Program făcut cu picioarele

Să încercăm să uităm Budapesta și să ne străduim, dacă putem, să privim dincolo de Amsterdam, spre finalul acestor preliminarii, pe care-l vom aborda probabil cu 10 puncte, deși nu ne-ar strica să avem măcar 11. Pe final va trebui să totalizăm măcar 20 ca să vorbim de baraj. 6 le facem cu Estonia acasă  și cu Andorra în deplasare, așa că ne mai trebuiesc măcar  4, dacă nu cumva toate cele 6 cu Turcia și cu Ungaria la București.

Problema e că acele două meciuri acasă, devenite extrem de importante, de care va depinde prezența noastră la baraj, se vor disputa în septembrie într-un interval de doar patru zile, într-o combinație vineri-marți cu care ne e destul de greu să ne descurcăm. S-a văzut asta în toamnă, când după victoria de la Istanbul n-am reușit să ne adunăm într-un timp atât de scurt și am pierdut cu Olanda la București.

Ar fi fost foarte bine acum, după consumul de energie fizică și psihică de la Budapesta, să ne lingem rănile cu Estonia acasă, nu să ne ducem cu inima cât un purice în Olanda. Echipele respectabile așa fac. Olandezii au experimentat cu Estonia în vederea derbyului cu noi, iar turcii, înainte de a-i primi pe unguri la Istanbul, au făcut o excursie reconfortantă în Andorra. Un meci greu plus unul mai ușor, cam asta e regula care se aplică acestor obositoare duble marți-vineri. Regulă care pe noi, din cauza unui program pe care n-ar fi trebuit să-l acceptăm, ne-a ocolit mereu. În toamnă am avut Turcia și Olanda, acum Ungaria și Olanda, iar la toamna viitoare, Turcia și Olanda.

Plus că în iunie, când sunt date oficiale în preliminarii, noi nu jucăm, ci  ne măsurăm forțele într-un meci amical cu mirifica reprezentativă a statului Trinidad-Tobago. Prin urmare, în această primăvară rămânem cu doar două partide oficiale, iar în toamnă vom avea patru, plus cele două de la baraj, pe care ni le dorim atât de mult. Nu mai punem la socoteală că toamna, când se va decide soarta acestei grupe preliminare, jucătorii români sunt mult mai angrenați în competițiile intercluburi decât în primăvară.

Să vedem dacă ne țin curelele să batem și Turcia, și Ungaria în patru zile. Dincolo de cei o sută de mii care vor fi în tribune, avem nevoie și de o energie pe care în acea perioadă ne va fi foarte greu s-o procurăm.