VIDEO | Antrenamente cu 180 kg în spate. Alina Rotaru, campioană mondială universitară, dezvăluie secretele unei săritoare în lungime. "În fuga mea, bara a căzut, mi-a prins mâna de bancă şi mi-am fisurat două degete"

8 sep 2017 1238 afişări Comentează şi tu Atletism

Atleta Alina Rotaru, în vârsta de 24 de ani, a devenit pe 24 august campioană mondială la Universiada din Taipei, cucerind prima ei medalie de aur din carieră. În proba de săritura în lungime a obţinut 6,65 de metri şi s-a clasat pe primul loc în finala probei, unde a mai avut sărituri de 6,39, 6,41 şi 6,56 de metri. Invitată la ProSport Live, Alina a vorbit despre ce a impresionat-o în competiţia din Taiwan, despre cum arată antrenamentele pe care le face o săritoare în lungime, dar şi diferenţa dintre Germania şi România, atât la nivel de pregătire, cât şi de infrastructură.

Despre cum a fost la Universiada din Taipei

"Am participat pentru prima dată la o Universiadă. Condiţiile din Taipei au fost foarte bune, de cazare, de mâncare, absolut totul la un nivel foarte ridicat. M-a impresionat satul, a fost ca la Jocurile Olimpice. O Olimpiadă mai mică! Am stat într-un sat olimpic, am avut foarte multe activităţi în satul olimpic. În fiecare seară erau activităţi despre cultura lor, despre ei.

Ce m-a impresionat după concurs, am fost şi am vizitat a doua clădire din lume ca înălţime, se numeşte Taipei 101 şi am urcat până la etajul 91. Am urcat cu al doilea cel mai rapid lift din lume, am urcat în câteva secunde până la etajul 81 şi de acolo pe scări până la etajul 91. De acolo, de sus, am văzut tot Taipeiul, am văzut foarte multe stadioane. Fiecare liceu sau şcoală avea câte o mini pistă de atletism, am văzut peste 20 de piste de atletism, ceea ce la noi e o mare problemă. În Bucureşti aveam doar două piste, una la Lia Manoliu şi una la Federaţia de Atletism"

Despre pragul olimpic şi modelul perfect de săritoare

"Este foarte greu să ajungi să prinzi acel prag olimpic, nu mulţi sportivi reuşesc. Are 20 de centimetri partea albă şi apoi vine gumiţa pe care nu trebuie să o depăşeşti. Este foarte greu şi diferă de la concurs la concurs, elanul diferă de la concurs la concurs. Eu încep la fiecare concurs, elanul meu are 38 de metri, dar niciodată nu sar 38 de metri, depinde cum mă simt în ziua respectivă.

Dacă mă simt bine şi am viteză, mă duc în spate chiar şase-şapte tălpi, adică un metru şi un pic. La prima mea finală (Campionatul Mondial de atletism de la Londra), la primele două sărituri, am avut o problemă cu elanul, deoarece am cerut aplauze şi am schimbat elanul. Plecam foarte tare şi nu mai aveam timp să accelerez pe ultimii paşi. Din cauza aceasta, nu mai ajungeam la prag. Trebuia să mă întind să prind pragul şi nu pot sări ca la înălţime. În primul rând trebuie să ai forţă, viteză, tehnica care diferă de la sportiv la sportiv".

Despre antrenamentele fizice pe care le face în perioada de pregătire

"În perioada de pregătire fac trei antrenamente de forţă pe săptămână, unul este de genoflexiuni, unde ajungă până la 100-110 kilograme, al doilea este de forţă dinamică, cu diverse sărituri, cu bara în spate de 40-50 de kilograme, mers fandat cu 50 de kilograme. Şi al treilea antrenament de forţă, semigenoflexiuni, unde în perioada de pregătire ajung la 170-180 de kilograme"

Despre diferenţa de pregătire şi infrastructură dintre Germania şi România

"Acum aproape trei ani de când mă antrenez în Stuttgart. Mi-am schimbat antrenorul şi mă antrenez acolo deoarece am condiţii foarte bune de pregătire. Mă antrenez într-o sală cu circuit închis, unde intrăm pe bază de cip. Avem şi o bază de refacere, unde avem o cameră cu UV. De exemplu, iarna, pentru că nu este soare, intrăm în acea cameră de UV şi nu pierdem vitamina D3, unde avem saună, bazin, refacere.

În Stuttgart am una dintre cele mai mari săli de forţă, are 80 de metri lungime şi 30 de metri lăţime, unde am toate aparatele posibile şi la standarde noi. Nu mi se mai întâmplă cum mi s-a întâmplat în 2014, la Bucureşti, să mă accidentez în sala de forţă, să cadă 150 de kilograme pe mâna mea. Făceam semigenoflexiuni şi pur şi simplu nu am mai avut forţa să mă mai ridic pentru că eram obosită şi aveam doar două posibilităţi. Una să dau drumul la bara pe spate şi riscam să-mi accidentez antrenorul sau să încerc să mă ridic să o pun la loc. Am hotărât în momentele acelea să fug şi să dau drumul la bară. În fuga mea, bara a căzut, mi-a prins mâna de bancă şi mi-am fisurat două degete, dar acesta a fost şi un motiv pentru care am plecat în Germania. Sala de atletism atunci era în refacere, fix în luna octombrie-noimbrie-decembrie-ianuarie. Fix când noi aveam nevoie de ea, ea nu exista!"

Despre obiective

"Principalul meu obiectiv este în primul rând să mă refac acum şi să intru refăcută în noul sezon de pregătire, care va ţine destul de mult, din octombrie până în februarie 2018. Iar în luna martie voi participa la Campionatul Mondial de seniori, în Birmingham. Va fi direct finală, de 16 concurente. După trei sărituri vor rămâne opt şi acesta este ţelul meu, să intru între primele opt. În aer liber, va fi Campionatul European de seniori la Berlin, unde acolo sper să fiu  în formă maximă"

Articol scris de ALEXANDRA SERAFIM

http://www.prosport.ro/video/alte-sporturi/atletism/video-antrenamente-180-kg-spate-alina-rotaru-campioana-mondiala-universitara-dezvaluie-secretele-unei-saritoare-lungime-fuga-mea-bara-cazut-mi-prins-mana-banca-mi-fisurat-doua-degete-16721227
16721227
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Omul care a prezis victoria lui Trump când nimeni nu-i dădea nicio şansă, anunţă acum DATA la care va începe cel de-al TREILEA RĂZBOI MONDIAL. „Va aduce şoc şi moarte”