Du-te, Pablo, du-te! Du-te peste ei!

Dacă toate lucrurile vor fi așa cum au fost planificate, mai pe românește, dacă toată lumea se va ține de cuvânt, Pablo Brandan va juca joi, la Enschede, pentru ultima oară în tricoul Stelei. Adus cu autocarul la Palat alături de ceilalți colegi ex-campioni de la Urziceni, el va pleca în China cu avionul. E și acesta un salt calitativ pe care ți-l conferă șederea la Steaua. Dar, într-un an și jumătate de îmbrăcat tricoul roș-albastru, argentinianul s-a ales nu doar cu atât, ci și cu multe alte amintiri.

Cea mai importantă dintre ele e aprecierea generală. Nimeni nu-i poate reproșa că în vreun meci n-a dat totul, nimeni nu-i poate spune că într-o anumită zi a fentat un antrenament, că s-a dat lovit, că a jucat prost sau că putea juca mai bine. Această determinare a băiatului cu plete vintage, a la Kempes sau Villas, model 1978, a fost poate mai importantă decât universalitatea priceperii sale, adică decât acea capacitate de a juca la fel de bine și fundaș stânga, și mijlocaș central, și mijlocaș stânga, ba chiar și fundaș central, când situația o cerea. Fără să fie perfect, Brandan e apreciat, iar punctele pozitive bifate au făcut suporterii să-i treacă cu vederea mai ușor decât lui Tănase sau fraților Costea anumite plimbări prin Centrul Vechi, petrecute spre ziuă și cu anumite probleme de stabilitate, mai acute decât cele din teren.
Cele două meciuri ale lui Brandan contra lui Twente merită câteva comentarii. Primul, cel care s-a jucat deja, a fost poate cel mai slab joc al său de când a venit la Steaua. Determinare a avut și de această dată, dar parcă i s-a depistat mai greu acea clasă indiscutabilă care l-a făcut să se impună. Părea marcat de ceva, preocupat parcă mai mult de viitor decât de siluetele albe ale adversarilor pe care-i avea în față. S-a spus că la faza golului lui Ola John a fost prins pe picior greșit. Păi, când s-a mai întâmplat așa ceva?

Returul are și el capitol special. Personal, nu știu dacă va juca fundaș sau mijlocaș, dar chiar nu contează. De jucat, va juca sigur și, cu promisiunea plecării în China în suflet, are obligația s-o facă nemaipomenit. Profesionist până în țesătura jambierelor, va muri de gât cu Chaddli, cu Fer sau cu cine i-o fi adversar direct. Va trage echipa după el, îi va mobilize pe ceilalți pentru a-i face pe suporteri să-i păstreze o amintire frumoasă și să-l regrete. Rămâi iubit în acele locuri unde vii frumos, trăiești frumos și pleci frumos. Du-te, Pablo, nu înainte de a mai pune încă o dată umărul!