Anca Măroiu a abandonat gimnastica pentru că era prea înaltă!** „Eu sunt cea mai liniștită”

Anca Măroiu (28 de ani) a fost protagonista unui meci cu scântei, în semifinalele probei individuale de spadă de la Mondialul din Catania. A pierdut la prioritate duelul cu Na Li (Chi), deși victoria îi licărea în vârful spadei, dar bronzul dobândit s-a tradus oricum prin cea mai de preț medalie a carierei la „simplu”. Pe echipe… știți cu toții, România și-a consolidat statutul de cvartet mondial invincibil și 25% din valoarea aurului a fost generat de dreapta Ancăi.

Cu un așa final de poveste, sportiva legitimată la CSA Steaua tot să-și savureze succesul! Are o foame de vacanță nemaîntâlnită, dar gândul menținerii ștachetei la cel mai înalt nivel o determină deja să-și deseneze în minte tușele viitoare. „După o perioadă de pauză, vom vorbi cu antrenorul Dan Podeanu să vedem ce urmează. Probabil că vom urca tot la Forban, unde ne simțim excelent. Noi, fetele, ne știm foarte bine și ne e destul de greu să ne mai surprindem cu ceva la antrenamente, așa că de multe ori tragem împotriva unor băieți de 19 ani, juniori de la lot, iar antrenamentele dau roade. Ca să fac o comparație, micii spadasini sunt un fel de sparring-partneri din box”, declanșează asaltul „veterana” team-ului calificat deja la JO 2012.

Individual compus, la scrimă

Veterană, mult spus, căci Anca Măroiu (fostă Băcioiu) a urcat în august la borna 28. În scrimă însă, de peste 17 ani o cunosc toate firele de praf de pe planșele din Craiova, Forban sau Floreasca. „La început am practicat gimnastica, dar în clasa a patra eram deja o mogâldeață prea înaltă pentru sportul Nadiei. Nu citeam cărți de capă și spadă și nici nu mă atrăgeau filmele cu specific. Gimnastica a reprezentat însă o anticameră spre scrimă, iar la 11 ani deja eram pregătită de domnul profesor Nicolae Mihăilescu. Vreo doi ani am făcut doar pregătire fizică, alergări, jocuri… A urmat Mircea Alecu și de la 14 ani m-am antrenat cu domnul Dan Podeanu”, scormonește Anca prin sertarul cu amintiri.
Părinții și antrenorii au simțit că se coace ceva bun și micuța spadasină a escaladat toate treptele marii performanțe. În 2006, la Europenele de la Izmir lua bronz la individual, iar cu echipa avea în timp să înțepe trei titluri continentale (2006, 2009, 2011).

Na Li, jandarm pentru Anca

Firesc, consacrarea a survenit și pe plan mondial, Paris 2010 (aur cu echipa) și Catania 2011 (dubla mai sus-amintită) poziționând-o pe piedestalul exponentelor de seamă ale scrimei românești din ultimul deceniu. Și mai ales finalul de infarct cu Na Li: „A fost un chin pentru mine, m-am întâlnit cu ea în calificări la individual și am învins-o și pe echipe. Glumind puțin, eu nu am pierdut meciul din semifinale cu Na LI. Consider că l-am terminat la egalitate”.

Cum e Anca în afara arenei? „Îmi place să urmăresc și să joc tenis, iar preferatul meu e Roger Federer. Eu sunt liniștită, cea mai liniștită din echipă, așa ca el”. Cu calmul său de neînchipuit, Anca e întruchiparea profesionalismului în sportul românesc.

Glumind puțin, eu nu am pierdut meciul din semifinale cu Na Li. Consider că l-am terminat la egalitate
Anca Măroiu, spadasină