Piteștiul este recunoscut ca fiind una dintre principalele pepiniere de fotbaliști din România. Jucători precum Adrian Mutu, Dani Coman, Răzvan Raț, Vasile Maftei, Adrian Neaga, Bogdan Mara, Marius Bilașco și mulți alții și-au îmbogățit cărțile de vizită datorită abecedarului fotbalistic învățat în locul în care driblingul lui Dobrin a sfințit gazonul.
Inițiatorul școlii de fotbal piteștene este Leonte IanovsÂchi (86 de ani), cel care le-a predat ștafeta fiului Mihai și nepotului Mihăiță. Ultimii doi au dus mai departe tradiția orașului și a familiei, iar în prezent se ocupă de Școala de Fotbal „Dănuț Coman”, singurul centru care mai ține în viață spiritul fotbalului din Trivale.
L-am întâlnit pe Mihai IanovsÂchi pe unul dintre terenurile Complexului Sportiv „Nicolae Dobrin”. Vocea îi răsuna de la zeci de metri, într-un ecou matinal sugrumat de câte un fluier scurt, motiv pentru care nici nu a trebuit să-l caut mult cu privirea. „Hai bă Mihai, hai tată, aleargă! Acolo ți-am spus eu să stai?! Cosmine, treci la locul tău!”, își îndemna antrenorul puii de fotbaliști în stilul caracteristic, cu mâinile la spate, cu șapca pe cap și nelipsiții ochelari de soare. La finalul antrenamentului, Mihai Ianovschi a deschis cutia cu amintiri și ne-a vorbit atât despre doi dintre marii fotbaliști crescuți de el, Mutu și Coman, dar și despre noul proiect al titularului din poarta Rapidului.
Muzeul de la vestiare
Cu pași de promenadă, profesorul ne-a dus în micul său muzeu, acolo unde ne-a arătat prima cupă de golgheter pe care Adrian Mutu a câștigat-o în cariera sa. O colecție de trofee de sticlă și medalii desenate în metal greu, fără valoare de amanet, dar cu insemnătate spirituală care este de multe ori echivalentă cu puterea de muncă pe care ți-o dă o simplă privire aruncată spre vitrină. Pe pereți stau înrămate tricourile lui Coman și Mutu, nu cele croite la fabrica „Pionierul”, ci la marii producători de echipament sportiv. Este cel mai clar semn că munca omului cu ochelari de soare nu a fost în zadar!
„Mutu era dolofan, Dani foarte cuminte”
În așteptarea unui nou „Gâșcan” sau măcar a unui alt „Briliant”, Mihai Ianovschi rămâne în Pitești și caută talente în orașul lui Dobrin. Printre amintiri vorbește de jucătorul Cesenei și spune că fotbalistul monden și plin de tatuaje din ziua de azi era un copil dolofan, care batea o minge mare câte el.
Domnule Ianovschi, cum vă amintiți de vremurile în care îi învățați pe Mutu și pe Coman ce este mingea? A trecut ceva timp… (se oprește din mers gânditor). Mutu și Coman au fost doi copii exemplari. Tocmai de-asta au ajuns mari. I-am simțit din prima că nu vor fi fotbaliști doar la juniorat. Îmi amintesc de Adi ce dolofan era și îmi vine să râd cum alerga cu mingea care era cât el. Iar Coman, fără nicio exagerare, era un copil atât de cuminte cum nu am mai întâlnit. La câțiva ani era conștiincios ca un om mare.
Cum arăta o zi din viața juniorului Dani Coman? Dimineața avea antrenament, la ora 12:00 intra la școală, iar seara din nou antrenament. Navetist, la nici 10 ani. Când ajungea acasă, își făcea lecțiile, se odihnea, iar a doua zi o lua de la capăt.
De unde avea un copil atâta conștiință? Din educația primită de la părinți, de la profesorii de la școală și din conduita pe care sportul i-a oferit-o. A reușit să le îmbine pe toate acestea și să le recepteze în așa fel încât și-a creat un fel de a fi. Plus că a provenit dintr-o familie de oameni simpli, muncitori. De mic copil s-a dovedit a fi un caracter adevărat.
Ați câștigat cu acea echipă două titluri ale campionatului național. I-ați obișnuit pe cei doi (n.r. – Coman și Mutu) de mici cu trofeele… Da, în ’92 campioni naționali și Adi a primit titlul de golgheter. Apoi, în ’95, trofeul la Juniori III, în ’96 am ieșit vicecampioni după ce am luat bătaie de la Steaua în finală, iar în ’97 din nou campioni naționali după finala cu Dinamo. Finalele le jucam pe Stadionul 23 August, în deschiderea Cupei României. Era o atmosferă fantastică.
„Nu e corect ca Dani să fie înjurat de rapidiști”
Ce trebuie să învețe juniorii de azi de la Coman? Foarte multe. Am avansat atât de mult încât intoxicația asta tehnologică îi dă peste cap pe copii. În primul rând Coman era copilul care învăța foarte bine la școală. Apoi, dăruirea extraordinară. Omul ăsta a știut întotdeauna ce vrea. El nu a avut copilărie. A fost întotdeauna pe mentalitatea: fotbal, carte și odihnă.
Cum vă simțiți acum, când Coman v-a lăsat în mâini școala de fotbal care-i poartă numele? Sunt mândru. Când orașul nostru aproape a murit pe plan fotbalistic, Coman a venit ca o gură de aer și a reușit să resusciteze fenomenul. Este genul de om care nu uită niciodată de unde a plecat.
Ce înseamnă să investești într-un centru de copii și juniori ? Dani a investit mult aici. Iar acesta este un proiect pe care l-a făcut din suflet, nicidecum pentru bani. N-ai ce bani să scoți din așa ceva. Copiii au toate condițiile. Echipamente, mingi… Școala lui Coman folosește mingea oficială din campionatul Franței. 100 de euro costă un astfel de model. În plus, noi, antrenorii, suntem trimiși în străinătate la diverse congrese. Eu am fost la Köln, Donețk, Londra și urmează acum Congresul Est-European al Antrenorilor, care va avea loc în Ucraina.
Cum comentați protestele suporterilor Rapidului la adresa lui Coman? Nu e corect ce i se întâmplă lui Dani. L-am crescut de mic, îl cunosc ca pe copilul meu și știu foarte bine ce înseamnă Rapidul pentru el. Nu e corect.
„Ai grijă, viața la seniori e o junglă”
Coman și-a adus aminte cu plăcere de momentele din copilărie, dar și de sfaturile pe care „dom’ profesor” i le-a dat în trecut și care s-au adeverit când a trecut la seniori.
Pe Dani Coman l-am sunat când se afla în cantonament pentru meciul cu Mioveni. „Nu vorbesc înainte de meciuri”, ne-a spus „Robocop” imediat după ce am auzit „alo” în receptor. „Vreau să te întreb de Mihai Ianovschi”. Instant, portarul a schimbat tonul și a dat start amintirilor. „Am multe de povestit despre dom’ profesor, dar ce m-a impresionat cel mai mult s-a întâmplat la 10 ani, la un turneu la Deva, acolo unde am jucat cinci meciuri și am câștigat doar unul. La sfârșit, dom’ profesor ne-a spus: «Nu e nicio problemă, la anul ne vom întoarce și-i vom bate pe toți». Anul viitor am ieșit campioni!”
Apoi, portarul și-a adus aminte de vorbele antrenorului. Ca puști, pildele celor mari par de multe ori plictisitoare, copilăria are alte valori, dar trecerea timpului punctează de fiecare dată însemnătatea unor sfaturi. Știe și Coman: „Profesorul mi-a spus într-un moment – «Viața la seniori este ca o junglă, cine este mai puternic învinge». După mult timp, am realizat că avea dreptate.”
În fotbal contează mult șansa, tupeul și norocul. Oamenii de fotbal din țara asta să investească în copiii noștri, pentru că aceștia reprezintă un bun național. Copiii noștri sunt producătorii. Fotbaliștii aduși din străinătate sunt simpli consumatori Dani Coman, portar Rapid
6 antrenori lucrează la Școala de Fotbal „Dănuț Coman”
Articol publicat de Marius ASAVEI și Victor STOICESCU
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER