SUPER REPORTAJ Povestea lui Narcis Coman: "Am băut şi nopţi, am băut şi zile!"
SUPER REPORTAJ Povestea lui Narcis Coman: "Am băut şi nopţi, am băut şi zile!"
La 63 de ani arată mult mai bine decât te-ai fi aşteptat ascultând toate poveştile despre aventurile sale de pahar. "Mi-a plăcut viaţa, să beau, să iubesc, să mă distrez, tot ce înseamnă ea. N-am niciun regret din punctul ăsta de vedere", spune Narcis Coman, fost internaţional român, cândva desemnat cel mai bun jucător al anului, acum retras acasă, la Giurgiu.
Coman a prins anii boemi ai fotbalului românesc, anii 60 şi 70,
când, spun cei care au trăit acele vremuri, România rivaliza la
număr de talente fotbalistice cu Brazilia! Ani în care fotbalul se
împletea obligatoriu - pentru mulţi dintre ei - cu plăcerile
vieţii.
"Am băut
recolte întregi!"
Poate că asta, poate că firea lui rebelă şi libertină au făcut ca Narcis Coman să nu ajungă acolo unde i-ar fi permis talentul cu care a fost înzestrat. "Da, mi-a plăcut să beau, recunosc - se confesează el -, dar am băut cu cap. Nu aiurea, să torn în mine şi nici să plec pe trei cărări. Şi să vă mai spun ceva, eu în viaţa mea n-am băut tărie. Doar vin şi bere. De-astea am băut butoaie, cisterne, recolte întregi! Zile şi nopţi! Ştiam însă când să mă opresc, când să mă antrenez la nivel maxim, iar la meciuri eram ca nou. Ăsta mi-era felul, dacă nu-mi făceam eu plinul, n-aveam putere!".
De nouă ani n-a mai pus însă mâna pe pahar! O spune el, o spun
şi cunoscuţii. "Mi-am zis într-o zi: ce-ar fi să nu mai beau o
lună? Apoi încă o lună, şi încă una. Şi tot aşa. Recunosc, uneori
mi-e o poftă de nu mai pot de un pahar de vin sau de o bere, dar
mi-e teamă că, dacă iau un pahar, pe urmă iar nu mă mai
opresc!".
N-a suportat viaţa de la Steaua şi de la Dinamo
Dintre toate cluburile pe unde a umblat, cel mai mult i-a plăcut la Piteşti şi la Târgovişte. "La Piteşti a fost frumos, doi ani am apărat acolo, între 1966 şi 1968. Aveam libertatea pe care o doream. Ce viaţă! Ce şpriţuri! Prietenia cu Dobrin... Atunci a venit şi prima convocare la naţională, unde am debutat cu Polonia, la Cracovia, la un 0-0".
Coman continuă cu episodul Dinamo, unde - surpriză! - descrie
fapte de acum trei decenii, dar care s-ar potrivi şi azi foarte
bine. "Apoi m-a luat Dinamo Bucureşti, dar aici nu mi-a plăcut. Era
regim cazon, ori eu, care nu-mi plăcea să fiu controlat, nu puteam
suporta asta. Plus că era multă parşivenie acolo, dacă mergeam la
şpriţ cu cineva, a doua zi afla imediat conducerea! În echipă erau
bisericuţe. Ce să mai, nu mi-a plăcut... Ca să mă lase să plec, am
îndurat 60 de zile de arest, făcute la garnizoana aia de pe Dealul
Spirii, de la Uranus (n.r. - unde se află acum Casa Poporului)! La
fel, apoi, la Steaua. Iar mult control, multă disciplină, niciodată
nu m-am putut adapta, eu aveam stilul meu de viaţă".
"Azi se
apără până la 40 de ani pentru că nu are cine să-ţi ia
locul!"
După o escală de la un an la SC Bacău a urmat ultima etapă din carieră, CS Târgovişte. Patru ani lângă Turnul Chindiei, din 1976 până în 1980. "Ce viaţă frumoasă şi acolo. Şi ce mult m-au iubit suporterii târgovişteni...".
De acolo s-a produs revenirea miraculoasă la naţională, la 32 de ani. Dar tot Târgovişte a însemnat şi finalul carierei. "Din cauza antrenorului Ştefan Coidum. Nu suporta jucătorii cu personalitate, aşa că ne-a îndepărtat pe mine şi pe Gigi Tătaru", acuză fostul internaţional. "Aveam 34 de ani, am spus gata şi pentru că mă săturasem, dar şi pentru că avea cine veni din urmă, nu ca acum, când stai până la 40 de ani în poartă pentru că n-are cine să-ţi ia locul! Am ajuns să aducem portari de afară. Noi, care aveam şcoală extraordinară de portari...".
1 trofeu a câştigat Narcis Coman în cariera sa: Cupa României, cu Steaua, în 1971, după 3-2 în finală cu Dinamo
"Regret că nu am câştigat un titlu de campion, deşi am jucat la Steaua şi la Dinamo. Regret și că n-am fost lăsat să plec afară. Aveam oferte de la Sevilla şi Corinthians", Narcis Coman
"Pentru titlul ăla de cel mai bun fotbalist român al anului n-am primit nici măcar o diplomă din partea federaţiei! Nu eram foarte simpatizat acolo!", Narcis Coman
"Coman a fost un portar foarte talentat, cu calităţi deosebite pentru postul ăsta, dar, din păcate, a avut o slăbiciune pentru Bachus. Putea ajunge mult mai sus dacă n-ar fi avut viciul ăsta", Angelo Niculescu, fost selecţioner
Imi pare bine ca s-a putut arata lumii si alta fata a fotbalului romanesc, ca s-a adus in discutitie si celelalte persoane importante a fotbalului din romania.
Imi place sa-mi aduc aminte de periada copilariei mele, in care tatal meu Narcis Coman, era vanat de lumea de pe strada.
Pot spune ca am ramas uimita cand acum 5 sau6 ani la Tirgoviste de zilele orasului, s-a tinut un joc amical cu fostii fotbalisti, acestia fiind ovationati pe tot parcursul meciului, incepand de la cel mai mic la cel mai in varsta om de pe stadion.
In momentul in care Narcis Coman a intrat pe stadion , publicul s-a ridicat in picioare, in acel
moment am simtit cum timpul se intoarce si traiesc acele clipe de glorie din trecut ale tatalui meu. Le multumesc celor care nu-i uita pe acesti mari fotbalisti care ne-au facut sa plangem, sa radem si sa ne bucuram in acele momente. Ene Catalina
catalina, sa-ti traiasca tatal care ne-a facut copilaria fericita
multumesc radu, cred ca la toti ne-a fact copilaria fericita.
Bravo,,,nea Narcis,, sunt mandru ca sunt giurgiuvean...