Își petrec vacanța în România!** „Visele mele pot aștepta!”

Familia Zenga revine în fiecare vacanță în România, acolo unde
fostul goalkeeper se simte ca acasă. Se plimbă liniștit alături de
fetița sa de aproape doi ani și spune ferm că n-ar renunța la acest
lucru nici pentru cealaltă mare dragoste a sa: Inter Milano.

Pentru români, Walter Zenga e omul care asorta șapca la costum și o
ducea pe Steaua pentru prima dată, după mulți ani de așteptare, în
primăvara europeană. Pentru italieni, e portarul uriaș al Interului
și al naționalei Italiei. Pentru un copil simpatic de aproape doi
ani care aleargă împiedicat prin fiecare colț al locurilor de
joacă, Walter Zenga e tati. Și atât. Nici fostului goalkeeper nu-i
trebuie mai mult. „De câțiva ani, prioritățile mele s-au
schimbat. Pe primul loc e familia mea, apoi vine mediul în care
trăiește fata mea și la urmă e cariera”, spune tehnicianul
în timp ce își ajută fata să urce pe o cămilă din plastic din locul
de joacă pentru copii: „Tot la cămile trage și ea, ca
taică-său”, se amuză soția Raluca urmărindu-i pe cei doi
în acțiune. „Nu‑mi spune că și vouă vi se pare că seamănă
mai mult cu Walter. Că pe mine, atunci când nu o îmbrac pe Samira
în fustițe, mă mai oprește lumea și îmi spune: «Vai, ce băiețel
frumos aveți!»”, continuă râzând blonda, care de opt ani e
jumătatea tehnicianului italian.

„Nu
credeam că România va fi casa mea”
Familia Zenga e în vacanță în România și își face programul în
funcție de dispoziția micuței Samira. „O să plecăm în
curând să îi dăm să mănânce și după-amiază revenim în
parc”, explică Walter. Au trecut nouă ani de când a ajuns
în România, ca antrenor al lui FC Național, și nici acum parcă nu-i
vine să creadă că aici se simte ca acasă: „Nu mi-am
imaginat niciodată că lucrurile vor decurge așa. Dar uite că am o
fată, sunt împreună cu Raluca de opt ani și sunt un om împlinit.
Cred că avem cea mai solidă relație din lume”, zâmbește
satisfăcut antrenorul. Își aduce aminte repede ziua în care Gino
Iorgulescu l-a contactat să-și încerce norocul în Cotroceni:
„Gino mă mai sunase și cu un an în urmă, dar atunci am
refuzat. Nu aveam licență, nu eram pregătit. A doua oară avea
nevoie de un antrenor cu nume, că echipa mergea în Europa League și
am zis: «OK, hai că vin»”.

„Și ce
dacă nu o să antrenez la Inter?”
Era la început de carieră și palmaresul său era destul de sărac
pentru un om cu peste 300 de meciuri în tricoul marelui Inter. New
England Revolution din MLS și Brera, o echipă mică din Italia pe
care și Google are mari dificultăți să o găsească, stăteau în
dreptul antrenorului Walter Zenga. „Am venit la Național și
am găsit o echipă excelentă. Imaginează-ți că aveam în primul «11»
un jucător precum Dan Petrescu. Și pe lângă el mai erau Didi
Prodan, Petre Marin și mulți alții”, rememorează
italianul. Rezultatele bune și stilul său diferit de cel întâlnit
până atunci în România l-au făcut să ajungă, în cele din urmă, în
Serie A aproape de echipa pe care o iubește cel mai mult.
„Știi cum gândesc acum? Da, e visul meu să antrenez la
Inter, dar dacă nu o să apuc să fac asta, nu e nicio tragedie. Și
asta simt de fiecare dată când mă uit la fetița mea. Visele mele
mai pot aștepta, nu sunt atât de importante acum”, spune
Zenga fără pic de regret în glas.