Duminică noapte, la Phoenix , s-a disputat finala campionatului de fotbal american, SuperBowl, între New England Patriots și Seattle Seahawks (28-24), într-un sport cu care românii nu au foarte multe legături. ProSport vă prezintă însă povestea unui jucător legendar cu nume românesc și cu un tată, Ion, născut în Transilvania la finele secolului XIX.
Acum 60 de ani, un cetățean american de origine română era una dintre marile vedete din National Football League, campionatul de fotbal american. Ca și Zoltan Mesko, românul de origine maghiară care a pierdut cu New England Patriots SuperBowl-ul disputat în 2012, Louis Roy Groza avea ca specialitate șutul. El era „kicker”, omul care încearcă să obțină puncte trimițând mingea printre bețe din loviturile din teren (field-goals), Mesko este „punter”, cel care repune mingea în joc.
Lou Groza, legenda fotbalului american cu sânge românesc
În 1950, Groza aducea titlul lui Cleveland Browns cu o lovitură transformată în ultimul minut de joc al finalei cu Los Angeles Rams (30-28). Era al 5-lea titlul de campion pentru fotbalistul de 26 de ani, însă primul în NFL. Între 1946 și 1949, Groza și Cleveland câștigaseră în fiecare an titlul în All America Football Conference (AAFC), marea ligă rivală a NFL care a sucombat însă în 1949. Din AAFC, NFL a preluat trei echipe: Cleveland Browns, echipa lui Groza, San Francisco 49ers și Baltimore Colts.
În 1954 și 1955, Groza câștiga al doilea și al treilea titlu de campion NFL din cariera sa. La 40 de ani, în 1964, kickerul avea să devină pentru a patra oară campion în National Football League. Retras în 1967, Groza a fost admis șapte ani mai târziu în Pro Football Hall of Fame: adunase 8 titluri de campion, fusese cel mai bun marcator din NFL (1957), selectat în echipa decadei ”50 în NFL și de 9 ori participant în ProBowl, meciul vedetelor din liga nord-americană.
Ca mulți alți cetățeni americani născuți în Statele Unite la începutul secolului XX, Groza face parte din generația copiilor de emigranți care au intrat în America prin insula Ellis, aflată în golful New York. Ellis Island a fost poarta de intrare pentru milioane de europeni aflați în căutarea visului american.
Trei generații din familia Groza. Lou este în dreapta, alături de copiii, soția, mama și frații săi
Legendarul fotbalist american Lou Groza s-a născut în 1924 în orășelul Martins Ferry din Ohio Valley. Tatăl său, Ion (devenit ulterior John), emigrase la doar 10 ani, în 1896, în America, venind din Transilvania. Era român, însă în acte figura ca maghiar, fiind născut în ceea ce atunci era o provincie austro-ungară. (n.red – Transilvania avea să se alipească României abia peste 22 de ani). Mama sa, Maria Koteles, era de origine maghiară și sosise în America pe când era bebeluș. „Toți cei patru fii ai familiei au avut peste 5 kilograme la naștere. Au fost cei mai mari bebeluși născuți până atunci în Ohio Valley. Familia noastră locuia într-o casă cu patru dormitoare aflată pe strada principală, chiar deasupra barului deținut de tatăl meu, Groza”s Tavern”, povestește Lou Groza în cartea autobiografică „The Toe. The Lou Groza”s story”. În casă se vorbea maghiara, limba cunoscută de ambii soți, și engleza.
„La antrenamente exersam field-goal-uri de la peste 60 de yarzi. Cea mai lungă lovitură a mea într-un meci a avut 52 de yarzi. S-a întâmplat în 1952, într-o înfrângere cu New York Giants” Lou Groza
Inițial, tatăl lui Lou căutase bunăstarea americană într-o mină din Pennsylvania. Scotea cărbunele la suprafață cu ajutorul unui măgar. Viața i s-a schimbat însă când fratele său Peter (probabil Petre) a suferit un grav accident de mină în urma căruia a rămas cu leziuni pe creier. „Mi-am văzut unchiul o singură dată, la spital, dar nu m-a recunoscut”, spune Lou.
În urma accidentului, Ion Groza a lucrat într-o oțelărie, apoi și-a deschis o sală de biliard. În fine, în 1933, după terminarea Prohibiției, și-a deschis barul, frecventat de muncitorii din oțelării, în care mâncarea era gătită de soția sa.
Fratele campion olimpic, exclus pentru trucare de meciuri
Deși Ion Groza nu era un fan al sportului, băieții săi erau membri în toate echipele liceului. John, cel mai mare dintre copii, era pivot de baschet și un promițător fundaș la fotbal american. Cariera sa, începută la Universitatea West Virginia, s-a curmat însă brusc după o accidentare gravă la genunchi. „Părinții mei nu voiau ca el să joace fotbal. Se temeau că s-ar putea răni”, rememorează Lou.
„Cât timp noi eram mici, părinții noștri nu obișnuiau să călătorească. Mergeam doar ocazional la câte un picnic. Muzica ungurească umplea aerul, în timp ce noi ne jucam printre adulții care dansau” Lou Groza
Al doilea băiat, Frank, juca „kicker” în echipa de fotbal american a liceului din Martins Ferry. Povestește viitorul „kicker” celebru al familiei: „Frank a fost primul meu instructor în lovirea balonului. Îmi arăta cu răbdare cum trebuie să lovesc un punct anume de pe minge. El mi-a explicat că degetul mare trebuie să vină în contact cu treimea de jos a mingei. În lipsa unor porți, exersam amândoi, trimițând mingea peste cablurile de telefon din cartier”. Frank era și un talentat jucător de baseball, însă cariera sa a fost curmată de o accidentare la umăr. După ce a făcut războiul pe frontul din Pacific, perioadă în care a jucat baseball cu multe vedete din campionatul american, fiul lui Ion Groza a decis că e prea bătrân să se reapuce de baseball.
Mezinul familiei și cel mai înalt dintre cei patru fii, Alex, a jucat baschet pentru Universitatea din Kentucky, devenind căpitanul și pivotul echipei cunoscută astăzi sub numele de „Fabulous Five”, campioană în 1948 și 1949 în NCAA. În 1948, Groza a fost cel mai bun marcator al echipei Statelor Unite care a câștigat aurul la Jocurile Olimpice de la Londra. Draftat în NBA de Indianapolis Olympians, Groza a câștigat titlul de cel mai bun debutant în sezonul 1949-1950.
Marele talent Alex Groza irosit în urma unui scandal cu meciuri trucate pentru pariuri
Cariera excepțională a lui Alex Groza, cu o medie de 22,5 puncte marcate pe meci în primele două sezoane de NBA, s-a încheiat în 1951, la 25 de ani. Fratele lui Lou a fost suspendat pe viață de președintele NBA, Maurice Podoloff, după ce a admis că a participat la meciuri trucate pentru pariuri pe vremea când juca la Kentucky. Campionii olimpici Groza și Ralph Beard s-au aflat printre jucătorii reținuți într-unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție din sportul nord-american. Cei doi primiseră 500 de dolari pentru ca echipa lor să nu învingă la un anumit handicap.
„Obișnuiam să râd de Alex că, în liceu, eu eram titular în echipa de baschet. El era mereu rezervă”, spune Lou Groza într-o mărturie a talentului polivalent pentru sporturile de echipă avut de cei 4 frați. Totuși, Lou nu avea să devină un baschetbalist faimos deși a câștigat cu echipa liceului titlul de campion al statului Pennsylvania. Pivotul născut dintr-un tată român avea să fie cunoscut în toată America drept „The Toe”, Degetul. Evident, nu degetul de la mână, ci cel care lovea impecabil mingea ovală de fotbal american în treimea inferioară.
Ororile din Pacific și mingea bătută în junglă
Cariera lui Lou Groza în sportul profesionist avea să înceapă după Al Doilea Război Mondial. Înrolat în 1943, jucătorul provenit de la Ohio State University a fost repartizat diviziei 96 de infanterie, ca asistent tehnician în sala de operații. Unitatea sa a trecut prin calvarul debarcărilor de la Leyte și Okinawa, iar Groza a fost marcat de imaginile oferite de sălile de operații improvizate în corturi: „Am văzut o mulțime de oameni cu răni foarte grave. Picioare secționate, intestine atârnând afară din abdomen. E un lucru greu de imaginat, dar imaginile astea te întăresc fără să vrei”.
În timpul lunilor petrecute în Pacific, Lou Groza coresponda regulat cu antrenorul său de la Ohio State, Paul Brown: „Paul mi-a scris când eram staționat în Leyte și Okinawa. Mi-a trimis chiar și o minge și o pereche de ghete. Când aveam timp, exersam cu mingea trimisă de el în luminișurile din junglă. Într-una dintre scrisori, am găsit un contract de profesionist. Fără să stau prea mult pe gânduri, l-am semnat și l-am trimis înapoi. Nu mi-am dat seama că era ilegal. Nu puteam semna până nu terminam facultatea”. Brown considera însă că tinerii absolviseră „colegiul” pe front, în război.
Contractul era pentru echipa Cleveland Browns, proaspăt înscrisă în nou înființata AAFC, o ligă care intenționa să rivalizeze NFL. La revenirea în Statele Unite, în 1946, Groza și Brown au semnat un contract legal: „Am semnat pe un an, primul din cele 21 de contracte pe care le-am semnat cu Cleveland Browns. În fiecare an, semnam un nou contract. Nu mi-a plăcut niciodată ideea unui angajament pe mai mulți ani. Voiam să negociez de fiecare dată pe baza performanțelor din sezonul trecut. În primul an, am primit 7.500 de dolari. Erau bani mulți la vremea respectivă. Înainte de război, unii dintre jucătorii din NFL primeau 50 de dolari pe meci”.
Paul Brown și Lou Groza, un cuplu care a reprezentat scheletul celei mai valoroase echipe de fotbal american din primele două decenii de după război
Potrivit lui Lou Groza, Paul Brown a fost primul antrenor care a profesionalizat fotbalul american, deși liga era profesionistă din 1920. Brown a angajat antrenori care să lucreze full-time, a introdus un sistem de operare modern pentru activitatea clubului Cleveland Browns. Rezultatele au apărut instantaneu. Cu Lou Groza, fotbalist profesionist și student la Ohio University în paralel, Cleveland a câștigat 4 titluri consecutive în AAFC. În 1948, cu Groza lider la field-goal-uri, echipa a câștigat toate meciurile din sezon, devenind primul team din istoria fotbalului american profesionist care realiza un „sezon perfect”.
„Echipa mică” domină NFL
În 1950, după prăbușirea proiectului AAFC, Cleveland a fost absorbită de NFL. Ziariștii, antrenorii de top din sport și analiștii considerau că AAFC era o ligă mică, iar faptul că Browns dominase categoric acea ligă nu era privit ca o mare performanță. În primul meci însă, Cleveland a distrus-o pe campioana en-titre Philadelphia Eagles (31-10). Groza a doborât un record NFL vechi de 23 de ani în meciul cu Washington Redskins, după ce a reușit al 13-lea field goal al sezonului. La finalul sezonului regulat, în care Groza a marcat și singurul touchdown din carieră, Cleveland era la egalitate cu New York Giants, 10 victorii și două înfrângeri, iar cele două echipe trebuiau să joace un baraj pentru a prinde un loc în finala NFL cu Los Angeles Rams.
Cu mai puțin de un minut înainte de finalul meciului cu Giants, Groza a marcat field-goal-ul victoriei. Istoria avea să se repete în finală. Cu 28 de secunde înainte de expirarea timpului, cu Cleveland condusă cu 28-27, Groza a înscris cu o lovitură de la 16 yarzi. Era cel mai important moment al carierei sale. Din piciorul său a plecat mingea care a adus primul titlu NFL unei echipe subestimată de specialiști. „Haosul s-a instalat în vestiarul nostru. Jucătorii urlau și râdeau, fără să știe ce fac. Reporterii și fotografii au intrat peste noi, toată lumea se îmbrățișa. Eram răzbunați. Am reușit să demonstrăm că nu suntem o echipă mică, așa cum ne considerau unii. Mi-am scos gheata cu care lovisem mingea și unii dintre coechipieri, plus proprietarul Mickey McBride, au luat-o și au început să o pupe. Ulterior, un prieten bun de-al meu a turnat-o în bronz”, povestește Groza. A doua zi era Crăciunul.
Lou Groza înscrie punctele cu care Cleveland Browns a câștigat titlul NFL în finala din 1950
Spectatorii urmăresc înfrigurați cum Groza transformă încă un field goal de la distanță
În 1951, Cleveland a jucat din nou finala cu Los Angeles Rams, dar a pierdut. În acel meci, Groza a marcat de la 52 de yarzi, un record care a rezistat în NFL timp de 42 de ani. În 1952 și 1953, Cleveland a pierdut finala în fața celor de la Detroit Lions, dar de fiecare dată kickerul cu tatăl român născut în Austro-Ungaria a prins ProBowl, meciul vedetelor.
Prezența lui Cleveland în finale consecutive a continuat. În 1954 , Browns a câștigat al doilea titlu NFL, după o victorie zdrobitoare, 56-10, contra aceleiași Detroit Lions. Groza a transformat toate cele 8 touchdownuri ale echipei sale.
Groza era vedetă în America, Sportul popular considera că e abrutizat
În timp ce Lou Groza era un star uriaș în America, presa din țara natală a tatălui său avea o părere diferită despre sportul pe care îl practica. Pe 3 februarie 1955, la câteva luni după victoria cu Lions, ziarul de sport din România stalinistă publica un material în care fotbalul american era prezentat ca un sport criminal. Printre articole despre performanțele sportivilor din URSS, Sportul popular a preluat un articol din revista elvețiană Internationales Sport-Magazin pe care l-a adaptat pentru publicul unei țări sufocată de un comunism feroce. „În rândurile de mai jos, facem cunoștință cu specificul acestui sport nou, izvorât din concepțiile >. El nu reprezintă în fond decât o metodă bine organizată de abrutizare a tineretului american și de educarea lui în spirit militarist”, se scrie în introducerea textului serializat în 3 și 4 februarie.
Prezentarea era de fapt o adaptare a unei descrieri făcută în ziarul Soviețki Sport din Moscova, descriere tradusă de Sportul popular pentru a întări imaginea negativă a fotbalului american: „Un asemenea sport schilodește tineretul, atât psihic, cât și fizic. El este practicat în universitățile și colegiile americane tocmai pentru a inocula tineretului o psihoză animalică”. Povestea articolului din Sportul popular va putea fi citită în ProSport în zilele următoare. Concluzia lui era că fotbaliștii deveneau „roboți care să execute orbește pe front ordinele de exterminare date de generalii-călăi”. Locuitorilor de dincoace de Cortina de Fier li se inocula zi de zi ideea că țările capitaliste urmau să declanșeze un nou război mondial împotriva URSS și a aliaților ei.
Înapoi în America, în 1955, Lou Groza și Cleveland Browns câștigau din nou campionatul în NFL după o finală cu Los Angeles Rams (38-14). După retragerea quarterback-ului Otto Graham în 1956, consistența echipei a început însă să scadă. Cleveland a pierdut finala cu Detroit (14-59) din 1957, an în care Groza a fost cel mai bun marcator din NFL. Kickerul juca și tackler, însă puțini își amintesc de acest aspect al jocului său. Adversarii spun însă că Groza era excelent și în rolul de tackler.
În 1960, după o accidentare, Groza s-a decis să se retragă. „Aveam 36 de ani și am crezut că asta a fost tot”. S-a apucat de o afacere cu asigurări și de căutat jucători pentru Cleveland. După numai un an, la insistențele noului proprietar Art Modell, Groza a revenit și a mai jucat încă 7 sezoane, câștigând un nou titlu de campion în 1964.
Pentru a lovi mingea perfect, Groza utiliza leucoplast cu care trasa direcția perfectă. Metoda a fost ulterior interzisă de NFL
50.000 de dolari a fost cel mai mare contract anual al lui Groza, în ultimul an de carieră
La 44 de ani, kickerul care deținea recordul de puncte marcate în NFL (1.349 de puncte) s-a retras după 21 de sezoane petrecute la cea mai de succes echipă de fotbal american din acea perioadă. În momentul retragerii, Lou Groza deținea 10 recorduri în NFL și 24 de recorduri pentru Cleveland Browns. Între 1946 și 1967, în Anii Lou Groza, Cleveland Browns a dominat fotbalul american așa cum o făcea New York Yankees în baseball. Nicio o altă echipă nu a câștigat mai multe meciuri și titluri în acea perioadă. În 1995, Cleveland Browns s-a mutat la Baltimore și a devenit Ravens, spre furia fanilor. „E ca și cum cineva fuge cu nevasta ta”, a comentat Groza.
Ion Groza a murit în 1950, la 64 de ani. Soția sa, Maria, nu a vrut să vândă taverna, însă în momentul în care starea ei de sănătate s-a degradat Lou și Frank au decis să cedeze afacerea. Maria a murit în 1976, la doi ani după introducerea fiului ei în Hall of Fame. Frank a murit de cancer înaintea mamei sale, în timp ce John a murit în urma unui infarct. Alex a fost parțial reabilitat după scandalul din 1951. A devenit antrenor, dar și afacerist. A murit în 1996, la San Diego.
După retragere, Lou Groza a refuzat ofertele de a rămâne în diferite roluri în NFL și s-a dedicat afacerii cu asigurări. Mai târziu, a devenit ambasador pentru Cleveland Browns și o figură paternă pentru tinerii jucători ai francizei, pe care îi scotea deseori la masă. Afectat de operațiile la spate și la șolduri suferite la finele anilor ”90 și de maladia Parkinson, Groza a încetat din viață în 2000, în urma unui infarct.
Pe site-urile de sport din Ungaria, Lou Groza este revendicat ca sportiv de origine maghiară. Numele său este însă sută la sută românesc și a fost primit de la tatăl său, Ion Groza.
„Tatăl meu m-a sfătuit mereu să strâng mâna ferm, să salut politicos și să mă uit în ochii celor cu care mă întâlneam. Este sfatul care m-a ajutat cel mai mult în viață” Lou Groza
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER