Rapidul, dragostea și licențierea

În sistemul aproape cert cu 18 echipe în prima ligă, Rapidul face parte din programul de lucru al președintelui LPF. Socoteala e simplă, Rapidul pe prima scenă e o idee care mulțumește televiziunile și le dă imbold pentru semnarea unui contract la fel de generos cu cluburile ca și până acum. Plus că, salvat în ceasul al doisprezecelea, clubul din Giulești ar fi îndatorat salvatorului, măcar pentru o perioadă publicul de acolo nemairiscând să intre sub incidența Legii 4 pentru diversele trimiteri la brutărie.

Mai e doar un amănunt, nu se știe cât de important. Anume acela că Rapidul n-are licență. Și ce dacă n-are? Nu putem să spunem că licențierea e facultativă? Păi, nu prea putem! Pentru că alte cluburi, care și-au făcut lecțiile și și-au luat licența, au dat bani, sute de mii, poate peste milionul de euro pentru a-și achita datoriile la stat, la angajați sau la terți. Unele dintre ele, dând întâietate acestui gen de plăți, au rămas fără fonduri pentru a-și întări loturile și au retrogradat. Sigur că ele n-au carura Rapidului, dar licențierea, pusă pe post de condiție obligatorie, nu ține cont de carură.

Dacă se va face această excepție, iar Rapidul ar fi lăsat în primul eșalon pe criterii sentimentale, înseamnă că de-acum încolo nimeni nu va mai face niciun efort să-și ia licența, iar departamentul condus de dl. Duru va deveni inutil. Dacă se încalcă regula pentru Rapid, atunci ea va putea fi încărcată pentru oricine altcineva. Cluburile nu vor mai face nicio plată către nimeni, iar campionatul va deveni un fel de rai al datornicilor.

Chiar dacă suporterii Rapidului sunt mulți, înfocați și trecuți printr-o grămadă de necazuri, ei vor trebui să priceapă că legea e una pentru toți. Că trebuie să-și ducă crucea așa cum le-a fost pusă în spinare și că un an la matineu nu numai că trece repede, ci te și ajută să revii fortificat. Respectarea legii îți dă, iar în cazul lor îți păstrează, imaginea de om curat, care n-are nevoie de privilegii.

P.S. De mai bine de o lună citim că dl. Cristescu e în negocieri cu dl Copos, iar rezultatele sunt tot mai palpabile. Nu e totuși clar de ce, câtă vreme Rapidul e în insolvență, la aceste tratative nu participă și administratorul judiciar. N-am auzit un cuvânt despre poziția dnei Andronache relativ la tranzacționarea bunului pe care-l administrează.