Lelia Munteanu: Adio, Gigi!
Lelia Munteanu: Adio, Gigi!
Nu mai ai cu cine să ieşi, fată! S-a dus şi fotbalu' de suflet.
Am fost cu Steaua până la
moarte, când le-a tăiat juma din contracte. Ce vremuri… Stăteam la
tribuna nord şi cântam: "Ce drog ciudat, ce drog ciudat / Eşti
roş-albastru fermecat"… Acu', la ce să mai deschid gura?
Dacă mai pică o primă de joc, o primă de obiectiv, ăştia pun mână
de la mână să-şi ia o minge, că pe-aia veche le-a călcat-o
tramvaiu' după ce-a tras Dayro peste poartă. A ajuns Bănel (nume
fatidic) să se bucure când îi vine pachet de la Făurei.
L-am divinizat pe Gigi când
avea miliardu' grămadă. Zicea c-o să fie iarăşi bine. Am douăj'
trei de ani - vârsta critică -, nu mai pot să
aştept.
Mă gândesc serios la un transfer în străinătate. Trăgea Pleşan de
mine să mă duc la arabi. I-am şi zis: "Decât să plec cu un mijlocaş
de o sută de mii, mai bine stau în Colentina cu un jucător de Go.".
Păi, arabii ăia, fată, nici nu
ştiu ce-i suta de mii. De la un milion în jos e ca şi cum ai măsura
Autostrada Soarelui cu centimetrul de croitorie. Zece mii e-un bax
de apă plată. Ca să-ţi faci idee, ştii cât e o cămilă la ei? Doi
pleşani.
Mă uit în portofel - n-am o mie de euro. La talentu' şi rezistenţa
mea la efort! La ce marcaj om la om ştiu io să fac! La ce explozie
am în atac! Io, care de junioară evoluez la seniori! Şi ştii cum
schimbam antrenorii… M-am
hotărât, fată, mă duc să dau o probă de joc. La cât de disperată
sunt, aş da-o şi la Sheriff Tiraspol.
articol scris de Lelia Munteanu
n-am mai ras de mult citind un articol. din [pacate e un ras amar . dap. asta e steaua. au mai venit si sacalii aia doi de becali...
Gandeam ca-i vorba de gigi ala care ne facea noua zile amare pe forumul tau!
Cand colo tie-ti era gandul la jiji.
Cum Doamne-iarta-ma de te-a pus la colt mogulasul tau,Lelia?
Si ce naiba sa-ti scriu io despre futbol ca sa fiu ontopic ca io fiu,fiu,fiu...de cand n-am mai!
Doamna Lelia, vrem sa comentam si-n Gandul! Cand o sa ne dati (din nou) voie?
Nici n-are rost sa scriu ca articolul asta e genial. Doar e scris de Lelia Munteanu!
Zuzulinda, fetică, ce mare te făcuşi!
L-am cunoscut pe tătuÅ£u’ tău, N'Tzutzu, ce om era, deie-ar Dumnezeu pe lumea cealaltă numai singesse fumée avec manioc, l-am cunoscut la Kisangani.
Ce pacat făcu mumă-ta că te trimise la Steaua, s-ajungi în Ghencea, tu, cu sînge din Åžtefan cel Mare... În sfîrÅŸit, te luă ÅŸi pe tine apa, fetică, aÅŸa păţi ÅŸi tuÅ£u tău...
Dar despre asta altă dată...
În sfîrÅŸit, te luă ÅŸi pe tine apa, fetică, aÅŸa păţi ÅŸi tuÅ£u tău...
Dar despre asta altă dată...
reteta!! Se ia un varf de tupeu, "se stinge" intr-o mare nesimtire, se pun si doua-trei lingurite de ros-albastrii, stelisti sau militari, o mirodenie care trebuie sa fie marca Jiji Becali, eventual Argaseala, se pun in eseu epitete cat cuprinde. Ca reteta sa fie reusita trebuie sa respecti Cartea de Bucate sau "comenzile sefului", chit ca sunt economice sau politice. Se serveste "la greu" in mass-media din Romania. Face bine la sefi si la tugulanii manipulati de pe blog!