Iordănescu are dreptate și când n-are. Dar acum are!

Ce-a spus Iordănescu, a fost perfect adevărat. Că Steaua putea să câștige, după cum putea să și piardă. Că a greșit Chiricheș. Că Pârvulescu a fost de multe ori depășit în bandă. Că schimbările de la pauză au adus ceva nou în jocul Stelei la Stuttgart. Adevăruri evidente, limpezi, aproape de necomentat. Poate doar afirmația cu amestecul patronului în menajarea câtorva titulari să fi fost cam hazardată, câtă vreme nu e clar dacă e vorba doar de o sugestie sau de o impunere. Dacă a fost sugestie, ea trebuia să rămână doar sugestie, adică să nu fie luată în seamă. Dacă a fost impunere, atunci trebuia combătută cu argumente. Dacă a fost inițiativă proprie, atunci a fost eroare. Iertată, firește, din moment ce a fost corectată la pauză prin introducerea lui Pintilii și Rusescu.

Însă la ce-a însemnat pentru Steaua și pentru echipa națională, Anghel Iordănescu are dreptul să emită păreri despre cele două structuri chiar dacă ar fi să vorbească prostii. Din fericire nu vorbește, ci spune lucruri pline de miez, care capătă greutate atunci când sunt rostite de fostul mare jucător, de rezerva-surpriză de la Sevilla, de cel care a stat pe bancă la finale de Cupa Campionilor sau Cupa Intercontinentală, în fine, de selecționerul cu trei calificări la turnee finale sau de antrenorul cu șuviță încărunțită timpuriu care lua înainte hora de la Pasadena.

Iordănescu e mai mult cecât o voce. E o instanță, așa cum e Dinu (alt contestat) pentru Dinamo sau Balaci pentru Craiova. De fiecare dată când răspunde la telefoanele televiziunilor (în studiouri apare rarisim, deși nu i-ar sta deloc rău în rolul de analist, de colaborator permanent) lasă impresia că a văzut meciurile cu creionul în mână. Știe amănunte, are experiență mai mare decât oricine care îl contestă și, ca să atacăm frontal subiectul, pentru Iordănescu n-are importanță dacă Edi mai e sau nu pe banca Stelei. Cine nu-l cunoaște pe General n-are de unde să știe că n-ar renunța niciodată la imparțialitate pentru familie și că Edi a avut parte mai degrabă de certuri (amintiți-vă episodul de acum câteva luni) decât de indulgențe din partea tatălui.

Dar acestea sunt deja amănunte pe lângă dimensiunea lui Iordănescu în istoria Stelei. Închipuiți-vi-l pe Eusebio contrat public pentru că a vorbit despre Benfica. Sau pe Di Stefano de Real, sau pe Beckenbauer de Bayern. Oricât ați căuta, nu veți găsi așa ceva, pentru că așa ceva nu există.