Căpitane, căpitanii nu plâng!

De la tine, mijlocașul Bourceanu, așteptăm nu numai recuperări din picioarele adversarilor, ci și pase mai lungi de doi metri. Că dacă scoți mingea de la ei și s-o dai tot la ei, n-ai făcut nimic!

De la tine, căpitanul Bourceanu, așteptăm mult mai mult. Funcția nu presupune doar purtarea unui accesoriu vestimentar, ci și conturarea unei personalități care să servească drept exemplu colegilor. La finalul meciului cu Twente, ți-au dat lacrimile. Poate de necaz, poate de presupusă nedreptate, nimeni nu poate preciza de ce plânge atunci când plânge. Reacție normală pentru un om de rând, dar de neacceptat pentru un căpitan al Stelei. Când l-au lăsat nervii, Mirel Rădoi n-a plâns, ci a trecut cu brațul prin geamuri. Iar alt predecesor celebru, Lăcătuș, plângea doar dacă-l puneai să taie ceapă. I-a văzut cineva pe Puyol, Casillas, John Terry, Gerrard, Totti sau alți purtători de banderolă plângând, vorba lui Creangă, de sălta cămeșa pe dânșii? Nu! Noi te-am văzut pe tine, căpitanul Stelei cu lacrimi în ochi, de parcă ieșisei de la un film indian, nu de la un meci de fotbal. Păi, dacă plînge căpitanul, încep toți să plângă și în loc de prime de joc, banii se duc pe batiste!

Când i-ai dat adunarea lui Duckadam la echipă, depășindu-ți clar atribuțiile de jucător, n-ai mai plâns. Păi cum să-l chemi tu pe Duckadam la ordine, o să faci asta când o să-l conduci tu pe el, nu el pe tine, după cum bine a zis Sorin Cârțu. Dacă tot ești pus pe chemat la Mogoșoaia, de ce nu-l chemi pe Gigi? Ia cheamă-l, că poate vine!

Să nu zici c-ai plâns pentru povestea aia cu Shrek! Pe un mare fotbalist de la Porto îl cheamă Hulk, fără să-l cheme Hulk, ci altfel. Hulk e porecla, omul și-a asumat-o și acum așa-l trece și UEFA în documente oficiale. Iar atât Hulk, cât și Shrek, sunt personaje simpatice, cu o doză de bonomie. Copiii mei și-ai tăi, căpitane, probabil că-l iubesc pe Shrek, colecționează căni și abțibilduri cu chipul său. Tu zici c-a fost o exagerare, un neadevăr. E o opinie, după cum și Shrek pe prima pagină tot o opinie a fost.

Mai spui, căpitane, că banderola e o povară. Greșit! Banderola e o mândrie, o responsabilitate, o recunoaștere a unei personalități care merită s-o poarte. Nu trebuie să renunți la ea, ci să împrumuți acea bucată de material textil cu o parte din forța ta de bărbat adevărat. De primit, vei primi înapoi înzecit, poți fi sigur de asta!