SPECIAL | Fotbalul nostru, cobaiul Europei. Studiu de caz în ţara naţionalei care ne-a eliminat la CM 1994. Interviu cu Tomas Peterson, fondatorul catedrei "Studii sportive" a Universităţii din Malmo

22 feb 2018 4424 afişări Comentează şi tu Special
SPECIAL | Fotbalul nostru, cobaiul Europei. Studiu de caz în ţara naţionalei care ne-a eliminat la CM 1994. Interviu cu Tomas Peterson, fondatorul catedrei "Studii sportive" a Universităţii din Malmo Foto Alexandru DOBRE - Mediafax 7 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/17025270/1/roy-hodgson.jpg
  • Fotbalul şi gradul de participare al societaţii româneşti la activităţile fotbalistice au o imagine atât de proastă, încât au ajuns caz de studiu al UEFA.
  • ProSport a aflat despre existenţa acestuia şi a discutat despre ce rămâne de făcut cu cel care l-a efectuat: cercetătorul suedez Tomas Peterson.

Dacă am fi fost exaltaţi, am fi scris că avem o veste bună în legătură cu fotbalul din România. Care a fost ales, alături de fotbalul din Suedia, drept obiect de cercetare în cadrul unui studiu pilot efectuat de UEFA.

Obiectivul proiectului UEFA Grow SROI este monitorizarea nivelului participării maselor la activităţi fotbalistice. Miza este pur si simplu imensă: în funcţie de rezultatele studiului, o comisie specială UEFA va decide dacă se va aproba construirea unui model unic european care vizează creşterea ratei participării populaţiei la fotbal. Ramificaţiile sunt şi ele ample.

Eventualul model unic european va avea patru obiective.

1) Îmbunătăţirea sistemului public de sănătate;

2) Ample interese economice;

3) Iniţiative sociale;

4) Creşterea calităţii fotbalului de performanţă.



Sună deopotrivă interesant şi complex? De acord. Dar există un remediu. Astfel, vom prezenta detaliile studiului comparativ efectuat între fotbalul românesc şi cel suedez. Veţi cunoaşte toate criticile şi comentariile adresate proiectului.  Şi pentru că am ţintit să oferim o informare imparţială, am participat şi la dezbaterea academică, desfăşurată la Universitatea din Malmo, pe 29 ianuarie. Veţi afla ce s-a întâmplat acolo. Apoi veţi cunoaşte obiectivele programului mamut vizat de UEFA. Implicaţiile sale financiare dar mai ales resorturile politice şi impactul social şi economic.

De asemenea, suntem de părere că nicio poveste nu este completă fără unele amănunte din culise. De aceea, avem pregătite sarea şi piperul: detalii de la şedinţele UEFA de la Geneva şi Londra. Unde, întâmplător, dar convenabil pentru povestea noastră, reprezentantul Rusiei a fost în prim plan. Am păstrat cel mai bun lucru, din punct de vedere al informaţiei, la urmă. Este vorba despre un interviu cu Tomas Peterson, cercetătorul suedez mandatat de UEFA să finalizeze studiul pilot. Care ne-a explicat de ce s-a implicat UEFA în ograda lui Răzvan Burleanu. Şi care oferă Europei şi României soluţia pentru o rată de participare fotbalistică mărită.

Şi totuşi, de ce a fost ales fotbalul românesc?

Cercetarea efectuată pe fotbalul din România şi Suedia are un obiectiv simplu. UEFA vrea să afle ce anume declanşează participarea populaţiei la activităţile fotbalistice. Care sunt factorii stimulatori şi care sunt obstacolele? Ce infrastructură este mai utilă în acest sens? Care este corelaţia dintre nivelul de participare la activităţile fotbalistice şi sănătatea publică sau incluziunea socială? Dar dintre participarea la fotbal şi criminalitatea juvenilă? Odată aflate aceste resorturi, UEFA vrea să producă un model unic european care să crească rata de participare şi să amelioreze aspectele menţionate din sfera socială.

Acum urmează o veste proastă. Am fost aleşi pentru că suntem un exemplu negativ. Specialiştii contractaţi de forul de la Geneva au avut un calcul simplu. “Dacă vom reuşi să aflam în România datele exacte ale nivelului participării la fotbal, ale criminalităţii, ale indicatorilor socio-economic relevanţi şi ale indicatorilor relevanţi din sistemul de sănătate, atunci putem face asta oriunde în Europa”

Comisia care a ales participanţii la studiu a luat în calcul următarele precondiţii.

În cazul României, s-a considerat că nivelul de implicare politică din ultimele decenii este mic şi a deteriorat gradul participării în fotbal. Că instituţiile abilitate, fie ele FRF, consilii locale, guvern, toate au nivel scăzut de transparenţă. Şi că datele statistice necesare sunt greu de găsit şi au un nivel ridicat de improbabilitate. Publicul român a primit de curând o dovadă palpabilă în acest sens. Toamna trecută cel mai informat şi important personaj din fotbalul mioritic, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, a prezentat unele cifre eronate legate de nivelul de participare din fotbal, odată cu lansarea programului “Împreună pentru fotbal”. Datele au fost apoi refăcute pe site-ul FRF. Dar diferenţele sunt pur şi simplu prea mari pentru ca bilanţul să fie credibil.

Altfel, în Suedia, specialiştii au considerat că este vorba de o situaţie opusă. Modelul suedez de sport pentru mase este unul dintre cele mai eficient, mai finanţat şi mai instituţionalizat din lume. Nivelul de transparenţă al datelor oficiale este unul optim. Apoi, indicatorii despre rata criminalităţii şi incluziunea socială sunt şi ei diferiţi, în sens pozitiv, fireşte. În concluzie, perechea România – Suedia va fi comparată. Iar rezultatele studiului pilot sunt vitale pentru etapa următoare: un model european, pentru toţi membrii UEFA, menit să crească rata participării la fotbal.


Acesta este sediul Facultăţii de Sport şi al Biliotecii Universităţii din Malmo, clădirea Orkanen (Uraganul)

Modelul european: ce este, ce vrea şi de ce ar fi benefic

În 2-3 săptămâni, UEFA va convoca o comisie specială, care va vota în favoarea sau împotriva modelului unic european. După analiza studiului pilot prezentat mai sus, se va putea decide implementarea unui sistem unic de creştere a participării în fotbal. El va fi garantat de forul european şi prezentat partenerilor comerciali şi guvernelor ţărilor membre, adică investitorii proiectului.

Obiectivele programului GROW SROI traversează multe domenii de interes. Să le revedem, în versiunea detaliată:

1) diminuarea cheltuilelilor sistemului de sănătate, prin formarea unei societăţi mai sănătoase.
2) creşterea veniturilor UEFA şi a Federaţiilor prin mărirea nivelului de consum a produsului oferit: practicarea de fotbal
3) scăderea ratei criminalităţii, prin dezvoltarea unei infrastructuri care să îi ţină pe copiii vulnerabili aproape de terenul de fotbal şi departe de probleme. Creşterea coeziunii sociale şi a incluziunii grupurilor marginalizare. Vital în acest sens este creşterea numărului de femei care să joace fotbal, amator sau profesionist.
4) creşterea performanţelor în fotbalul de elită, prin mărirea exponenţială a bazei de selecţie.

Şi pentru că economia de piaţă este complexă şi are multe aspecte, vom enumera şi alte beneficii ţintite de UEFA şi de federaţiile membre. Anume, capitalul de imagine, prin participarea la proiecte de interes social. Şi mai eles beneficiile economice, prin stimularea investiţiilor şi prin rambursarea costurilor acestui program european.

Imagine de la dezbaterea programului pilot aşa cum a fost prezentat de către autorul său

Dezbatere: este moral ca UEFA să se preocupe de nivelul criminalităţii în Europa?

În căutarea unui răspuns am participat, pe 29 ianuarie la o dezbatere academică publică a studiului pilot. Invitaţii au fost profesori universitari licenţiaţi în marketing, sociologie, sport, membri ai consiliului local, profesori de educaţie fizică, mai mulţi doctoranzi şi reporterul ProSport.

Prezentarea proiectului a durat două ceasuri, iar sesiunea de întrebari, patru ore. Fireşte, cap de listă a fost întrebarea din intertitlu: este moral ca UEFA să se erijeze în duşmanul criminalităţii?

Concluzia dezbaterii: După ce intenţia UEFA a fost întâmpinată iniţial cu ironii şi glume, în final, s-a concluzionat că doar faptele contează. UEFA dispune de o putere economică şi politică imense. Şi este bine că le foloseşte în interesul societăţii. Când o face.

Al doilea punct a vizat ideea de proiect unic european. Stereotipizarea planului de acţiune priviind participarea la fotbal ar însemna ca Suedia să beneficieze de aceleaşi drepturi precum ţările mai puţin dezvoltate. Ori acest lucru ar fi de evitat, au concluzionat membrii seminarului.

Al treilea subiect ar fi cel financiar. S-a exprimat temerea ca tot acest ambalaj al modelului unic european să fie doar o faţadă. Menită să cosmetizeze intenţia principală: avantajele economice. Răspunsul a fost că orice fel de iniţiativă adresată relaţiilor sociale, reducerii criminalităţii şi diminuarea cheltuielilor publice cu sănătatea are nevoie de investiţii masive. Faptul că UEFA va realiza un model viabil pentru aceste domenii şi aşteaptă în schimb beneficii financiare este conform cu realitatea economică. Toţi trăim într-o economie de piaţă, suntem remuneraţi pentru serviciile noastre şi negociem în favoarea noastră orice tranzacţie economică.

Al patrulea punct a vizat niveul cheltuielilor publice cu sănătatea. Dacă proiectul a vizat o rată de participare crescută a femeilor, cum rămâne cu studiile care spun că accidentările la genunchi la femei sunt mult mai dese, în urma practicării fotbalului? Argumentul a fost considerat în unanimitate drept unul valid. Dar s-a explicat că per-total ideea generală nu se schimbă: o societate care face mai mult sport este mai sănătoasă, deci cheltuie mai puţini bani pentru tratarea afecţiunilor medicale.

Culise: Afacerea UEFA, cine participă şi părerea reprezentantului rus despre egalitatea între sexe

Programul pilot a fost avizat în urma a două întâlniri dintre membrii UEFA şi ai unor federaţii naţionale, partenerii economici şi echipa de cercetare ştiinţifică. Întâlnirile au avut loc la Geneva, la sediul UEFA şi la Londra, în o lojă a stadionului Wembley,doar cu partenerii economici. La ambele şedinţe, mapa de prezentare înmânată invitaţiilor a avut un nume sugestiv:

Cum să creezi o oportunitate de afaceri”. Unul din momentele în care proiectul a fost la secunde distanţă de a fi anulat a fost atunci când importanţa prioritizării participării femeilor la activităţile fotbalistice a fost enunţată. Nervos, reprezentantul Rusiei a ieşit din sala de şedinţe, gesticulând nervos: “Aşa ceva nu se poate realiza niciodată! Cum să propui asta guvernului?”.

Indicatori ai nivelului de importanţă acordat de UEFA programului.
Doar pentru studiul pilot au fost contractate două firme de cercetare. Apoi s-a lucrat cu specialişti dn economie, din fotbal şi au fost delegaţi şase angajaţi de rang înalt ai UEFA, strict pentru acest studiu. Apoi, fost angajată o persoană care să se ocupe strict cu procurarea şi decontarea biletelor de avion. Contractul semnat cu cercetătorul şef al studiului, Tomas Petersen a avut 18 pagini. Toate cu instrucţiuni despre ce anume poate şi nu poate să facă profesorul suedez.


Tomas Petersen, şeful Catedrei de Studii Sportive al Universităţii din Malmo


INTERVIU / Tomas Peterson: “UEFA are nevoie să îşi marcheze teritoriul”

Tomas Peterson este fondatorul catedrei de „Studii Sportive”, din cadrul Universităţii din Malmo, Suedia. Şi mai concret, suedezul ocupă funcţia de profesor, adică cea mai înaltă poziţie academică în învăţământul universitar suedez. Printre domeniile sale de interes academic se află profesionalizarea fotbalului suedez şi efectele sale, mecanismele de selecţie în sportul juvenil. Apoi, relaţia dintre sportul în comunitate şi sportul din şcoli; politicile despre sport şi legătura lor cu antreprenoriatul social. Sună complicat? Poate că da. Însă, discuţia cu Tomas Peterson a fost o oportunitate să luminez datele abstracte de mai sus. A rezultat o imagine detaliată şi extrem de bine informată despre educaţia sportivă, fotbal, societate şi incluziunea socială. Şi evident despre UEFA şi proiectul GROW SROI. Rezumând, urmează să descoperiţi ceva nou. Anume, cum se vede fotbalul prin ochii unui profesor universitar de top, al unei universităţi scandinave de elită.

Aş putea să mă informez de pe internet, despre dumneavoastă, dar nu pare a fi eficient. De exemplu, nu aş afla ce v-a determinat să studiaţi fotbalul, un sport care pentru mine, fie se practică, fie se vizionează. Pentru dumneavoastră?
Trebuie să ştii că fotbalul şi sportul nu au lipsit niciodată din viaţa mea, chiar dacă la un moment dat am fugit de ele. Provin dintr-o familie de sportivi. Mama mea a fost gimnastă. A participat la Jocurile Olimpice din 1948, de la Londra. Tatăl meu a jucat fotbal, la nivel de primă divizie, la Halmstad Bollklub. A fost poate o continuare firească ca şi eu să joc fotbal, tot la Halmstad Bollklub. De fapt, fratele meu a jucat şi el la Halmstad Bollklub, iat acum copiii lui sunt legitimaţi şi ei acolo. Suntem deci patru generaţii care am evoluat la această echipă. Revenind la mine, a urmat o perioadă în care am fugit de fotbal, chiar foarte departe.

Adică?
M-am retras şi am plecat la Lund, unde m-am educat în politică şi în ştiinţe sociale, terminând un program de Master. Adică, am devenit interesat în societate, în regulile si mecanismele care o fac să funcţioneze. Apoi, am revenit la fotbal, dar nu în sensul în care te aştepţi...

De ce fotbalul nu este oglinda societăţii şi ce legătura are luna naşterii cu sportul

Dar în care sens?
În 2002, am reuşit să unesc cumva cele două domenii de interes, în ceva practic. Şi am înfiinţat, aici, la Malmo catedra de „Studii Sportive”. Prima din Suedia şi una dintre puţinele din Europa. Şi uite aşa fotbalul şi impactul său în societate au devenit obiecte de cercetare ştiinţifică. Strict fotbalul, nu avem legătură cu studiile despre psihologie sau de medicină sportivă.

Legat de ce spuneţi, avem o expresie în România, folosită cu o frecvenţă suficientă încât să devină un clişeu: “fotbalul este oglinda fidelă a societăţii”…
… Ei, nu sunt de acord cu această sintagmă, chiar nu cred că este aşa. Dacă fotbalul ar fi o oglindă a societăţii, atunci ar putea fi explicat prin reductionism. Orice regulă şi practică din fotbal ar fi deci una împrumutată, provenită din societate. Ori nu este deloc aşa. Fotbalul este autonom. Are regulile sale specifice, practicile sale interne, emoţiile sale, regulamentele privitoare la joc, la spectatori, care sunt unice. Pentru a observa legătura dintre fotbal şi societate, o persoană ar trebui să se uite la ambele, dar pe rând, individual şi să facă nişte corelaţii. Nu să reducă fotbalul ca fiind o imagine miniaturală a societăţii. Fotbalul nu poate explica societatea.

Este limpede. Ce a urmat după ce aţi preluat funcţia de la Universitatea din Malmo?
Am făcut un studiu despre profesionalizarea fotbalului suedez şi efectele lui pentru sportul comunitar. Apoi, am efectuat o cercetare sociologică avându-i drept subiecţi pe elevii unui liceu sportiv din Malmo. A trebuit să evaluez dacă educaţia din şcoală afectează activităţile sportive practicate voluntar. Din păcate le afectează, se schimbă dinamica, fotbalului amator, se exportă norme şi reguli. De asemenea, am mai făcut un studiu longitudinal unde am urmărit date extrase de la fotbaliştii născuţi în 1984, timp de 25 de ani. Am încercat să determin cine are mai multe şanse de reuşită şi de ce. Odată terminată, lucrarea a criticat sistemul de selecţie folosit de antrenorii suedezi. Toţi îşi fac selecţia în funcţie de abilităţile fizice ale candidaţilor...

... Interesant. Sunt destule studii care spun că antrenorii se uită la mai mulţi factori: similitudinea normelor culturale, abilităţile mentale şi psihologice, caracterul candidatului...
... Toţi spun asta, dar nu e chiar aşa, ei se uită după factorul fizic. Asta este o greşeală de selecţie majoră. Sunt de înteles pe de o parte, pentru că îmbunătăţirile de la acest nivel sunt mai lesne de monitorizat. Apoi, partea fizică este mai uşor de îmbunătăţit. Dar dacă reducem selecţia doar la asta, atunci de ce să nu ne uităm strict la data naşterii? Să vedem în ce lună este născut candidatul şi gata? Sunt studii care explică că luna naşterii are o foarte mare importanţă pentru calităţile potrivite unui sport sau altuia. De exemplu, cei născuţi în decembrie, sunt potriviţi pentru gimnastică şi patinaj...

Despre UEFA, interesele ei şi în ce cheie trebuie interpretate

Să revenim la studiul pilot despre gradul de participare al populaţiei la fotbal. Şi la impactul social al eventualului proiect la nivel european. Nu este ironic ca UEFA să se preocupe de scăderea nivelului criminalităţii? De investiţii corecte şi transparente? Care ar fi interesul?
Trebuie să încep nu prin a apăra UEFA, ci prin a spune că şi eu am semnat nenumărate studii prin care îi criticam. Şi toate părerile mele au ajuns la ei, au fost asumate de ei. Chiar şi aşa, când au considerat că expertiza mea contează, m-au căutat. Nu au luat în considerare polemicile, nici criticile mele. UEFA este o societate non-guvernamentală cu o putere financiară şi politică imensă. Spre deosebre de alte entităţi asemănătoare a decis să se implice. Asta este important. Despre interese. Pot fi interese politice. UEFA are nevoie să îşi marcheze teritoriul să spună că “fotbalul este al nostru şi ne implicăm în dezvoltarea lui”. Apoi au nevoie să adreseze cumva falia asta imensă între coloşi, natiunile şi cluburile foarte bogate şi ţările şi cluburile care nu au posibilitatea de a investi atât de mult. Ţări care nu dispun de un sistem perfecţionat. Ei au decis să vorbească pe limba tuturor...

Sună a campanie electorală...
La fel m-am gândit şi eu, când mi s-a prezentat proiectul.

Interese economice nu sunt?
Desigur că sunt. Dacă acest model european va fi realizat, atunci guvernele şi primăriile locale vor fi mai uşor de convins să investească în îmbunătăţirea participării la fotbal. Li se va spune “Uite e un program extrem de costisitor şi de bine pus la punct făcut de cei mai buni specialişti găsiţi de UEFA. E un program valabil pentru toată Europa, toate societăţile europene îl vor fructifica”. E limpede că va fi promovat foarte eficient, asta dacă va primi “verde” de la Geneva.

Deci până la urmă tot la bani ajungem...
Fotbalul trebuie să se adapteze societăţii, în continuu. Fotbalul este deja de 130 de ani pe piaţa de marketing, prin competiţiile înfiinţate în Anglia. Concursuri finanţate şi susţinute la început în mod exclusiv de berăriile locale, care au plasat fotbalul în zona economică, încă din start. Între timp, aspectul economic a devenit unul foarte important, pentru tot mediul în care trăim. Şi eu am destule critici despre asta. Toţi avem. Dar asta nu schimbă realitatea. UEFA poate profita enorm de mult de pe urma sportului. Au ales să o facă şi în acelaşi timp să ajute şi la dezvoltarea fotbalului. Să adreseze şi nişte probleme reale ale societăţii moderne. Fie că ne referim la marketing, la economie politică, adică la marxism sau la filozofie, tot acolo ajungem: fotbalul este un bun, care este exploatat ca orice altă marfă. UEFA este interesată de valoarea pecuniară a bunului. Şi nu strict de valoarea totală: cum poate fi fotbalul folosit mai bine în interesul societăţii.

Şi totuşi în afara aspectului economic, ce mai contează pentru GROW SROI?
Aspectul economic este o parte din proiect, doar o parte din cei patru piloni pe care va fi aşezat programul tip: 1) incluziunea socială, a diverselor grupuri sociale şi a ambelor sexe; 2) dezvoltarea unei infrastructuri şi realizarea unor locuri de muncă; 3) diminuarea cheltuielilor la sistemul de sănătate, prin formarea unei populaţii mai active din punct de vedere al educaţiei fizice; 4) reducerea ratei criminalităţii, prin încurajarea copiilor să facă sport. 

 “Integraţi femeile în fotbal şi veţi avea parte de o revoluţie!”

Alte beneficii ale modelului comun care ar fi?
Proiectul ar stimula investiţii, crearea de noi baze sportive, noi locuri de muncă. Beneficiile pentru sistemul de sănătate le ştii, din prezentare. Dar cel mai important aspect ar fi incluziunea socială. În Suedia fotbalul comunitar, fotbalul practicat de plăcere, a fost deja folosit cu succes pentru a crea coeziune socială. Între diversele minorităţi şi diverse grupuri sociale dar şi între cele două sexe. Se poate face la fel, peste tot.

Şi în România? Mă refer mai mult la fotbalul feminin. Ştiu ce bază materială au cluburile. Ştiu şi cât se investeşte. Apoi, am asistat acum câţiva ani, ca jurnalist, la cel mai important meci de fotbal feminin: finala Cupei României. Cu mine, eram maximum 27 de spectatori. Şi nu vreţi să ştiţi cum arăta echipamentul de joc..
Înseamnă doar că trebuie să lucraţi la asta. Că acesta ar trebui să fie un obiectiv primordial: să creşteţi exponenţial numărul femeilor care joacă fotbal. Eu o văd ca pe o resursă neexploatoată. Dacă vreţi un o rată de participare la fotbal mai mare şi beneficiile aferente, atunci trebuie să includeţi femeile.  Şi să le oferiţi acces la aceleaşi resurse pe care le au bărbaţii. Când acest lucru va fi realizat, atunci va avea loc o revoluţie care vă poate schimba în bine fotbalul şi nu exagerez. Când vor fi în număr suficient de mare, femeile au puterea să spună “Destul! Gata cu  toate porcăriile din fotbal”. Am văzut asta în ţara mea: femeile sunt un promotor extraordinar de eficient pentru schimbarea socială, în general. 

Un îndemn pentru antrenorii de fotbal

Aţi dedicat mult spaţiu în timpul prezentării studiului dumneavoastră asupra impactului social. Asupra coeziunii sociale, şi nu mă refer doar la includerea femeilor în fotbal...
Aşa este. O participare mărită la fotbal poate creşte coeziunea socială. De exemplu în modelul suedez, părinţii sunt de multe ori antrenori pe bază de voluntariat la multe echipe de copii. Este o rezolvare la o problemă reală: nimeni nu poate dispune de câţi antrenori ar trebui. Dar mereu, unde sunt 20 de copii, se găseşte un părinte care să ajute. Ori acesta este un exemplu de coeziune socială.

...Nu vreţi să ştiţi ce fac şi ce vorbesc părinţii fotbaliştilor, chiar şi unii antrenori, măcar la unele meciuri din România, asta apropo de educaţie sportivă...
Nu ştiu, dar bănuiesc. Dar nu este o problemă românească, ci una universală. Au fost şi mai sunt probleme şi aici. Dar se rezolvă, prin regulamente stricte. Am asistat la meciuri unde părinţii nici nu puteau să stea aproape de teren. Educaţia sportivă este o problemă generală, care trebuie adresată constant. După mine, principalii vinovaţi sunt antrenorii. Nu poţi să le spui elevilor: “să nu te intereseze ce zice arbitrul, să nu comentezi niciodată, să nu înjuri”. Şi apoi el, pe bancă tehnica, să le facă pe toate. Şi să îşi critice fotbaliştii, în spaţiul public. Un antrenor are voie să spună în spaţiul public şi în timpul meciurilor două lucruri despre elevul său: “Bine David” (laudă) şi “Ah, David” ( dojană). Restul se rezolvă şi se remediează la antrenament. Doar acolo.



Prezentare Halmstad Bollklub
Clubul la care a evoluat Tomas Petersen şi rudele sale, din oraşul “celor trei inimi” – Halmstad, este una din echipele suedeze cu o istorie interesantă. Dar care în prezent se zbate în anonimat, în liga a doua şi cu o medie de spectatori de 3000 de persoane, pe meci. Înfiinţaţi în 1914, Halmstad Bollkub au 4 titluri, ultimul cucerit în 2000 şi o Cupă, obţinută în 1995.

Apoi, au câştigat de trei ori fosta Cupă UEFA Intertoto. Unul dintre antrenorii cei mai cunoscuţi a fost Roy Hodgson, (1976-1977).


Fredrik Ljungberg, cel mai cunoscut produs al Halmstad Bollklub, într-o fază de joc desfăşurată în 1997

Jucătorul cel mai cunoscut produs de clubul din Halmstad este Fredrik Ljungberg, vândut la Arsenal în 1998, pentru 4.5 milioane de euro. Arena din Halmstad are 16.000 de locuri şi este deseori gazda echipei naţionale de fotbal feminin a Suediei, dar şi a selecţiunatei U 21.

Articol de MIhail NEJNERU (Malmo, SUEDIA)




 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.