Paradoxul biliardului. De vorbă cu Sergiu Voicu despre sportul autocontrolului care seamănă cu mânuirea focului. "Avem condiţii perfecte în România şi, totuşi, performanţa încă nu s-a făcut pe prima scenă" #prosport20

20 iul 2017 1481 afişări Alte sporturi
Paradoxul biliardului. De vorbă cu Sergiu Voicu despre sportul autocontrolului care seamănă cu mânuirea focului. "Avem condiţii perfecte în România şi, totuşi, performanţa încă nu s-a făcut pe prima scenă" #prosport20
GALERIE (5 de imagini) VEZI GALERIA

Biliardul este o excepţie frumoasă, dar dureroasă a sportului românesc. Într-un peisaj în care se repetă parcă la infinit întrebarea retorică - "vrem performanţă, dar cum o poţi obţine fără condiţii?", apare şi excepţia. Povesteşte despre ea, pentru ProSport, Sergiu Voicu, un îndrăgostit incurabil de jocul cu bile colorate, trei tacuri şi adrenalină incredibilă dată de cruzimea unor situaţii extreme care pot apărea din nimic, în orice clipă şi care testează psihicul într-un mod aparte, astfel încât, deloc întâmplător, acest sport a inspirat două filme de Oscar.

"Nicăieri în lume nu sunt condiţii mai bune ca în România. Pentru biliard, avem zeci de mese cu livestream, concursuri peste concursuri, avem condiţii perfecte, şi totuşi performanţa încă nu s-a făcut pe prima scenă a biliardului. S-au câştigat concursuri de către români, dar nu de nivel european sau mondial. Nu avem nicio medalie europeană, oficială. Cel mai aproape s-a clasat Robert Braga – care a luat un loc nouă la Europene, dar mai mult, până acum, nu. Şi problema pe mai departe este că la anul, nici nu vom mai participa la Europene, pentru că nu avem o federaţie care să ne trimită", spune cu regret Sergiu Voicu, cel care deşi administrează o firmă importantă pe piaţa prestării de servicii medicale de la 23 de ani, continuă să facă biliard la cel mai înalt nivel în România şi să viseze. La 30 de ani.

"În momentul acesta, am un vis. Este mai corect să îi spunem vis, deoarece pentru obiective trebuie să munceşti mai mult decât muncesc eu acum pentru biliard. Visul meu ar fi să obţin o medalie la un turneu european. Cel mai aproape am fost în 2015: am fost la două meciuri de podium, dar la două meciuri mari, foarte grele. Dar, de la primii 64 încolo, nu vei mai avea niciun meci în care să te poţi considera favorit sau pe care să îl poţi numi uşor. Acesta este, de fapt, visul meu pentru toată generaţia mea", spune cel care a început să caute soluţii pentru întreg sportul, nu doar pentru el.

  • Sub umbrela biliardului intră mai multe discipline: Bila 8, Bila 9, Bila 10. Se joacă şi pe echipe, se joacă şi individual,de aici şi denumirea standard de "Campionatele Europene"
  • "În general, un jucător bun este bun all-around. Sigur, sunt şi unii care se specializează într-o anumită zonă, mai mult decât în alta. Însă, în principiu, un jucător foarte bun de Bila 10 va fi şi un jucător foarte bun de Bila 9", spune Sergiu Voicu
  • În România se joacă predominant - adică 90% - Bila 9, care presupune introducerea bilelor în ordine, de la 1 la 9 - jucătorul care bagă ultima bilă, câştigă partida.
  • Bila 8 – este biliardul clasic – cu pline şi jumătăţi, fiecărui jucător îi revine un set de bile, iar bila neagă se trimite ultima într-un buzunar desemnat în funcţie de ultima lovitură de buzunar a jucătorului aflat la masă.
  • În România există în acest moment antrenori de biliard acreditaţi la nivel european şi o şcoală la Snagov, însă biliardul încă se luptă pentru a fi acceptat şi perceput ca "sport".

Federaţia Română de Biliard Pool este una dintre cele zece foruri sportive naţionale care nu au făcut cerere de finanţare de la Ministerul Tineretului şi Sportului pentru 2017. Conform bugetului stabilit de MTS în prima jumătate a lunii martie, 60 de federaţii sportive au împărţit 100 de milioane de lei. Iar asta parcă pune un set gros de lanţuri pe un sport care oricum trăieşte doar prin pasiune pură pentru că biliardul nu are puterea de a oferi satisfacţii materiale.


Una dintre amintirile de suflet ale lui Sergiu Voicu: "locul 17 luat la Campionatul European în 2015, unde am trecut de patru multiplii campioni naţionali şi europeni la rând, din mai multe ţări". Foto: arhivă personală

Sergiu Voicu a fost campion naţional de juniori la biliard în 2004. "Practic biliardul de mai bine de 15 ani şi am făcut-o de-a lungul timpului la o intensitate mai mare sau mai mică. Acum, sunt pe o pantă descendentă în ceea ce priveşte participarea la concursuri, deplasări şi aşa mai departe, dar în urmă cu doi-trei ani, participam aproape săptămânal la concursuri şi aveam cinci-şase deplasări externe pe an", spune Sergiu Voicu, ajuns pe atât de aproape de ideea de jucător profesionist de biliard pe cât a ştiut vreodată România. Are o definiţie extrem de clară a ceea ce înseamnă profesionist şi nu se include în acest club. "Biliardul este, din păcate, la fel ca multe alte sporturi, subfinanţat, în sensul în care este foarte greu să trăieşti doar din asta. Atunci, sigur, pentru mine, a fost şi este ca un hobby după job".

"Din punctul meu de vedere, ca să poţi fi considerat jucător profesionist de biliard trebuie să practici acest sport full-time, să fie principala ta activitate. Trebuie să fi avut ceva performanţe notabile, pentru că degeaba joci toată ziua, dacă nu reuşeşti să ieşi din anonimat. Există şi astfel de jucători care merg la toate concursurile din lume, niciodată nu ajung în top şi aduc de acasă mult mai mult decât câştigă",
Sergiu Voicu

Pasiunea descoperită în Regie

Sergiu Voicu a prins drag de biliard de la "apropierea de cluburile mari din Regie. M-am mutat în zonă cu părinţii şi am început să joc foarte mult singur. Timp de câţiva ani, făceam antrenamente de cinci-şase sau chiar opt ore pe zi. Eram singur, în proporţie de 80%, fără adversar, fără antrenor. Mă antrenam la club IDM – sponsorul meu, de fapt, cu tacuri de sală. Problema era că nu prindeam în fiecare zi acelaşi tac şi trebuia să mă obişnuiesc cu diverse greutăţi ale tacului, cu diverse vicii, cu diverse pastile. La început, sigur că nu aveam nevoie de un tac extraordinar, dar aveam nevoie să fie acelaşi! Ca să mă pot obişnui cu un stil de joc. Trebuia să se creeze o rutină a loviturilor, pornind de la un reper fix".

A făcut cursuri de înot în copilărie, a jucat tenis în complexul din "Parcul cu Platani", a cochetat şi cu tenisul de masă, a fost legitimat la volei în cadrul clubului Steaua, dar biliardul i-a şi plăcut şi i-a oferit şi libertatea de a-şi îndeplini sarcinile dictate în cadrul unui business de familie. "Cred că am rămas să performez în sportul acesta, tocmai datorită flexibilităţii pe care mi-o permite. Datorită faptului că nu am un program fix, nu sunt obligat să mă prezint la competiţii, îmi fac singur calendarul, Este un sport individual, care consider că scoate maximul din persoanele implicate. Victoriile şi eşecurile îţi sunt imputabile direct. Sunt sută la sută rezultatele tale, versus ale adversarului tău. Asta pentru că de multe ori câştigi sau pierzi şi pentru că adversarul tău a avut o formă mai bună sau mai slabă. Dar în cea mai mare proporţie, ţine de tine".


"Dacă bilele sunt deschise, nu sunt blocate – un joc poate dura un minut, la jucătorii rapizi. Sau un minut jumate, după spargere. Imaginaţi-vă cinci bile în dreptul buzunarelor. O nimica toată". Foto: arhivă personală


Cinci idei de bază pentru a înţelege biliardul, pe care le subliniază Sergiu Voicu

1. Este o luptă psihologică, o luptă cu tine însuţi, de-a dreptul filosofică – de a reuşi să îţi controlezi emoţiile şi reacţiile, pornirile neprietenoase. Este cel mai important aspect, pentru că tehnicitatea se poate învăţa, cu muncă şi puţin talent.. Fără un psihic puternic, vei cădea în plasa de a te considera învingător sau învins înainte de sfârşit, iar asta îţi va compromite întreaga evoluţie pe mai departe.

2. Lovitura spargerii este foarte importantă. De cele mai multe ori la nivel profesionist, calitatea spargerii dă rezultatul meciului. Un jucător de top, dacă sparge bine, a introdus din deschidere o bilă în buzunar continuă la masă şi, dacă are lovitură, atunci are 70% şanse să închidă masa. Dacă spargi bine, dar nu intră nicio bilă în buzunar, vine la masă adversarul şi atunci are el şansă 70% să închidă masa. Este un element  pe care amatorii adesea nu îl iau în calcul, pentru că întotdeauna se gândesc că vor avea mai multe şanse de a intra la masă. La profesionişti, pur şi simplu, nu intri la masă.

3: Trăirile din scaun: nu contează cine stă jos. Este mai uşor să faci o surpriză decât în alte sporturi, pentru că atunci când joci, joci singur. Când joci bine, adversarul nu intră la masă, iar asta nu poate avea decât o singură influenţă psihologică - de intimidare. Aşadar, nu contează dacă cel care stă jos este campion mondial sau un începător. El stă jos. Dacă tu îţi faci treaba, închizi masa, spargi bine, ai un joc de siguranţă bun – adică îl pui în imposibilitatea de a trimite în buzunar înainte ca el să vină la masă, atunci ai câştigat. Fără să aştepţi, să speri că adversarul va rata. Nu este foarte onorant să te rogi ca adversarul să rateze. Poţi câştiga pentru că joci bine, sau poţi câştiga pentru că ţi s-au dat şanse nemeritat.

4. Este un sport complex: ochii pe bila albă. În timpul curgerii jocului, o lovitură cu manta sau o lovitură în forţă, spectaculoasă, va atrage mai uşor aplauzele publicului, fără ca acesta să sesizeze unde este adevărata lovitură de fineţe: dată de controlul bilei albe. Despre asta este vorba în biliard. Toată lumea poate băga o bilă în buzunar, dar important este ce faci cu bila albă, să gândeşti cu câteva lovituri în avans, pentru că s-ar putea ca tu să joci bila 1, să rămâi într-o poziţie perfectă la bila 2, pentru buzunar, dar care să nu-ţi mai permită ieşirea la 3. Totul trebuie gândit cu minim două lovituri înainte, dacă masa este deschisă.  Dacă este o masă închisă, tot raţionamentul pleacă de la cum să deblochezi.

5. Biliardul este bine înrădăcinat în cultura populară – este singurul sport care a dat două filme de Oscar: "The Hustler" (1961, cu Paul Newman - două premii Oscar şi alte şapte nominalizări) şi "The Colour of Money" (1986, cu Tom Cruise şi Paul Newman - un premiu Oscar şi alte trei nominalizări). Amândouă sunt drame şi spun povestea unor jucători de biliard.



"O zi de competiţie la biliard poate însemna şi patru ore de joc, şi cinci meciuri de câte două ore, consecutive. Trebuie să ai şi condişie fizică". Foto: arhivă personală

Biliardul - subfinanţat la nivel mondial, înfloritor în Olanda

"Finanţarea fiind slabă, nu are sens să tragi de tine, să faci ceva ce nu îţi place, fără să câştigi bani. Nu se poate. O faci pentru că iubeşti sportul. De exemplu, la Campionatele Europene nu există premii în bani. Premiile în bani sunt date de statul din care provii, în funcţie de cum este încadrat biliardul şi o  astfel de medalie. Subfinanţarea biliardului este un adevăr la nivel global, cu câteva excepţii. Şi anume - ţări în care s-a investit datorită performanţelor bune din trecut. Mă refer la Olanda, unde biliardul este plătit ca un sport olimpic şi unde fiecare medalie europeană sau mondială se traduce prin obţinerea salariului mediu pe economie pe o perioadă de 14 luni. Dacă mergi la Europene şi iei o medalie de bronz, ai asigurat în jur de 25.000 – 30.000 de euro în decursul anului următor. În general însă, finanţarea este redusă, sponsorii sunt puţini şi de multe ori neserioşi. Parteneriatele încep cu aplomb şi se termină în câteva luni, un an de zile, iar expunerea media este destul de redusă", spune Sergiu Voicu, vicecampion naţional la seniori, în 2014.

"Un jucător de biliard trebuie să investească într-o trusă, care conţine trei tacuri – un tac cu care se joacă, un tac cu care se sparge, un tac mai scurt, cu care se dau lovituri sărite. Acestea sunt cele trei mari tipuri de tacuri. O trusă te poate ţine de ordinul zecilor de ani. Sunt mulţi jucători conservatori, care nu îşi schimbă aproape niciodată tacul sau echipamentul de joc. Costurile mari sunt date în general de deplasări: la concursurile internaţionale se impune şi hotelul la care trebuie să stai – acesta fiind partenerul organizatorului –sunt hoteluri de patru, cinci stele. Se adaugă costurile deplasării, şi pentru a fi pe zero, trebuie să te plasezi undeva în primii 25% în clasamentul turneului respectiv. Dacă sunt 100 de jucători, tu ar trebui să te clasezi în primii 25",
Sergiu Voicu

n biliardul mondial, sunt trei evenimente anuale foarte mari şi bine realizate, cu buget mare, aparţinând unui singur organizator, care înglobează în general topul jucătorilor din lume. Se joacă după un format făcut pentru TV şi este transmis pe Sky Sports, ESPN. World Cup of Pool tocmai s-a încheiat: este un concurs de biliard la dublu. Fiecare ţară invitată are o echipă formată din doi jucători, care lovesc alternativ. Eu dau la prima bilă, coechipierul la următoarea, apoi revin eu.Tot aşa până apare ratare şi vine la masă cealaltă echipă. România a participat anul acesta, pentru al doilea an consecutiv", explică Sergiu Voicu. România a fost prezentă la World Cup of Pool, unul dintre cele trei mari competiţii de biliard care pun acest sport pe micile ecrane din ţări importante,

  • În 2016, România a obţinut o prezenţă în faza sferturilor de finală  prin jucătorul cu origini armene Babken Melkonyan şi Ioan Ladanyi
  • În 2017, echipa tricoloră formată din Ioan Ladanyi şi Robert Braga a pierdut dramatic în primul tur cu 6-7 în faţa Spaniei.
  • Turneele mari în biliard: în SUA (US Open – cu o tradiţie de 40 de ani neîncetat), în Qatar (Campionatul Mondial de Bila 9), în  China, în Europa - circuit european Eurotour cu şase etape pe an, World Cup of Pool – pe echipe, 32 de ţări participante, World Pool Masters şi Cupa Mosconi  - cel mai titrat concurs de biliard, competiţie anuală între două echipe – cea a Statelor Unite şi cea a Europei, organizată în memoria unui mare jucător de biliard, Willie Mosconi, disputată alternativ în  America şi în Europa.

"În România, biliardul este foarte popular în rândul amatorilor. Sunt concursuri de amatori aproape în fiecare zi, sau măcar de cinci ori pe săptămână în diverse cluburi din Bucureşti, cel puţin. Toţi aceşti amatori şi cunoscuţii lor îşi cumpără tacuri. România se bucură de unele dintre cele mai bune condiţii din lume, la nivel de biliard. Sunt peste cinci cluburi în Bucureşti care au peste 20 de mese, care iarna sunt în general pline, iar despre IDM – toţi cei care au jucat acolo spun că este profi – cel mai bun club pe care l-au văzut în lume – în materie de cât de bine este dotat, îngrijit, de calitatea meselor, a bilelor, a tacurilor, a serviciilor şi în ceea ce priveşte intimitatea de care ai parte la masă. Asta spun jucători profesionişti: că este un club de Top 3 în lume", povesteşte jucătorul care a început să se implice în organizarea de competiţii de biliard.

2.000 de euro este suma investită de Sergiu Voicu în setul lui actual de tacuri - al treilea în 15 ani.

100 euro este cel mai ieftin tac de biliard care poate fi achiziţionat

3.000 de euro este suma până la care pot ajunge tacurile, însă, susţine Sergiu Voicu, un tac de joc bun pentru un jucător profesionist poate fi achiziţionat la 1.000 de euro.

1.500 de euro este cel mai mare premiu câştigat de Sergiu Voicu din biliard. "Eu sunt pe plus, pentru că am avut un sponsor, care mi-a asigurat costurile de deplasare"


"Competiţiile la care stai câte o săptămână-două sunt  ca un cantonament de copii, tocmai pentru că din acelaşi loc, din aceeaşi ţară, din acelaşi mediu sunt jucători de 16 ani şi jucători de 50 de ani – toţi la comun. Este un mediu propice pentru multe situaţii comice". Foto: arhivă personală

Investiţiile private pun România în topul mondial

n România, Avem condiţii de pregătire foarte bune. Dar nu sunt ca urmare a unei investiţii a statului român. Sunt investiţii private, dar repet - foarte, foarte bune. S-au făcut eforturi uriaşe. În urmă cu ceva ani, exista un sponsor-jucător, Leo Dobre, care trimitea câte 7-8 jucători la o deplasare, cu toate costurile acoperite. Plus antrenament gratuit. Şi la IDM se fac multe concursuri, se susţin mulţi jucători, se schimbă postavul de ori două-trei pe an, condiţiile sunt tot timpul de cel mai înalt nivel. Luminile sunt dintre cele mai bune, de cea mai bună calitate", povesteşte Voicu, cel care nu menajează pe nimeni.

n momentul acesta, nu avem nicio scuză să nu facem performanţă la nivel mondial. Atâta – trebuie să îţi dedici tot timpul acestui fenomen.
Să se decidă cineva să devină cu adevărat profesionist. Trebuie să te trezeşti având antrenamentul - primul gând, trebuie să fii foarte conştient de tine, de greşelile pe care le faci şi să munceşti, să munceşti, să munceşti, mai ales pe acele aspecte pe care ai vulnerabilităţi. Tuturor ne place să punem în practică ceea ce facem mai bine. Ne este însă incomod să lucrăm la vulnerabilităţi. Dar doar spărgând această barieră poţi să ai succes. Trebuie să ieşi din zona de confort şi să lucrezi la ce eşti tu mai slab. Asta face diferenţa între un nivel şi altul, între un loc 32 şi un loc 1, mai mult decât talentul şi decât condiţiile. Propria disponibilitate spre autoîmbunătăţire şi spre perfecţionarea punctelor slabe
", afirmă Sergiu Voicu.

Biliardul - ca mânuirea focului. Dar şi un sport crud

Când îl întrebi pe Sergiu Voicu despre mirajul biliardului, ştii sigur că i-ai dat prilejul să vorbească despre cel mai drag lucru. "Fiecare lovitură reuşită îţi creează o senzaţie de bucurie, chiar dacă mică, pentru că trebuie să te stăpâneşti – ea există. Este o senzaţie asociată cu multe aspecte. Sunetul pe care îl face bila când intră în buzunar este unul aparte în funcţie de masă. Apoi, acea senzaţie, când vezi că poţi controla ceea ce la prima vedere pare haotic. Şi anume: să reuşeşti lovitura, să trimiţi bila în buzunar şi să îţi poziţionezi bila albă acolo unde ţi-ai dorit-o. Cred că este o senzaţie asemănătoare cu cea a oamenilor când au început să controleze focul. Este o aptitudine dobândită şi niciodată garantată. La niciun punct nu poţi spune – gata, sunt campion mondial, asta înseamnă că nu voi mai fi supus aceloraşi riscuri de ratare, de poziţionare imprecisă, de a-mi lăsa alba lipită de altă bilă astfel încât să îmi  blocheze următoarea lovitură, etc. Întotdeauna eşti doar pe atât de bun pe cât îţi este ultimul rezultat. De fiecare dată trebuie să reconfirmi şi să munceşti la fel de mult".

Pe cât de frumos poate fi jocul de biliard, pe atât de crud este câteodată.

"Pierzi pe muchie, se întâmplă ceva şi se schimbă soarta partidei. A păţit-o echipa României, cu Braga cu Ladanyi. Împotriva Spaniei, România a condus cu 6-4. Au spart, nu au băgat bilă, au intrat spaniolii, au închis masa. Apoi au spart – au închis masa. Din nou, au spart – au închis masa. Şi au pierdut cu 6-7 românii. În general, se sparge alternativ. Dar sunt şi aceste turnee făcute pentru public, unde, pentru un grad mai mare de spectacol, spargerea aparţine câştigătorului. Aşa, la spargerea câştigătorului, rişti să nu intri la masă niciodată. Acest format oferă şanse mai mari pentru reveniri spectaculoase. Dar totuşi, la Europene, la Mondiale şi la concursurile obişnuite – este spargere alternativă", spune Sergiu Voicu, aducând imediat exemple concrete.

"La Bucureşti, în urmă cu mai mulţi ani, a fost un turneu Internaţional. Doi polonezi au dat la mantă. Regula este aşa: dai la mantă şi jucătorul care vine mai aproape cu bila albă de manta de unde se dă, are spargerea. A spart, a făcut şapte break & run-uri şi adversarul nu s-a ridicat din scaun toată partida. De asemenea, s-a întâmplat – şi asta este pe youtube: sparge un jucător, face şase jocuri la rând pe spargerea învingătorului, nu îl face şi pe al şaptelea şi pierde întâlnirea, cu 6-7. De aceea biliardul este crud, este  dureros. Şi erodează psihicul jucătorilor în timp. Loviturile astea psihice repetate, toată această incertitudine... Astfel de partide îşi pun amprenta pe psihicul unor jucători şi, până la final de carieră, unii dezvoltă un fel de labilitate", îi avertizează fostul campion naţional de juniori pe cei tentaţi să ia cu seriozitate tacul în mână.

Turneu open la Bucureşti. Sau cum ai putea trage lozul câştigător să intri la masă cu O'Sullivan al biliardului

Sergiu Voicu se mândreşte că deja, la 30 de ani, la o vârstă la care încă eşti considerat tânăr pentru biliard, în condiţiile în care în circuit întâlneşti şi jucători profesionişti de 60 de ani, nu mai este doar jucător, ci şi co-organizator de turneu open. "În februarie, am fost coorganizator la Dan Fischer Bucharest Open – un turneu Internaţional, cu participare masivă de cea mai bună calitate, din Europa şi nu numai. Vorbim de 70, 80 de jucători din afară - un real succes la clubul IDM. Noi, ca organizatori, am asigurat câteva costuri de cazare pentru campionii mondiali. Aici am făcut diferenţa", afirmă Sergiu Voicu.


Aşa arată zona destinată biliardului la club IDM. Foto: idmclub.ro

"Un concurs open este deschis oricui vrea să se înscrie. La un concurs oficial, cum este Campionatul European de biliard, nu te poţi înscrie decât prin Federaţie Naţională şi trebuie să te califici - să te clasezi în primii trei-patru în anul precedent, la tine în ţară. La concursul open – poate veni oricine şi are şansa de a juca cu un campion mondial. Este o onoare  incredibilă să poţi să joci cu un campion pe care l-ai văzut la televizor. La snooker, de exemplu, nu poţi să te înscrii pur şi simplu într-un concurs şi să pici cu Ronnie O’Sullivan", povesteşte mai departe interlocutorul ProSport.

Iar comparaţia nu este deloc întâmplătoare. Biliardul are şi el o "Rachetă", un one-man-show adorat de public şi de televiziuni, cu joc rapid şi personalitate puternică, care seamănă din multe puncte de vedere cu englezul din snooker. Jayson Shaw este scoţian şi "este cel mai spectaculos jucător de biliard, foarte efervescent, foarte rapid, foarte bun pentru cameră, un fel de Ronnie O’Sullivan al biliardului ca stil de joc şi carismă, în prima parte a carierei", trage concluzia Sergiu Voicu.

17.500 de euro a fost fondul total de premiere la Bucharest Open
3.500 de euro a luat învingătorul de la Bucureşti

Între 100.000 şi 200.000 de euro este valoarea totală a premiilor pe care le încasează într-un sezon un jucător de Top 5, la nivel mondial

În snooker, se spune că fotoliul jucătorului care trebuie să privească cum adversarul face un break este cel mai singuratic loc de pe pământ. "În biliard este fix acelaşi lucru. Trebuie să ai un mare control de sine şi un mare control al emoţiilor pentru că s-ar putea să stai în scaunul ăla aproape de o oră, iar când intri la masă s-ar putea să ai mâinile amorţite. Dacă laşi psihicul să lucreze şi el împotriva ta, atunci chiar nu ai nicio şansă", trage concluzia despre sportul favorit Sergiu Voicu.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.