoanele care nu sunt de cuvânt
ORAŞUL PREFERAT: Cluj şi Bucureşti
AR LOCUI ÎN: Barcelona
MODEL ÎN SPORT: Alina Dumitru
MODEL ÎN VIAŢĂ: tatăl meu, pentru că a ştiut să facă faţă tuturor greutăţilor din viaţă şi a luat ce a fost mai bun din fiecare lucru care i s-a întâmplat
CEL MAI SCUMP LUCRU ACHIZIŢIONAT: ceasul de mână, 100 £
PETRECE ÎN FAŢA OGLINZII: maximum 30 min.
DACĂ AR AVEA O SUPERPUTERE, AR FI: invizibilă
AUTOCARACTERIZARE: Sunt energică, optimistă, vorbăreaţă, dar şi care îi ascultă pe cei de lângă ea
O ENERVEAZĂ DIMINEAŢA: să îşi facă patul
CEL MAI BUN SFAT PRIMIT: "Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, lupta pentru asta"

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.