Mircea Diaconu despre Adrian Mutu:** „Brânză bună în burduf de câine”

Sportul Studentesc va va prezenta in perioada urmatoare o serie de interviuri cu personalitati ale lumii romanesti a caror notorietate vine din alte domenii decat lumea sportiva. Actori, politicieni, oameni de televiziune, care va vor povesti lucruri pe care nu le-au mai spus, vor vorbi despre pasiuni, amintiri, trairi sau intamplari, intersectari ale lor cu sportul in general. Seria de interviuri intitulata „Si despre altceva !” va fi publicata pe site-ul www.fcsportulstudentesc.ro, pe pagina de facebook a echipei din Regie http://www.facebook.com/SportulStudentesc dar si prin newsletter, abonatilor si membrilor fanclubului Sportului Studentesc. Deschidem seria interviurilor cu Mircea
Diaconu, actor, director de teatru si senator.

R – Cum se imbina actoria cu politica ?
M.D. – Sunt doua profesii la fel de vechi si destul de asemanatoare. Si in actorie sunt si cabotini si in politica sunt si farsori. Insa in masura in care sunt facute cu credinta si talent pot fi doua profesii cat se poate de onorabile. In orice caz fiind la fel de vechi ca prostitutia este clar ca nu se poate fara ele.

R – Va place sportul?
M.D. – La inceput putina teorie. Daca este miscare dar nu pur si simplu, ci ordonat si cu reguli foarte precise este clar ca nu se poate fara creier. Ceea ce inseamna ca miscarea trupului si miscarea creierului sunt ecuatia zilnica a unui om activ. Altfel ti se umfla doar muschii sau…calci in toate strachinile. Mi-am consumat copilaria cu mult inaintea calculatorului sau televizorului asa ca terenul meu de joaca avea cam 10 km patrati. Seara cand veneam acasa ma asezam la masa dar nu apucam sa mananc pentru ca adormeam instantaneu. Asta a insemnat corp sanatos. Asa ca in clipa in care m-am intalnit cu sportul ca ordine si reguli m-am adaptat foarte usor.

R – Ati practicat vreun sport?
M.D.- Nu unul singur. In liceu am fost selectionat in echipa de handbal a scolii, a liceului sportiv de traditie din Campulung Muscel. Am participat si la campionate regionale, ca n-am reusit sa trecem mai departe. Am facut si aproape toate disciplinele de atletism dar si putin box. Imi place orice forma sau intrecere sportiva care nu este afacere, aranjament sau demostratie. Imi place sportul de competitie.

R – Dar despre fotbal ce parere aveti?
M.D. – Din pacate fotbalul s-a indepartat de notiunea de sport si a devenit afacere. Ma deranjeaza spectacolul de prost gust al acestei specii nesportive care se numeste finantator. In mintea mea cel putin, o intrecere sportiva ar trebui sa fie ca o demostratie de noblete, fair-play si vointa, atribute ale invingatorului de orice fel. Astea se cantaresc in ovatii si admiratie. Daca insa se cantaresc doar in bani nu mai putem vorbi de sport. De aceea ma sperie starea de astazi a fotbalului romanesc.

R – Ce parere aveti despre lumea fotbalului din Romania?
M.D.- Vad o singura iesire. Ca finantarea sa vina din partea unor structuri, asociatii, firme mari si nu din partea unui singur individ care se comporta dictatorial. Tineam candva cu un club, cu faima, culorile si cu onoarea lui. Cum as mai putea sa fac acest lucru astazi, cand nu mai exista decat indivizi, prea putin instruiti, care stiu doar sa imparta bani in stanga si in dreapta, care pana la urma vand si cumpara oameni, distrug simboluri si falimenteaza onoarea ? Cu atat mai rau ma supara emisiunile sportive in care nu se vorbeste decat despre elucubratiile acestui gen de oameni si nu despre sport. Iar cei mici nu mai stiu ca cine vor sa fie : ca sportivul din teren sau ca vataful din tribuna. Nu vi se pare ca ne-am indepartat cam mult de greci ?

R – Ati jucat in vreun film legat de lumea sportiva ?
M.D. – Da, l-am jucat pe Bela Karoly. In 1989 in filmul „Campioana”, o coproductie romano-canadiana care a facut inconjurul lumii si a fost foarte apreciat, fiind povestea romantata a Nadiei Comaneci. Mare parte din filmari au avut loc la Deva la centrul de pregatire al lotului de gimnastica. Am stat acolo doua luni si am fost coleg de sala cu Octavian Bellu si Mariana Bitang, cu care am ramas si astazi prieten. Mai ales ca pe vremea aceea nu gaseai nes pe nicaieri iar ei faceau rost si ma serveau si pe mine. Bellu era regizorul meu sportiv. Ma invata ce sa fac sa nu gresesc.

R – Ce visati sa ajungeti cand erati mic ?
M.D. – Este mai complicat. Stiu ce nu vroiam sa ajung. La mine in sat era un individ care se numea Harapu si care era seful porcilor, adica ingrijea o turma de vreo 40 de porci a C.A.P.-ului. Cand am trecut de clasa I-a si n-am vrut sa citesc nici o carte, fratele meu mi-a spus ca daca nu citesc o sa ajung ca Harapu. Asa ca m-am apucat si de citit si de invatat si toata viata m-am temut sa n-ajung ca Harapu. Acuma la sfarsitul carierei nu stiu daca luand locul lui Harapu n-as fi avut astazi mai putine riduri si mai putin par alb…dar nu mai pot face nimic.
R – Aveti vreo echipa preferata ?
M.D.- Pai vedeti, asa este corect, sa intrebati de echipa,de club,de culori, nu de Harap. Astazi nu mai am si sunt foarte suparat.

R- Ati mers pe stadion?
M.D. – Da, de mai multe ori, mai ales la meciuri ale nationalei. Prima data in 1967, se juca Romania-Italia si daca nu ma insel am pierdut, 0-1. Am fost si in Regie inainte de a reintra Sportul Studentesc in Liga I. Dupa prestatia de anul trecut nu ma mai duc nici la Sportul.

R- Despre Sportul Studentesc ce parere aveti?
M.D.- O vreme mi s-a parut cea mai curata echipa, din pacate in ultima vreme cu foarte mult ghinion la antrenori.

R- Cel mai mare fotbalist roman ?
M.D.- Fiecare generatie se leaga de cei pe care i-a vazut la inceput. Eu sunt generatia Dobrin. Sigur ca am fost mandru de toate succesele anilor ’70, perioada lui Dumitrache, Lucescu, Dumitru si mai tarziu cu Hagi si Gica Popescu,
cand inca se mai putea vorbi de fotbal ca sport. Astazi insa, cand abia trecem de San Marino, cand tot ce conteaza este ce masina conduci si ce top-model ai la brat, nu mai sunt mandru.

R – Povestiti-ne ceva legat de fotbal, amintiri sau povestiri.
M.D.- A fost un meci de calificare in care Universitatea Craiova a avut partea ei de glorie, in care traiam fiecare faza de joc si tipam disperat prin casa „Hai Giolgau!”. Iar dintr-un colt al camerei, dintre jucarii, fetita noastra de vreo 3 ani, a inceput sa tipe cat o tineau plamanii „Hai Gogau!”… si Gogau s-a conformat.

R-Spuneti-ne scurt ce credeti despre echipa nationala ?
M.D.- Faliment

R- Dar despre fotbalul romanesc ?
M.D.- Trebuie reinventat.

R- Despre Adrian Mutu ?
M.D.- Branza buna in burduf de caine

R- Despre Gigi Becali?
M.D.- „Lasa-ne, lasa-ne!”

R- Ca om politic ce credeti ca ar trebui facut pentru sportul romanesc? Merita sa investim in sport ?
M.D.- Pai, cand Romania era o putere sportiva mondiala, nu aveam nicio sala de sport in sate, nu aveam patinoare goale, sau bazine fara apa ! Atunci se facea sportul din scoala, peste tot, la toate nivelurile scolare, concursuri, ambitii, selectii! Iar investitia trebuie facuta in primul rand in oameni, in mentori ! Si acolo unde se intampla ceva, unde exista premise, trebuie sa stimulezi financiar, sa investesti pentru a ajunge la performanta. Imi vine in cap un profesor de sport dintr-un sat, fara nicio sala de sport, care a pregatit o multime de elevi dintre care cativa au ajuns foarte sus in competii sportive. In acest gen de oameni trebuie investit, care pot stimula, pot crea, si pot face din nou ca Romania sa fie o putere mondiala. Nu vedeti ce greutate a avut revenirea lui Octavian Bellu la lot? Omul sfinteste locul.

Interviu realizat de Ana Diaconu